Endocrinologie , C11 OSTEOPOROZA

CURS 11

ENDOCRINOLOGIE

OSTEOPOROZA

Prin definitie osteoporoza inseamna reducerea densitatii minerale osoase, astfel se modifica rezistenta si structura osului , ducand la cresterea riscului de fractura osoasa.

Cauzele osteoporozei

• Osteoporoza de varsta (de involutie)

• Cauze endocrinologice
  • Menopauza precoce (sub 45 ani)
  • Insuficientele gonadice – ovariene, testiculare
  • Hiperprolactinemia
  • Anorexia, exercitiu fizic extrem (amenoreea la atlete)
  • Sindromul Cushing (hipersecretia de cortizol)
  • Deficitul de GH
  • Hiperparatiroidism
  • Hipertiroidism
  • Diabet zaharat
• Cauze gastro-intestinale
  • Boli de malabsorptie, boala celiaca, intoleranta la lactoza
  • Boala Crohn
  • Boli hepatice (ciroza, colestaza)
• Alte boli
  • Mielom multiplu
  • Poliartrita reumatoida
• Medicamente
  • Glucocorticoizi (peste 3 luni)
  • Heparina
  • Chimioterapia, tratamentul cancerului de san, cancerului de prostata
  • Ciclosporina
  • Antiepileptice

Factori de risc pentru osteoporoza

• Factori genetici (osteoporoza cu fracturi la mama)
• Factori constitutionali (subponderea, greutatea corporala sub ideala creste rsicul de fractura)
• Factori legate de stilul de viata
• Efortul fizic (sedentarismul, absenta sportului in viata omului, imobilizarea)
• Alimentatia (necorespunzatoare cu deficit in aportul de calciu, deficitul de vitamina D)
• Consumul de toxice (fumat, alcool)

Tabloul clinic

Endocrinologie , C10 SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE

CURS 10

ENDOCRINOLOGIE

SINDROMUL OVARELOR POLICHISTICE

Sindromul ovarelor polichistice ( Sindromul Stein-Leventhal) este o afectiune complexa, prin participarea ovarelor si a glandelor corticosuprarenale (CSR).

Sindromul ovarelor polichistice are urmatoarele componente

• Oligo-anovulatie (afectarea ovulatiei) manifesta prin infertilitate si tulburari de ciclu menstrual (menstre rare-absente)
• Hiperandrogenism - manifestari clinice si/sau paraclinice de exces al hormonilor androgeni – hirsutism, aparitia parului in zone tipice masculine (buza superioara, barbie, lange urechi, pe abdomen, pe torace, areole mamare, coapse, fese), acnee (cosuri), caderea parului de la nivelul fruntii (de tip masculin), semne de virilizare, „masculinizare“ (cresterea in dimensiuni a clitorisului, cresterea masei musculare, voce groasa, agresivitate) etc.
• Ovare micropolichistice la examenul ecografic (transvaginal) ginecologic

Tabloul clinic

• cele descrise anterior
• obezitate (crestere in greutate)
• acanthosis nigricans (aparitia de semne inchise la culoare pe spatele gatului, sub brat, ca semn de rezistenta la insulina)

Diagnostic
Analize de laborator

• FSH, LH, estradiol, progesteron, raportul LH/FSH >2, 17hidroxi-progesteron
• Testosteron total, testosteron liber calculat, androstendion
• Prolactina (PRL)
• Insulina, glicemie
• Testul de toleranta la glucoza orala, colesterol, trigliceride

Alte investigatii

• Ecografie ovariana (transvaginal sau abdominal): aspect de ovare micropolichistice – ovar crescut in volum cu peste 10 chiste foliculare intre 2-8 mm cu dispozitie in „sireag de perle“
• Ecografie abdominala (pentru aspectul glandelor CSR)

Se mentioneaza ca 20% dintre femeile sanatoase, fara sindromul ovarelor polichistice au aspect de ovare micropolichistice ecografic.

Evolutie si complicatii

SOP reprezinta un risc pentru aparitia de cancer de endometru, cancer de san si cancer ovarian, prin perturbarea echilibrului hormonal.

Totodata SOP creste si riscul cardiovascular  (hipertensiune arteriala, infarct miocardic, accident vascular cerebral) prin obezitate si glicemie alterata.

