Se afișează postările cu eticheta Puericultură si pediatrie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Puericultură si pediatrie. Afișați toate postările

Pediatrie si Nursing Specific , C5 TEHNICI DE INGRIJIRE A COPILULUI MIC


TEHNICI DE INGRIJIRE A COPILULUI MIC


SUPRAVEGHEREA DEZVOLTARII PSIHOMOTORII A COPILULUI

  • scop – aprecierea gradului de dezvoltare motorize si psihica a copilului, in concordant cu virsta
  • se va urmari
    • motricitatea generala si cea fina

  • comportamentul
  • dezvoltarea vorbirii si a limbajului

INTERVENTII LA DOMICILIU

  • asigurarea conditiilor de mediu
    • camera separate, calduroasa, mobilier limitat


  • alimentatia
    • sa se faca la aceleasi ore
    • stimularea participarii active a copilului
    • calcularea corecta a ratiei alimentare in functie de virsta
    • respectarea principiilor de diversificare a alimentatiei


  • igiena corporala – baia
    • zilnic la aceeasi ora, de preferat seara
    • vanita va fi utilizata numai in acest scop
    • temperature camerei 22-24 0 c
    • temperature apei 370c


  • durata nu va depasi 5-8 minute
  • nivelul apei sa nu depaseasca umerii copilului


  • linga vanita vor fi pregatite cele necesare
  • dupa baie uscarea se face prin tamponare


    • stergerea ochilor se face cu compresa sterile dinspre exterior spre interior
    • orificile nazale si auditive se vor curate cu tampoane de vata
  • somnul
    • respectarea orelor de somn in functie de virsta
    • asigurarea unui mediu adecvat pentru somn

  • regimul de viata
    • trebuie sa se tina cont de particularitatile fiecarui copil, va fi individualizat in functie de virsta si de starea de sanatate
    • se va evita prelungirea starii de veghe
  • imbracamintea
    • lenjeria de corp va fi confectionata din bumbac


  • va fi adecvata virstei si anotimpului
  • usor de manevrat


    • spalat zilnic, fiarta si calcata
  • educarea sfincterelor
    • dupa virsta de 5-6 luni copilul va fi asezat cu regularitate pe olita, la aceleasi ore, dupa alimentative sau cind se trezeste


  • aprecierea dezvoltarii fizice
    • greutatea, inaltimea si perimetrele vor fi masurate periodic
    • se vor aprecia functionalitatea diferitelor organe
    • se va urmari eruptia dentara


  • aprecierea dezvoltarii psiho-motorii
    • constituie criteriul in aprecierea gradului de maturitate al sistemului nervos
    • aprecierea cuprinde
      • motricitate
      • postura


  • coordonare
  • dezvoltare senzoriala
  • comportament
  • limbaj


  • aprecierea gradului de nutritie
    • elemente de referinta
      • tesut dipos
      • turgor
      • tegumente si mucoase
  • climatul familial
    • parintii vor creea un climat de afectivitate, protective, calm
    • se va evita atitudinea hiperprotectoare, restrictive sau de respingere
  • calirea organismului
    • factori utilizati
      • apa


Pediatrie si Nursing Specific , C4 TEHNICA ALIMENTATIEI SUGARULUI



TEHNICA ALIMENTATIEI SUGARULUI





Nutritie: totalitatea modificarilor suportate de alimente in organism, sau totalitatea schimburilor dintre mediul extern si organism.
Ratia alimentara zilnica: totalul hranei si a apei primite de un copil in 24 ore. Se compune din ratia cantitativa si ratia calitativa.
Ratia cantitativa (calorica): calorii/kgc/zi; sugar: 100-115kcal/kg/zi.
Factori care influenteaza ratia:tipul alimentatiei, temperatura mediului, activitatea motorie, starea de boala, constitutia.
Ratia calitativa: totalitatea principiilor nutritive care alcatuiesc ratia cantitativa, cuprinde trofinele alimentare (proteine, lipide, glucide), fibre alimentare, apa, minerale si vitamine. Este influentata de aceeasi factori ca si ratia cantitativa. In practica se tine cont in mod special sa se asigure un raport echilibrat intre trofine, raport care se modifica in functie de varsta.


