TESTE NEUROLOGIE - T2

NEUROLOGIE

1. AIT (atacul ischemic tranzitor) defineşte un deficit neurologic care dureaza mai putin de:

A. 10 secunde

B. 1 ora

C. 24 ore

D. 48 ore

E. 72 ore

2. Diagnosticul unei hemoragii meningiene non traumatice nu este caracterizat de:

A. Cefalee brutala

B. Redoarea cefei

C. LCR cu aspect clar

D. Fotofobie

E. Sindrom Kernig

3. Diagnosticul de certitudine intr-un AVC se pune prin:

A. Examen cardiovascular urgent

B. CT cerebral

C. Angio RMN

D. Teste biochimice complete

E. Monitorizarea TA

TESTE NEUROLOGIE - T1

NEUROLOGIE

1. Cea mai frecventa cauza a avc hemoragic este:

a. ruptura de malformatie arterio-venoasa

b. hipertensiunea arteriala

c. ruptura de anevrism sacular

d. amiloidoza cerebrala

e. boli hemoragice

2. Complicatiile migrenei sunt urmatoarele cu exceptia:

a. statusul migrenos

b. infarctul migrenos

c. hemoragia cerebrala secundara migrenei

d. migrena cronica

e. crizele epileptice declansate de migrena

3. Explorarile paraclinice in tcc sunt urmatoarele cu exceptia:

a. IRM cerebral

b. EEG

c. potentiale evocate somestezice si auditive ( in contuziile de trunchi cerebral)

d. evaluarea starii de constienta- scorul Glasgow

e. CT cerebral

4. In cadrul tulburarilor motorii din scleroza multipla pot aparea urmatoarele cu exceptia:

a. parapareza

b. mioclonii

c. hipertonie piramidala

d. abolirea ROT

e. lipsa reflexelor cutanate abdominale

Neurologie si nursing în neurologie , 14 Come infectioase...

1. Come infectioase

Orice boala infectioasa poate ajunge la coma, desi astazi, datorita antibioticelor, aceasta situatie este mult mai rara. Coma este precedata de starea infectioasa respectiva (septicemii, pneumonii etc.).

2. Come metabolice

• Coma uremica apare in cursul nefropatiilor acute sau cronice si se caracterizeaza prin mirosul amoniacal-urinos al aerului expirat, tegumente palide-galbui, respiratie Cheyne-Stokes, cresterea ureei in sange, anemie, albuminurie;
• Coma hepatica apare fie in cursul unei ciroze, fie in cursul unei hepatite virale, de obicei precedata de o hemoragie sau punctie ascitica. Se insoteste de icter, ascita, respiratie fetida, uneori manifestari hemoragice;
• Coma diabetica: piele uscata, miros de acetona, respiratie Kiissmaul, hiperglicemie, glicozurie, cetonurie, antecedente sau semne clinice de diabet;
• Coma hipoglicemica apare de obicei ca urmare a supradozarii de insulina. Este mai putin profunda, progresiva, precedata de transpiratii abundente si tremuraturi, insotita de convulsii, piele umeda si calda. Diagnosticul se bazeaza pe hipoglicemie si cedarea fenomenelor dupa administrarea de solutie glucozata;

3. Come toxice

• Coma alcoolica: facies vultuos, congestionat, hipotensiune arteriala si hipotermie, miros de alcool, alcoolemie crescuta;

Neurologie si nursing în neurologie , 13 Comele

1. Comele

Coma este o stare patologica, caracterizata prin pierderea completa sau partiala a cunostintei, motilitatii si senisbilitatii (functii de relatie), cu conservarea celor mai importante functii vegetative (respiratie, circulatie, termoreglare etc.).