Tratament

• In caz de obezitate se indica schimbarea stilului de viata, dieta, exercitii
• In caz de obezitate sau rezistenta la insulina se indica tratament cu medicamentul antidiabetic Metformin; acesta duce la scadere in greutate si reduce si hiperandrogenismul, putand duce chiar la sarcina; se incepe cu doze mai mici si se creste treptat, in limita tolerantei; in prima perioada a tratamentului unele paciente pot acuza diaree, tulburari digestive dar in majoritatea cazurilor acestea dispar in timp
• Pentru a pune ovarele in repaus, se indica tratament au anticonceptionale orale (ACO); cel mai des folosit este Diane35 si in ultima vreme, de ultima generatie, Yasmin; amandoua au efecte puternice antiandrogenice; se pot folosi si alte preparate cand elementele hiperandrogenismului sunt mai slab reprezentate in tabloul clinic si paraclinic; tratamentul cu ACO se continua minim 6 luni, in acest interval avand efectul maximal asupra hirsutismului
• In unele cazuri mai putin severe se poate incerca restabilirea echilibrului hormonal prin administrarea de preparate progesteronice (Duphaston, Medroxiprogesteron, Linestrenol), 7-10 zile pe ciclu menstrual
• In cazuri mai severe, in ceea ce priveste hiperandrogenismul (manifestari clinice si/sau pe baza analizelor de sange) se asociaza antiandrogeni; un preparat des folosit este ciproteron acetat ( Androcur), care se asociaza in primele 10 zile la anticonceptionale; alt preparat este un diuretic, Spironolactona; mai rar se foloseste Finasterid sau Flutamid
• In caz de infertilitate se recurge la tratament inductor de ovulatie (Clomifen, human corionic gonadotrophin - hCG,, human menopausal gonadotrophin - hMG) sub supraveghere ginecologica

TULBURARILE CICLULUI MENSTRUAL

Tulburarile de ciclu menstrual (sau insuficientele ovariene) sunt caracterizate de urmatoarele termene si definitii

• Amenoreea = absenta ciclurilor
• Amenoreea primara = absenta ciclurilor pana la varsta de 16 ani
• Amenoreea secundara = oprirea ciclurilor de >6 luni
• Bradimenoree = reducerea frecventei ciclurilor menstrulae, cu intervale peste 35 zile
• Polimenoree = cresterea frecventei ciclurilor menstrulae, cu intervale sub 21 zile
• Tahimenoree = cicluri menstruale cu flux crescut
• Amenoreea poate fi cu debut prepubertar (nu apare prima menstruatie) si cu debut postpubertar (disparitia ciclurilor menstrulae). Poate fi de cauza primara (cauza ovariana) sau secundara (cauza centrala, hipotalamo-hipofizara)

Cauze 

Amenoreea cu debut prepubertar

Endocrinologie , C8 GLANDELE SUPRARENALE

CURS 8

ENDOCRINOLOGIE

   GLANDELE SUPRARENALE

           GENERALITATI

Glandele suprarenale sunt in numar de doua, se afla la polul superior al rinichilor cu dimensiuni de 5/2/0,5 cm aproximativ. Au doua parti cu functii diferite, costicosuprarenala si medulosuprarenala. 

Corticosuprarenala (CSR)  secreta glucocorticoizi (cortizol), mineralocorticoizi (aldosteron), androgeni (DHEAS). Este implicata in patologia sindromului Cushing (hipersecretie de cortizol), in hiperaldosteronism (sindromul Conn) si in hipersecretia de androgeni (hirsutism – cresterea in exces al parului, tulburari de ciclu menstrual).

Cortizolul este hormonul de stres al organismului, manifestarile date de absenta cortizolului sunt descrise la Insuficienta adrenala – Boala Addison, iar de excesul cortizolului la sindromul Cushing.

Aldosteronul este implicat in mentinerea tensiunii arteriale; hipersecretia aldosteronului cauzeaza hipertensiune secundara si este descrisa la Hiperaldosteronism.

Androgenii corticosuprarenalieni in exces duc la aparitia parului in exces pe corp, tulburari menstruale, infertilitate etc. (Pentru detalii vezi la sindromul Cushing)

Medulosuprarenala (MSR) secreta adrenalina, noradrenalina si metabolitii acestora. Este implicata in patologia feocromocitomului, o tumora rara care cauzeaza crize de hipertensiune.