Alimentatia naturala
Alaptarea exclusiva- reprezinta alimentatia nou nascutului si sugarului cu lapte de mama, fara nici un alt aliment solid sau lichid, fara apa sau ceai, pana la varsta de 6 luni; recomandabil pana la varsta de 1 an; optim pana la varsta de 2 ani. Laptele uman este considerat alimentul ideal pentru hranirea sugarului in primele 6 luni.
Colostrul: reprezinta laptele produs de glandele mamare in primele zile dupa nastere, la inceput in cantitate mica, ulterior cantitatea devenind suficienta in ziua 3-4 postnatal; treptat compozitia colostrului se modifica, dupa 30 zile de la nastere devenind lapte matur, definitiv.
Laptele de mama matur: lichid alb, cu densitate 1030, pH:7; contine la 1 litru: 11g proteine, 45g lipide, 70g glucide, 2g minerale.
Proteinele: - reprezentate de cazeina (40%)- albumine, globuline; si proteinele din lactoser (60%)- imunoglobuline.
Lipidele - contin 98% trigliceride, restul fiind format din fosfolipide si cholesterol; Glucidele- din 70 g glucide/L lapte de mama- 60 g/L sunt reprezentate de lactoza, iar 10g/L de oligozaharide.
Mineralele - reprezinta 2g/l lapte de mama; reprezentate atat de macroelemente (Na, K, Ca, Mg) cat si de oligoelemente (Fe, Cu, I, Zn) intr-un raport echilibrat, care le determina o absorbtie optima (raport Ca/P=2/1).
Vitaminele - sunt in cantitati optime, exceptie facand Vit D si K.
Fermentii - reprezentati de amilaza, lipaza, fosfataza (enzime care suplinesc activitatea enzimelor pancreatice, insuficente la nou-nascut), aldolaza, catalaza, lizozim (rol bacteriostatic).
Valoarea calorica: 700kcal/L
Superioritatea alaptarii exclusive: laptele de mama este un aliment biologic activ (“viu”) avand enzime, anticorpi, vitamine; este steril, perfect adaptat nevoilor nutritive si posibilitatilor digestive ale sugarului, avand o proportie echilibrata in proteine, lipide, glucide; are valoare biologica crescuta; previne infectiile enterale si greselile alimetare; permite un mod de alimentare simplu; asigura o buna toleranta digestiva, favorizeaza dezvoltarea relatiilor afective mama-copil; previne aparitia imbolnavirilor prin factori antiinfectiosi; previne obezitatea; contine un factor de crestere pentru bacillus bifidus, care opreste dezvoltarea altor germeni patogeni; previne aparitia anemiei feriprive.
Tehnica alimentatiei naturale - toti nou nascutii sunt candidati pentru a fi alimentati la sanul mamei. Orice nou-nascut, indiferent de greutate, care poate sa suga, va fi pus la sanul mamei.


Pediatrie si Nursing Specific , C3 TEHNICA INGRIJIRII COPIILOR PREMATURI


TEHNICA INGRIJIRII COPIILOR PREMATURI

  • criterii de definire a prematurului  


  • criteriul temporal – virsta de gestatie mai mica de 37 saptamini

  • greutatea la nastere mai mica de 2500 g cu cele 4 grade de prematuritate
- gradul I=2000-2500 g
- gradul II=1500-2000 g
- gradul III=1000-1500 g
- gradul IV=sub 1000 g

Pediatrie si Nursing Specific , C2 PRIMELE INGRIJIRI CE SE ACORDA NOU-NASCUTULUI ,