Dupa profunzimea comei, se deosebesc:

• Coma carus sau coma profunda, in care bolnavul nu reactioneaza la nici un fel de excitant, iar reflexele cornean, osteotendinoase si de deglutitie sunt absente;
• Coma medie este o forma mai usoara: bolnavul raspunde la excitanti mai puternici si prezinta uneori delir si stare de agitatie;
• Obnubilarea este forma cea mai usoara de tulburare a cunostintei; bolnavul este dezorientat si somnolent, executa vag unele ordine si raspunde la intrebari, desi cu dificultate. Posibilitatea protezarii cardio-respiratorii, cu mentinerea functiilor, insotita de moartea cerebrala, permit descrierea stadiului de coma depasita;

Diagnosticul diferential al comelor impune eliminarea urmatoarelor stari morbide:

• Sincopa este pierderea brusca si de scurta durata a cunostintei, cu abolirea totala a functiilor vegetative vitale (circulatie, respiratie), datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei cerebrale;
• Lipotimia sau lesinul (forma minora a sincopei), caracterizata prin pierderea incompleta, usoara, a cunostintei, cu mentinerea circulatiei si a respiratiei;

Neurologie si nursing în neurologie ,12 Epilepsia

6. Epilepsia

Este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc, caracterizat in cazul crizelor majore de pierderea cunostintei, insotita de convulsii tonicoclonice. Cand crizele de epilepsie se repeta, se vorbeste despre epilepsia-boala.

Etiologie: in ordinea frecventei, principalele cauze sunt:

• Traumatismul craniocerebral, cand epilepsia poate aparea imediat (prin edem cerebral precoce) dupa un interval de cateva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, dupa luni sau ani;
• Neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se insotesc de semne de hipertensiune intracraniana;
• Tulburarile vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensiva, hemoragie meningiana, tromboflebite cerebrale, embolii), etc.;
• Epilepsia esentiala, in care nu se gaseste nici o etiologie sau leziune care sa justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate si apar inca din copilarie;
• Alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicatii cu alcool, oxid de carbon, tulburari metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infectioase cerebrale (encefalite etc.).

Epilepsia generalizata

Neurologie si nursing în neurologie ,11 Sindromul de hipertensiune craniana

6. Sindromul de hipertensiune craniana

Este ansamblul tulburarilor care apar dupa cresterea volumului continutului cranian. Sindromul apare fie datorita dezvoltarii unui proces expansiv intracranian, fie acumularii in exces a lichidului cefalorahidian, fie cresterii patului vascular, prin vaso-dilatatie activa sau pasiva cu turgescenta cerebrala, fie aparitei unui edem cerebral peri-focal sau generalizat.

Simptomatologie:

• Simptome principale: cefaleea, varsaturile si staza papilara. Cefaleea este matinala, la inceput localizata, mai tarziu generalizata, si are trei caractere de mare importanta pentru diagnostic: aparitia recenta, absenta unei cauze locale (sinuzite etc.), accentuarea d

Neurologie si nursing în neurologie ,10 Bolile infectioase ale sistemului nervos

6. Bolile infectioase ale sistemului nervos

 Sunt boli determinate de agenti infectiosi variati: bacterii (meningococ, streptococ, pneumococ, bacii Koch etc.), spirochete (sifilis), toxine microbiene (tetanos, difterie, botulism, dizenterie), micoze, protozoare, dar de cele mai multe ori sunt datorite neuroinfectiilor virotice.

Dupa sediu se grupeaza in meningite (afectiuni inflamatorii ale meningelor), encefalite (afectiuni inflamatorii ale encefalului) si mielite (afectiuni inflamatorii ale maduvei) si forme complexe, cu atingere si a sistemului nervos periferic (encefalo-mielo-radiculo-nevrite).

• Cand procesul infectios predomina pe substanta alba, afectiunea se numeste leuconevraxita;cand predomina pe substanta cenusie, se numeste polinevraxita;
• Cand este difuz este vorba de o pannevraxita;

Encefalita epidemica (encefalita letargica) sau boala Von Economo, este o neuroinfectie virotica din grupul polioencefalitelor, care efectueaza in special nucleii extrapiramidali din mezencefal si diencefal.