SINDROMUL CUSHING

Endocrinologie , C9 DIABETUL INSIPID

CURS 9

ENDOCRINOLOGIE

DIABETUL INSIPID

  Diabetul insipid este o afectiune ce se caracterizeaza prin imposibilitatea rinichilor de a concentra urina, determinand o poliurie (emisia unei cantitati mari de urina diluata), insotita de o sete intensa (polidipsie)

Acest tip de diabet poate avea mai multe cauze, legate de functionarea necorespunzatoare a rinichilor sau de absenta hormonului antidiuretic, al carui rol este de a impiedica trecerea unei cantitati prea mari de lichide in vezica urinara.

Atunci cand hormonul antidiuretic lipseste complet sau nu este secretat in circulatie vorbim de diabet insipid central.

Daca hormonul antidiuretic este present, dar nu actioneaza asupra tubului collector, este vorba despre un diabet insipid nefrogenic.

In mod normal, rinichii au rolul de e elimina excesul de lichide din fluxul sangvin. Aceste lichide in exces sunt depozitate in vezica urinara sub forma de urina. Atunci cand cantitatea de lichide scade (prin transpiratie, de exemplu), rinichii produc mai putina urina pentru a pastra lichidele in organism.

Cauze:

Cauzele diabetului insipid de tip central :
- o tumora a hipotalamusului (regiune centrala a creierului, situata sub hipofiza si avand rolul de a regla o multitudine de senzatii fiziologice: foame, sete, dorinta sexuala, etc.)
 - ablatia hipofizei (glanda situata la baza encefalului care controleaza activitatea celorlalte glande din organism)
 - tumora a hipofizei
 - tuberculoza
 - traumatism cranian
 - meningita
 - sindromul Sheehan (insuficienta a secretiei hormonale datorate unei reduceri a circulatiei sangvine in momentul nasterii) - encefalita(inflamarea encefalului)
 - sarcoidoza (boala care afecteaza in general plamanii si a carei cauza este necunoscuta)
 - probleme ale circulatiei sangvine la nivelul hipofizei
 - metastaza unui cancer cranian
 - craniofaringiom (tumora a regiunii hipofizei)

In unele cazuri, cauza diabetului insipid central nu este cunoscuta.
Cauzele diabetului insipid nefrogenic :

 - congenitale
 - potomanie (nevoie constanta de a bea cantitati mari de apa)
 - pielonefrita (inflamatie renala)
 - amiloza -depozite formate din proteine (amiloid) in mai multe regiuni ale corpului
 - luarea unor medicamente: litiu, sau unele antibiotice

Simptome

Endocrinologie , C7 INTERVENTIA CHIRURGICALA IN PATOLOGIA TIROIDEI

CURS 7

ENDOCRINOLOGIE

INTERVENTIA CHIRURGICALA IN PATOLOGIA TIROIDEI

Indicatiile operatiei

• Nodul tiroidian malign sau cu suspiciune de malignitate la punctie cu ac fin
• Nodul tiroidian suspect malign la ecografie si clinic
• Nodul tiroidian hiperfunctional (adenom toxic tiroidian)
• Gusa difuza sau nodulara cu fenomene compresive
• Gusa din boala Basedow daca nu raspunde la tratament medicamentos

Pregatirea pentru operatie

• In cazurile de hiperfunctie tiroidiana (hipertiroidism) se indica normalizarea functiei tiroidiene prin tratament cu antitiroidiene de sinteza (ex. Thyrozol) si administrarea solutiei Lugol (iodid de potasiu) timp de 10-14 zile preoperator; ultima normalizeaza functia tiroidiana si reduce si vascularizatia tiroidei
• Se efectueaza consultul chirurgical si anesteziologic pentru afectiunile medicale de care sufera pacientul si pentru a discuta daca tratamentul urmat pentru alte boli trebuie intrerupt
• Tratamentul anticoagulant si antiagregant (Sintrom, Aspirina) se intrerupe cu 3-4 zile inainte pentru a preveni o sangerare puternica
• Se recolteaza analize de sange pentru a exclude o afectiune care ar reprezenta o contraindicatie pentru operatie (infectii, anemie, afectarea functiei renale sau hepatice, diabet necontrolat etc.)
• Se efectueaza un EKG, radiografie pulmonara etc.