PRIMELE INGRIJIRI CE SE ACORDA NOU-NASCUTULUI


  • Primele ingrijiri ce se acorda nou – nascutului sunt
    • Permeabilizarea cailor respiratorii superioare
    • Legarea, sectionarea si pansarea cordonului ombilical
    • Aprecierea starii fatului la nastere
    • Profilaxia oftalmiei gonococice
    • Observarea aspectului, comportamentului si eventualelor malformatii
    • Stabilirea sexului
    • Masurarea si cintarirea
    • Stabilirea sexului


  • Stabilirea identitatii
  • Ingrijirea tegumentelor
  • Infasarea

Dupa expulzie , fatul va fi asezat pe un cimp steril pentru a I se acorda primele ingrijiri, manevrele efectuindu-se cu multa blindete



Etape de executie
Timpi de executie
Aspirarea secretiilor din nas si din gura
  • Se introduce in cavitatea bucofaringeana o sonda Nelaton numarul 12-14


  • Se aspira secretiile inainte de instalarea primei respiratii
Pensarea si sctionarea cordonului ombilical
  • Se aplica 2 pense hemostatice, prima la 10-15 cm de la insertia abdominal a ombilicului, iar a doua inspre vulva parturientei
  • Se sectioneaza cordonul ombilical cu forfeca chirurgicala

Pediatrie si Nursing Specific , C1 - FACTORII CARE INFLUIENTEAZA CRESTEREA SI DEZVOLTAREA



Activitatea asistentei medicale pediatre se bazeaza pe principiile cresterii si dezvoltarii, acestea permitindu-I sa ajute copilul sa se adapteze la schimbarile interne si externe care-I insotesc diferitele etape ale vietii.
Nevoile unui copil – de securitate, dragoste, confort – sunt manifestate diferit de adult si exprimate in concordant cu gradul lui de dezvoltare.


Cresterea si dezvoltarea sunt procese ordonate si previzibile care incep de la conceptie si continua pina la moarte.
Fiecare stadiu de dezvoltare se caracterizeaza printr-un ritm si comportamente propii fiecarui individ.


Cunoasterea si intelegerea procesului de crestere si dezvoltare permit planificarea interventiilor pentru promovarea sanatatii.

FACTORII CARE INFLUIENTEAZA CRESTEREA SI DEZVOLTAREA     

Puericultură, pediatrie - C13. URGENŢE PEDIATRICE



CONVULSIILE COPILULUI



Definiţie

Convulsiile sunt crize paroxistice cerebrale, datorate unei activităţi excesive şi hipersincrone a neuronilor corticali şi subcorticali. Se caracterizează prin contracţii musculare involuntare: tonice, clonice sau, mai frecvent, tonico-clonice, cu sau fără tulburări ale conştiinţei.
Convulsiile febrile (CF) sunt crize convulsive care survin la un sugar sau copil mic în cursul unui episod febril, fără să fie vorba de o infecţie intracraniană.


Accidentale (ocazionale, în general neepileptice, unele cu potenţial evolutiv spre convulsii cronic-recidivante) denumite şi “acute”.
1. Febrile – cele mai frecvente

Puericultură, pediatrie - C12 BOLI REUMATISMALE


REUMATISMUL ARTICULAR ACUT



Definiţie: Boală inflamatorie nesupurativă, poststreptococică a ţesutului conjunctiv, cu manifestări multiorganice şi caracter autolimitat, care evoluează în pusee

Incidenţa crescută în ţările în curs de dezvoltare, redusă în ţările dezvoltate economic Etiologie
factorul determinant = Streptococul β-hemolitic grup A
factorii favorizanţi: vârsta (5-15 ani); sexul (masculin - valvulopatii aortice, feminin – valvulopatii mitrale); climatul; condiţiile socio-economice precare; factori genetici Patogenie: reacţie de sensibilizare de tip întârziat faţă de antigenele streptococice

Anatomie patologică -

Puericultură, pediatrie - C11 BOLILE HEMATOLOGICE

SINDROMUL ANEMIC



Definiţie : Valori ale Hb, H, Ht sub limita inferioară a normalului pentru vârstă ( sub -2DS).