Neurologie si nursing în neurologie ,9 Sindroame vasculare cerebrale

1. Sindroame vasculare cerebrale

Vascularizatia cerebrala este asigurata de un sistem arterial provenit din ramuri ale arterelor carotide interne si vertebrale, care se anastomozeaza la baza creierului si formeaza poligonul Willis. Se asigura astfel un larg sistem de supleanta, indispensabil circulatiei cerebrale, deoarece neuronii cerebrali nu rezista la lipsa de oxigen timp indelungat (dupa 3 minute de anoxie apar leziuni ireversibile). Scaderea T.A. sub limita de 70 mm Hg duce la leziuni cerebrale ischemice, totusi sistemul arterial cerebral are o capacitate mare de supleare. Dovada este faptul ca jumatate din numarul necropsiilor la batrani arata tromboze unilaterale sau chiar bilaterale, fara ca acestia sa fi prezentat semne de suferinta in timpul vietii.

Patologia circulatiei cerebrale este dominata de tulburarile de circulatie arteriala. In raport cu teritoriul si importanta modificarilor vasculare, apar sindroame clinice variabile. Se disting doua tipuri de sindroame: insuficienta circulatorie cronica, cu simptomatologie discreta, si insuficienta circulatorie acuta, cu simptomatologie de focar, uneori dramatica, manifestarile fiind cunoscute sub denumirea generica de accidente vasculare cerebrale.

Insuficienta circulatorie cronica

• Insuficienta circulatorie cronica cuprinde mai multe forme clinice. Cauzele sunt multiple, dar cea mai frecventa este ateroscleroza cerebrala. Pseudoneurastenia aterosclerotica este cea mai des intalnita. Apare de obicei dupa 45 de ani, in special la hipertensivii moderati. Tulburarile sunt de tip nevrotic (cefalee, insomnie si astenie fizica si intelectuala). Cefaleea este mai intensa dimineata la desteptare, insomnia persistenta si penibila, bolnavul fiind ziua somnolent, iar noaptea neputand dormi. Randamentul intelectual scade, iar ametelile sunt frecvente. Evolutia este oscilanta, cu tendinta la agravare. Tratamentul adecvat antiaterosclerotic-igieno-dietetic si medicamentos- poate aduce remisiuni durabile, impiedicand si aparitia unor tulburari mai grave;

Neurologie si nursing în neurologie , 8 Sindromul de deficit motor

1.   Sindromul de deficit motor

Deficitul motor apare intr-o gama larga de afectiuni, cele mai importante sindroame anatomo-clinice fiind: sindromul muscular, sindromul de neuron motor periferic, sin-droamele hemiplegie, paraplegie si tetraplegic.

Sindroame musculare

• Miopatia este o boala eredofamiliala cu determinism genetic, aparand de obicei in copilarie sau adolescenta, caracterizata prin slabiciune progresiva, atrofii musculare bilaterale si simetrice, interesand in principal muschii de la radacina membrelor. Deficitul motor apare si se accentueaza paralel cu atrofia musculara. Evolutia este lenta si progresiva, ducand la imobilizarea bolnavului la pat. Tratamentul consta in administrarea de Glicocol, vitamine din grupul B si E, Fosfobion, Madiol, fiziotarapie etc.;
• Miotonia este o afectiune de obicei congenitala, caracterizata prin dificultatea de a decontracta muschii. Decontractia se face lent si cu efort. Cand bolnavul executa o miscare, muschii raman contractati cateva secunde. Tulburarea este mai mare dupa repausul muscular si se reduce pe masura ce miscarea se repeta. Apare in copilarie si este mai frecventa la barbati. Muschii sunt uneori proeminenti, dand bolnavului un aspect atletic, dar forta musculara este scazuta. Tratamentul este simptomatic: chinina, procainamida, L. Dopa;

Neurologie si nursing în neurologie , 7 Sindromul senzitiv

1. Sindromul senzitiv

Tulburarile de sensibilitate sunt de obicei subiective (spontane), reprezentand senzatiile pe care le descrie bolnavul: dureri, parestezii etc. Exista si tulburari obiective de sensibilitate, in care deficitul sensibilitatii este provocat de leziuni mai importante ale sistemului nervos. In cadrul tulburarilor subiective de sensibilitate, vor fi prezente: cefaleea, migrena si unele nevralgii.