Interventia chirurgicala

• Denumirea indepartarii chirurgicale a tiroidei este de tiroidectomie sau strumectomie totala sau partiala in functie daca se indeparteaza toata tiroida sau numai o parte, in cazul indepartarii unui lob se numeste lobectomie
• Se efectueaza in anestezie generala, dureaza intre 1-3 ore
• Se incizeaza regiunea anterioara a gatului, arcuat, 4-5 cm
• In caz de suspiciune de cancer tiroidian se indeparteaza si ganglionii limfatici suspecti
• Incizia va fi cusuta si pansata, pacientul transferat pentru supraveghere la terapia intensiva pentru o zi, iar externarea se face la 3 zile de la operatie, la 4-7 zile in caz de extirpare de ganglioni limfatici cervicali
• Postoperator se administreaza tratament cu preparate de calciu fiind posibila o hipocalcemie tranzitorie

Ingrijirea postoperatorie

• La 3-5 zile postoperator se indeparteaza firele din plaga
• Plaga trebuie ferita de soare sa nu se hiperpigmenteze
• Dupa rezultatule examenului histopatologic se decide conduita terapeutica
• In caz de rezultat benign (necanceros) se instituie tratmentul substitutiv hormonal la indicatia medicului endocrinolog, in doze progresiv crescande si sub urmarirea TSH-ului pentru ajustarea dozelor
• In caz de indepartare totala a tiroidei acesta se administreaza pana la sfarsitul vietii fara a intrerupe tratamentul
• In caz de rezultat malign (cancer tiroidian) pacientul ajunge la oncolog unde se decide conduita terapeutica in functie de tipul de cancer (vezi la Nodulii tiroidieni – Cancerul tiroidian)

Riscurile si complicatiile operatiei tiroidiene

Endocrinologie , C6 Hipertiroidismul, Boala Basedow-Graves

CURS 6

ENDOCRINOLOGIE

HIPERTIROIDISMUL

Hipertiroidismul, Boala Basedow-Graves

Excesul de hormoni tiroidieni cauzeaza manifestarile hipertiroidismului sau tireotoxicoza.

Cauzele hipertiroidismului

• Boala Basedow-Graves (hipertiroidismul auitoimun)
• Gusa hipertiroidizata
• Adenomul toxic tiroidian (nodul tiroidian hiperfunctional)
• Tratament excesiv cu hormoni tiroidieni
• Hashitoxicoza (hipertiroidismul tranzitor in cadrul tiroiditei cronice autoimune Hashimoto)
• Tiroidita acuta, subacuta (hipertiroidism tranzitor)
• Tirotoxicoza indusa de iod (amiodarona, substanta de contrast)
• Carcinom tiroidian folicular, tumori secretante de hCG (rar)

Tabloul clinic

• Scadere in greutate rapida si marcata cu apetit pastrat sau chiar crescut
• Intoleranta la caldura, transpiratie excesiva
• Agitatie, labilitate emotiva, insomnie, tulburari de concentrare, fuga de idei
• Tremuraturi fine a mainilor, slabiciune musculara cu topirea muschilor
• Palpitatii, tahicardie (cresterea pulsului cardiac), ritm cardiac neregulat (fibrilatie atriala, extrasistole), hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca cu dispnee (lipsa de aer) si oboseala la efort
• Scaune frecvente, diaree, varsaturi, dureri abdominale, icter (in cazuri grave galbirea pielii si a conjunctivei)
• Tegumente (piele) calda, transpirate, catifelate
• Tulburari de ciclu menstrula pana la amenoree (absenta ciclurilor)
• Disfunctie erectila
• Osteoporoza, osteopenie
• Tulburari oculare:
  • retractia pleoapei superioare cu largirea fantei oculare (in toate formele de hipertiroidism) ;
  • in cazul bolii Basedow , aceasta se asociaza cu senzatie de nisip in ochi, fotofobie, lacrimare, protruzia globilor oculari cu ochi „bulbucati“, roseata pleoapelor, al conjunctivei, edem al (umflatura) pleoapelor, sub ochi, durere spontana, la apasarea sau la miscarea ochilor)

Boala Basedow-Graves

Endocrinologie , C5 Afectiunile tiroidiene

CURS 5

ENDOCRINOLOGIE

GLANDA TIROIDA – GENERALITATI

Glanda tiroida – Generalitati

Patologia glandei tiroide reprezinta cea mai mare parte a afectiunilor endocrine.