Vârsta
Valoare minimă normală
Valoare minimă normală


a Hb (g/dl)
a hematocritului (%)
6 luni-4 ani
11
32
5-10 ani
11
33
Fete-11-14 ani
11,5
34
Băieţi 11-14 ani
12
35
Fete 14-18 ani
12
35
Băieţi 14-18 ani
13
37
Clasificare
Morfologică: normocromă (HEM 27-36pg; CHEM 30-36%) sau hipocromă (HEM <27pg;
CHEM <30%); normocitară (VEM 83-97μ3), microcitară (VEM<83μ3), macrocitară (VEM >97μ3).

Funcţională: normoregenerativă (reticulociţi 30.000-60.000/mmc), hipo/aregenerativă (reticulociţi < 30.000/mmc) sau hiper-regenerativă (reticulociţi > 30.000/mmc).
Clinică: uşoară (Hb 9-10g%), medie (Hb 7-9g%) sau severă (Hb< 7g%).
Patogenetică:
insuficienţă de producţie (aplazie/hipoplazie medulară, deficit Fe, acid folic, vit B12);
exces de distrugere a hematiilor: anemii hemolitice corpusculare (membranopatii – microsferocitoza ereditară, enzimopatii – G6PD sau PK, hemoglobinopatii-talasemie) sau extracorpusculare (imunologice – a.h.autoimună- sau non-imunologice);
pierderi în exces ale hematiilor (anemii posthemoragice).

ANEMIA FERIPRIVĂ (AF).

Definiţie: anemie hipocromă, microcitară, hiposideremică, normoregenerativă cauzată de diminuarea capitalului global de Fe al organismului. Incidenţă: în ţara noastră 29–68% în populaţia generală.

Etiopatogeneză
Necesar fiziologic Fe prematuri: 2 mg/Kg/zi; sugari (termen): 1 mg/Kg/zi (maxim 15 mg/zi); 1–3
ani: 15 mg/zi; 4–10 ani: 10 mg/zi; 11–18 ani: 18 mg/zi.
Cauzele AF: aport scăzut (diversificare incorectă, vegetarieni), rezerve diminuate (prematuritate, gemelaritate), absorbţie intestinală diminuată (malabsorbţie generalizată sau selectivă), pierderi cronice (hemoragii oculte sau manifeste), necesar crescut (pubertate).
Diagnostic
Clinic: anamneza : alimentaţie, diaree, hemoragii, simptome (sugar – inapetenţă, transpiraţii extr. cefalică; şcolar - oboseală la efort, diminuarea performanţelor şcolare, palpitaţii, inapetenţă). Examen obiectiv: paloare, fanere friabile, coilonichie, stomatită angulară, glosită atrofică, tahicardie, sufluri sistolice gr. II-IV, deficit ponderal, rar paratrofie.
Laborator: scădere (sub -2DS pentru vârstă) a Hb, Ht, nr. eritrocite, frotiu sanguin cu hipocromie şi anulocite, sideremie scăzută (N 80-120γ %), reticulocitele N sau ↑, feritina <10ng/ml (N=30 -142ng/ml); eventual alte examinări: reacţia Gregersen, teste hepatice, Ac. Hp, teste de hemostază (SH)
Forme clinice: 1. A.tardivă a prematurului (după 4 luni prin epuizarea rezervelor de fier şi acid folic); 2. A. carenţială a sugarului; 3. A. secundară hemoragiilor cronice; 4. A. din infecţiile şi inflamaţiile cronice; 5.AF din cardiopatiile cong. Cianogene; 6. Pica ( deficit asociat de zinc); 7. AF din hemosideroza pulmonară idiopatică.
Diagnostic diferenţial: inflamaţii cronice, hemosideroza pulmonară idiopatică, hemoragii oculte.
Profilaxie:
1.Alimentaţia: naturală în primele 6-12 luni, sugarii alim. exclusiv natural vor primi 1 mgFe++/ Kg/zi, până la vârsta de 1 an; sugarii alimentaţi artificial vor primi preparate de lapte praf îmbogăţite cu Fe; laptele de vacă va fi fiert ş i nu se vaor depăşi 500ml/zi; diversificarea corectă (suc de fructe, fructe, carne albă, gălbenuş de ou).
2.Medicamentos (fier p.o.până la vârsta de 1 an) : prematuri : 2 mg/kg/zi (maxim 15 mg/zi); sugari :1mg/Kg/zi (maxim 15 mg/zi).
Tratament curativ:
1.Corectarea greşelilor alimentare;
Trat. bolilor de fond (enterocolite, inf. cr., etc.);
Preparate de fier: p.o. 5 mg Fe ++/Kg/zi (maxim 200 mg Fe ++/zi), în 2-3 prize zilnice, între mese; durata tratamentului: în anemii uşoare – 3 luni (zilnic timp de 1 lună, în următoarele 2 luni timp de 20 zile/lună cu 10 zile pauză); în anemii medii/severe- 5 luni (zilnic timp de 2 luni, în următoarele 3 luni timp de 20 zile/lună cu 10 zile pauză); tratamentul va fi suspendat temporar pe durata infecţiilor. Răspuns favorabil: “criză reticulocitară” (20- 30%o) după 7 – 10 zile de tratament, după 1-2 luni de tratament Hb = minim 11 g%. Răspuns nesatisfăcător: diagnostic incorect (atenţie la Hb-patiiforme minore).
La sfârşitul tratamentului se determină: H,Hb, Ht, sideremia ± feritina.
Tratamentul cu Fe++ parenteral (i.m, i.v) doar la tulburările de absorbţie, intoleranţă digestivă sau slabă complianţă la tratamentul oral.