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• Cefaleea sau durerea de cap este un simptom care apare in foarte multe afectiuni. Poate fi provocata de atingerea unor formatiuni care pot deveni dureroase si care sunt situate fie in interiorul cutiei craniene (dura mater, vasele intracraniene, arterele menin-giene, marile trunchiuri arteriale de la baza creierului, sinusurile venoase), fie in exteriorul acesteia (pielea capului, aponevrozele, arterele extracraniene, in special artera temporala, cavitatile naturale cefalice: orbite, fose nazale, faringe, urechi etc.). Cele mai frecvente cauze sunt hipertensiunea arteriala, insuficienta renala, nevrozele, intoxicatiile cu CO, tumorile cerebrale, tulburarile oculare (de refractie), afectiunile oto-rino-laringologice (otite, sinuzite), spondiloza cervicala etc. Tratamentul cefaleei este in primul rand etiologic. Simptomatic, se administreaza sedative, analgezice, recomandandu-se in completare repaus psihic si fizic, psihoterapie;

Neurologie si nursing în neurologie , 6 Sindromul vestibular

1.   Sindromul vestibular

Pozitia organismului in spatiu se modifica continuu. Aceasta adaptare este posibila datorita unui sistem care inregistreaza orice schimbare de pozitie, realizand functia de echilibru a organismului.

Rolul cel mai important in reglarea echilibrului il detine sistemul vestibular, care cuprinde un aparat de receptie (portiunea vestibulara a urechii interne, numita si labirint), o cale de transmitere (nervul vestibular) care duce la nucleii vestibulari din bulb si protuberanta, si caile vestibulare centrale, dintre care unele se termina in lobul temporal. Organul periferic, vestibular, este format din doua vezicule: utricula si sacula, si din trei canale semicirculare, orientale spre cele trei directii ale spatiului. Aparatul vestibular receptioneaza doua categorii de excitatii: acceleratiile, adica trecerea de la repaus la miscare, si schimbarile de pozitie ale capului.

Functia vestibulara este cercetata in clinica prin urmatoarele probe:

Neurologie si nursing în neurologie , 5 Sindromul cerebelos

1. Sindromul cerebelos

Este un sindrom care apare in cazul lezarii cerebelului sau a cailor cerebeloase. Principalele functii ale cerebelului sunt: coordonarea miscarilor si reglarea echilibrului si a tonusului muscular. Lezarea vermisului provoaca mai ales tulburari de echilibru (ataxie cerebeloasa), iar lezarea emisferelor cerebeloase, tulburari de coordonare a miscarilor.

• Etiologie: leziuni inflamatorii (abces, sifilis), scleroza in placi, tumori cerebeloase, accidente vasculare cerebrale si cerebeloase, traumatisme

Neurologie si nursing în neurologie , 4 Principalele sindroame neurologice

1. Principalele sindroame neurologice

In patologia musculara si a S.N. periferic se folosesc ca metode paraclinice EMG (electromiografia) care studiaza biocurentii muschiului, examenul vitezei de conducere in nervul periferic si biopsia musculara.

1. Sindromul piramidal sau sindromul neuronului motor central este ansamblul de simptome provocate de leziunile fasciculului piramidal pe traiectul sau encefalic sau medular.

• Etiologie: accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, mielite, fracturi de rahis, tumori medulare, scleroza laterala amiotrofica etc.;
• Simptomatolgie: paralizie a miscarilor voluntare, de obicei opusa leziunii, cuprinzand teritorii intinse (hemiplegie, parapiegie etc.), predominand la extremitatea membrelor, cu caracter spasmodic (contractura); reflexele osteotendinoase sunt exagerate (dupa faza de soc), semnul Babinski este prezent: apar tulburari sfincteriene; atrofia musculara este absenta.
  