Glanda tiroida se localizeaza pe partea anterioara a gatului, sub „marul lui Adam“, are o forma de fluture, 2 lobi legati de istm. Dimensiunile normale a unui lob sunt de aproximativ 4X2X1 cm.

Glanda tiroida este stimulata de hormonul hipofizar TSH si secreta hormoni tiroidieni (T4, T3, fT4).

Sinteza hormonilor tiroidieni are la baza iodul, de aceea aportul normal de iod este important in functia tiroidiana.

Hormonii tiroidieni sunt esentiali pentru functionarea normala a organismului, sunt implicati in metabolismul bazal, in productia de caldura a corpului, au rol in procesul de crestere, in dezvoltarea sistemului nervos etc.

Afectiunile tiroidiene cele mai frecvente

• Gusa difuza sau nodulara (cresterea in volum a glandei tiroide)
• Nodulii tiroidieni
• Hipotiroidismul (insuficienta tiroidiana)
• Hipertiroidismul, Boala Basedow-Graves (accelerarea functiei tiroidiene)
• Tiroidita cronica autoimuna Hashimoto

Semnele si simptomele cele mai frecvente cu care pacientii se prezinta la endocrinolog si suspecteaza o afectiune tiroidiana sunt cresterea in greutate, scaderea in greutate, disconfort la nivelul gatului, palpitatii, tahicardie (cresterea pulsului cardiac), iritabilitate, insomnii, somnolenta, tremuraturi, intoleranta la caldura sau la frig etc.

GUSA

Gusa difuza sau nodulara

Endocrinologie , C4 HIPERSECRETIA DE TSH/FSH, LH

CURS 4

ENDOCRINOLOGIE

HIPERSECRETIA DE TSH/FSH, LH

Adenomul hipofizar secretant de TSH/hormoni gonadotropi
Adenomul hipofizar secretant de TSH este foarte rar intalnit.

Tabloul clinic este cel al hipertiroidismului si al sindromului tumoral hipofizar (cefalee frontala rezistenta la tratament, tulburari vizuale ). Majoritatea acestor adenoame sunt macroadenoame (peste 1 cm).

Diagnosticul se pune pe baza dozarilor hormonale pe linie tiroidiana (TSH, fT4) si alti hormone, in vederea diagnosticului de insuficiente hormonale pe alte linii si prin evaluare imagistica, prin RMN hipofizar.

Tratamentul este cel chirurgical sau cu analogi de somatostatina (Octreotid, Lanreotid).

Adenomul hipofizar secretant de hormoni gonadotropi (FSH, LH) este intalnit cu o frecventa foarte scazuta. Totusi s-a dovedit ca in cazul a mai multor adenoame aparent nesecretante era vorba despre secretia de subunitati alfa a FSH-ului.

Tabloul clinic este dat de sindromul tumoral hipofizar (majoritatea fiind macroadenoame), de semne si simptome a disfunctiei ovariene (tulburari de ciclu) si a difunctiei testiculare (disfunctie erectila, diminuarea libidoului) si foarte rar de un sindrom de suprastimulare ovariana (ovare cu dimensiuni crescute, chiste ovariene).

Adenomul hipofizar nesecretant

Adenomul hipofizar nesecretant reprezinta 10% dintre adenoamele hipofizare. In mai multe cazuri acestea se dovedesc a fi tumori secretante de prolactina, mai rar secretante de TSH sau FSH/LH.

De obicei acestea sunt macroadenoame (peste 1 cm) si cauzeaza sindrom tumoral hipofizar prin cefalee temporala sau in casca rezistenta la tratament, tulburari vizuale (vedere dubla, afectarea campului vizual – a vederii periferice pana a vedere in teava).


Diagnosticul se face prin dozarea hormonilor hipofizari si a hormonilor periferici pentru a exclude o secretie tumorala si a evidentia alte deficite hormonale. Aceste dozari se completeaza cu RMN hipofizar.
Tratamentul este cel chirurgical completat cu radioterapie si substituirea deficitelor hormonale existente.