Transfuzia : indicaţie absolută Hb ≤ 4gHb%; Hb sub 7 g% doar cu insuficienţă cardio-circulatorie. Preferabil ME izogrup –izoRh , 5 – 10 mi/Kg/ priză sau sânge 10 – 20 ml/kg/priză. Se poate asocia HHC: 5 -10mg/kg/transfuzie (prevenirea reacţiilor anafilactice). După transfuzie se aplică schema de trat . a anemiei severe.
Complicaţii: retard staturo-ponderal şi neurospihic (forme severe cu evoluţie cronică), infecţii recidivante.
Evoluţie, prognostic: favorabile cu condiţia înlăturării cauzei şi tratamentului corect.

ANEMIA MEGALOBLASTICĂ.

Definiţie: anemie normocromă, macrocitară (VEM >95μ3), normoregenerativă, secundară deficitului de acid folic sau (rar) de vitamina B12.
Cauze: aport scăzut (alimentaţie cu lapte de capră), necesităţi crescute (sugar, anemii hemolitice, boli maligne), pierderi crescute (dializă cronică), malabsorbţie, tulburări de utilizare (hepatopatii cronice, metotrexat, anti-convulsivante, hidrazidă).
Diagnostic:
I. Clinic: paloare cu tentă gălbuie, stomatită angulară, ± hepatosplenomegalie (sugar),
simptomele bolii de bază (ex.: diaree în malabsorbţie).
Laborator: scădere (sub -2DS pentru vârstă) a Hb, Ht, nr. eritrocite, frotiu sanguin cu macrocitoză, reticulocitele ↓, uneori leucopenie cu neutropenie, ± acid folic seric ↓.

Tratament:
1. Dietetic: ficat vegetale verzi,carne, peşte, lactate,etc,( bogate în acid folic);
2. Medicamentos (acid folic,1 tb=5 mg): sugar : 5mg/zi, 1-6 ani :10 mg/zi, şcolar : 15 mg/zi. Se poate asocia vit C 1-3 tb/zi.
3. Tratamentul bolii de bază.
Evoluţie, prognostic: favorabile cu condiţia înlăturării cauzei şi tratamentului corect.