Neurologie si nursing în neurologie ,3 Examenul nervilor cranieni , Examene paraclinice

1.    Examenul nervilor cranieni

• Nervul olfactiv (I), nerv senzorial pentru miros, porneste din mucoasa nazala. Lezarea se duce la anosmie (pierderea mirosului). Se examineaza dand bolnavului sa recunoasca substante mirositoare neiritante;
• Nervul optic (II), nerv senzorial pentru vedere, porneste de la retina. Lezarea sa provoaca amauroza (orbire) unilaterala. Se examineaza cercetand acuitatea vizuala, campul vizual si fundul de ochi;
• Nervul oculomotor comun (III), nerv motor care are nucleul de origine in calota pedunculara. Lezarea sa duce la ptoza (caderea) pleoapei superioare, vedere dubla (diplo-pie), dilatarea pupilei (midriaza), strabism;
• Nervul patetic (IV) nerv motor, cu nucleul situat in calota pedunculara. Lezarea se duce la diplopie prin paralizia oblicului mare. De retinut ca pateticul este singurul nerv din organism care inerveaza un muschi situat de partea opusa nucleului sau;

Neurologie si nursing în neurologie , 2 Notiuni de semiologie

1. Notiuni de semiologie

Examenul unui bolnav cu afectiune neurologica cuprinde interogatoriul, examenul fizic si examene paraclinice.

Interogatoriul trebuie sa cerceteze sistematic simptomele de care se plange bolnavul (durere, tulburari de mers), tulburari sfincteriene, de limbaj si psihice (afectivitate, atentie, rationament, vointa, memorie, orientare in timp si spatiu, comportament);

Examenul fizic este examenul neurologic propriu-zis si se face de obicei intr-o anumita ordine:

1. Examenul atitudinii bolnavului, al semnelor meningiene si al starii de constienta. Acest examen implica la randul sau:

Neurologie si nursing în neurologie , 1 Notiuni de neurologie si semiologie

1. Notiuni de neurologie si semiologie

• Receptori, care pot fi: exteroceptori, care culeg excitatiile pornite de la mediul extern, proprioceptori, care culeg excitatiile de la muschi, tendoane, articulatii etc. si interoceptori, care culeg excitatiile viscerale;
• Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori si vegetativi. Pe calea lor vin informatiile de la periferia corpului sau din organismele interne, care vor merge- prin intermediul neuronului senzitiv- spre centru, influxul nervos retransmitandu-se spre organele efectoare pe calea neuronului motor, a nervilor motori. In general, nervii periferici sunt micsti, leziunea lor provocand tulburari clinice motorii si senzitive. Din nervii periferici fac parte nervii cranieni, in numar de 12 perechi, si nervii rahidieni;

Sistemul nervos central este alcatuit din encefal, care este format din cele doua emisfere cerebrale, formatiunile de pe baza creierului, trunchiului cerebral, cerebel si din maduva spinarii.

Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare dintre ele cuprinde cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti prin santuri in circumvolutii. Encefalul este format din substanta cenusie sisubstanta alba. Substanta cenusie prezinta numeroase celule de diferite forme si dimensiuni, alcatuind la suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nucleii centrali. In scoarta se gasesc 14 milioane de celule. Substanta alba a emisferelor cerebrale este formata din fibre nervoase care realizeaza legatura intre difeirte zone corticale (fibre de asociatie), legatura intre cele doua emisfere (fibre comisurale- corpul calos), si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos central (fibre de proiectie).

Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta cerebrala controleaza intreaga activitate a organismului. Ea detine in primul rand functia de reprezentare si selectionare, de elaborare a ideilor- gandirea (rationamentul), denumita de Pavlov activitate nervoasa superioara.

Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt innascute, reflexele conditionate sunt dobandite, aparand in curesul existentei individului, determinate de conditii diferite si variate ale mediului extern. La nivelul scoartei se realizeaza,integrarea superioara, cu alte cuvinte, adaptarea organismului la schimbarile mediului extern, inregistrate cu finete si precizie, precum si legatura dintre diferite parti ale organismului.