INSUFICIENTA HIPOFIZARA

Endocrinologie , C3 ACROMEGALIA / GIGANTISMUL

CURS 3

ENDOCRINOLOGIE

  ACROMEGALIA / GIGANTISMUL

Adenomul hipofizar secretant de GH (hormon de crestere) – Acromegalia/Gigantismul

Hipersecretia hormonului de crestere inaintea pubertatii duce la tabloul clinic al gigantismului, cu o talie inalta si alte modificari caracteristice iar in perioada adulta duce la tabloul clinic al acromegaliei, caracterizata de modificarea trasaturilor fetei, a mainilor si picioarelor si a altor organe.

Cauze rare a hipersecretiei de GH sunt adenoamele hipofizare secretante de GH si prolactina, tumori maligne.

Tabloul clinic

Endocrinologie , C2 AFECTIUNI ENDOCRINE

ENDOCRINOLOGIE

AFECTIUNI ENDOCRINE

Generalitati

Endocrinologia este stiinta hormonilor, a substantelor chimice active in organism care sunt secretate de multiple glande. Sistemul endocrin este compus din sistemul hipotalamo-hipofizar, epifiza (glanda pineala), tiroida, paratiroide (implicate in metabolismul calciului), suprarenale, gonade (ovare si testicule), pancreasul endocrin (cu rol in diabetul zaharat).

Sistemul endocrin se bazeaza pe o organizare tip „cascada“: la primul nivel, in creier se afla hipotalamusul care stimuleaza glanda hipofiza sa secrete hormoni, care la randul lor stimuleaza glandele periferice (tiroida, suprarenalele, gonadele) precum stimuleaza si unele procese bazale in organism (cresterea, lactatia).

Liniile hormonale si glandele endocrine
Cum era mentionat mai sus sistemul endocrin este format in cascada si legatura dintre diferite „etaje“ se realizeaza prin intermediului hormonilor. Astfel hipotalamusul secreta neurohormoni care stimuleaza sau inhiba glanda hipofiza, care secreta hormoni hipofizari care stimuleaza glandele periferice.

Afecţiuni endocrine

• Hipotalamus, glanda hipofiză
• Glanda tiroidă
• Glandele paratiroide (homeostaza calciului)
• Glandele suprarenale
• Gonade (ovalre, testicule)
• Osteoporoza
• Obezitatea

HIPOTALAMUS – GENERALITATI

Endocrinologie , C1 ANATOMIA GLANDELOR ENDOCRINE

CURS 1

ENDOCRINOLOGIE

ANATOMIA GLANDELOR ENDOCRINE

Glandele cu secreţie internă sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanţe active, numite hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge.

Hormonii sunt subsţante chimice specifice, care acţionează la distanţă de locul sintezei şi produc efecte caracteristice. Se consideră glande endocrine următoarele organe: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul, ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza şi, temporar, placenta.

Există şi alte organe care, în afara funcţiilor principale, au şi celule cu rol endocrin: antrul piloric secretă gastrina, duodenul secretă 5-6 hormoni cu rol în reglarea activităţii secretorii şi motorii a aparatului digestiv, rinichiul secretă şi eritropoietina etc.

În plus unii neuroni hipotalamici şi ai altor organe nervoase, au şi activitate secretorie, proces numit neurosecreţie, care reprezintă tot o funcţie endocrină. Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomo-functional complex, controlat de sistemul nervos, având rolul de a regla şi coordona pe cale umorală activitatea diferitelor organe pe care le integrează în ansamblul funcţiilor organismului.

Principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular.

Hormonii sunt mesageri chimici de ordinul I. Ei sunt eliberaţi în sânge şi sunt transportaţi spre toate celulele corpului. Aici, unii hormoni (în special cei proteici ) interacţionează cu receptorii biochimici din membranele celulare. În urma acestei interacţiuni, rezultă mesageri chimici de ordinul al doilea (de exemplu, adenozin monofosfatul ciclic-AMPC), care provoacă modificări metabolice şi funcţionale celulare. Alţi hormoni (cei sterolici) pătrund în citoplasma celulei şi în nucleu, unde interacţionează cu materialul genetic, stimulând biosinteza proteinelor şi a enzimelor.

          HIPOFIZA

Localizată la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe şaua turcească a osului sfenoid,hipofiza (glanda pituitară) are formă rotunjită şi diametrul de 1,3 cm. Cântăreşte 500 mg. Este alcătuită din trei lobi: anterior, mijlociu (intermediar) şi posterior. Lobul anterior şi cel intermediar constituie adenohipofiza, iar lobul posterior neurohipofiza.