ANEMIA APLASTICĂ

Definiţie: insuficienţa măduvei hematogene de a regenera 2 sau 3 linii celulare având ca şi consecinţă hematologică periferică bi- sau pancitopenia.
Clasificare:
I. Genetice: A. Fanconi (asociază aplazie de radius/police, anomalii renale, cardiace, retard somatic);
II. Dobândite: idiopatice (50%), toxice, prin iradiere, secundare infecţiilor (hepatită B,
mononucleoză infecţioasă, etc).
Diagnostic:

Laborator: periferie Æ pancitopenie (anemie + trombocitopenie + leucopenie), reticulocite sub

20.000-30.000/mmc, sideremie crescută (200-300 γ%) prin neutilizare; măduvă: aplazie cu
afectarea celor 3 linii celulare.
Diagnostic diferenţial: anemia hipoplastică, leucemia acută, hipersplenism, infecţii severe, complicaţii post-transfuzionale.
Tratament: transplant medular, trat. substitutiv (masă eritrocitară/trombocitară), stimulare medulară (androgeni, factori de stimulare granulocitară -G-CSF), tratament imunosupresor (limfo/timo-globulină, metil-prednisolon, ciclosporină , etc.), tratamentul infecţiilor asociate. Complicaţii: hemoragii, infecţii severe şi recidivante, complicaţiile anemiei severe.

Evoluţie, prognostic: nefavorabile la formele severe şi ireversibile care nu răspund la tratament imunosupresor şi nu beneficiază de transplant medular.

ANEMIA HIPOPLASTICĂ

Definiţie: insuficienţa măduvei hematogene de a regenera seria eritroblastică, având ca şi consecinţă hematologică periferică anemia (cu număr normal de leucocite şi trombocite). Clasificare.
I. Acute: infecţii, toxice, eritroblastopenie (parvovirus B19);
Cronice: LES, timom, forme genetice (Blackfan – Diamond). Anemia hipoplastică Blackfan-Diamond:
Clinic: anemie, hipotrofie staturală, sdr. malformativ (osoase, cardiace, renale).
Laborator: anemie normocromă-normocitară-hipo/aregenerativă, sideremie crescută (prin neutilizare Fe), leucocite şi trombocite normale, măduvă cu hipoplazia seriei roşii.
Tratament: substitutiv(masă eritrocitară), prednison, androgeni, tratament chelator, transplant medular.
Complicaţii: complicaţiile anemiei severe, infecţii recidivante, hemosideroză, complicaţii post-transfuzionale.
Evoluţie, prognostic: nefavorabile la formele care nu răspund la prednison şi nu beneficiază de transplant medular; unele forme prezintă remisie completă spontană.

MICROSFEROCITOZA EREDITARĂ MINKOWSKI-CHAUFFARD

Definiţie: anemie hemolitică genetică cu transmitere autosomal dominantă (AD) caracterizată prin anomalia structurală a spectrinei din membrana eritrocitară, responsabilă de morfologia sferocitară şi fragilitatea osmotică a hematiilor.
Clinic : paloare, subicter/icter, urini hipercrome, splenomegalie.
Laborator: anemie normocromă microcitară (frotiu 20-50% microsferocite, anizocitoză), reticulocitoză (50–150%o), rezistenţa globulară scăzută -0,3-0,6 % ClNa (N=0,34–0,44% ClNa), bilirubina indirectă crescută, valori normale ale electroforezei Hb şi ale enzimelor intraeritrocitare.
Diagnostic diferenţial: alte anemii hemolitice (talasemii, deficite enzimatice) sau cauze de icter (Gilbert).
Tratament: acid folic (5-10 mg/zi, a la long), + transfuzie, splenectomie (forme severe, cu necesar transfuzional crescut). Precauţii la splenectomie: vaccinare pre-operatorie (pneumococ, H. Influenzae, meningococ) cu revaccinare după 5 ani; post-operator profilaxia infecţiilor (Penicilină 2x125mg/zi sub 7 ani, 2x250mg/zi peste 7 ani).
Complicaţii: crize hemolitice, litiază biliară, complicaţii post-splenectomie.
Evoluţie, prognostic: în general favorabile, inclusiv formele severe (după splenectomie).


BETA THALASSEMIA
Definiţie: Anemie hemolitică genetică cu transmitere AD, având la bază absenţa sintezei de lanţuri beta ale Hb.
Forme clinice: 1. Forma majoră (homozigoţi βo); 2. Forma intermediară (homozigoţi β+ ); 3.
Forma minoră (heterozigoţi βo sau β+).
Clinic: paloare cu tentă teroasă (hemosideroză ), subicter sau icter, hepato-splenomegalie, facies mongoloid, hipotrofie staturo-ponderală, retard pubertar.
Laborator: anemie sever ă hipocromă, microcitară, hiperegenerativă; frotiu periferic cu hematii în semn de tras la ţintă, eritroblaşti în număr mare (falsă leucocitoză), posibil leucopenie şi trombocitopenie (prin hipersplenism), rezistenţă globulară crescută, modificări ale electroforezei Hb (forma majoră HbF > 90%, forma intermediară HbF 60-80% şi HbA2 > 3,5%, forma minoră HbF < 30% + Hb A2 ↑),
Radiologic : osteoporoză marcată, îngroşarea oaselor calotei craniene (craniu „în perie”), calculi biliari, cardiomegalie, hemosideroză pulmonară.

Diagnostic diferenţial: alte hemoglobinopatii (alfa-talasemia),alte cauze de hemoliză.
Tratament:
Transfuzii masă eritrocitară (regim de hipertransfuzie cu menţinerea Hb peste 9-10g%);
Tratament chelator (Desferal i.v. sau s.c zilnic, sau Deferipron p.o.);
Splenectomie (hipersplenism, creşterea necesarului transfuzional);
Transplant medular;
Terapie genică (de perspectivă).
Complicaţii: ale bolii (hemosideroză, ciroză hepatică, retard pubertar, cardiomiopatie cu tulburări de ritm cardiac, pericardite, litiază biliară) sau ale terapiei (Ac anti-eritrocitari, hepatită cronică B sau C, infecţie HIV).
Evoluţie, prognostic: nefavorabile în forma majoră fără transplant medular efectuat anterior instalării hemosiderozei.

ANEMIA HEMOLITICĂ AUTOIMUNĂ

Definiţie : anemie hemolitică produsă prin apariţia (de obicei intra-infecţioasă) unor auto-anticorpi faţă de antigenele din membrana hematiilor proprii.
Diagnostic: Clinic: paloare brusc instalată, urini colurice, febră, ±subicter/icter, tahicardie, splenomegalie ± hepatomegalie. Laborator : anemie normocromă severă, hiper-regenerativă (reticulociţii 100-300%o), bilirubina indirectă crescută, test Coombs + (direct ± indirect), trombocite normale sau scăzute (sdr. Evans).
Forme clinice.
AHA cu anticorpi “la cald” (de tip IgG);
AHA cu anticorpi “la rece” (de tip IgM);
Hemoglobinuria paroxistică la frig.
Diagnostic diferenţial: alte anemii hemolitice (sferocitoza ereditară, talasemii, alte anemii extraeritrocitare), hemoglobinuria paroxistică nocturnă.

Transfuzie (Hb sub 5g%) masă eritrocitară 5-10 ml /Kg./priză;

Hemisuccinat hidrocortizon i.v.10-20 mg /kg/zi (în 4 subdoze) timp de 3-7-14 zile (până la stabilizarea Hb) apoi Prednison 2–3 mg /kg/zi (3–4 subdoze) încă 14-28 zile, apoi sevraj lent;
pentru efect rapid (cazuri grave) sau corticorezistenţă: imunoglobuline iv (400mg/kg/zi–5 zile)
Splenectomie (necesar de prednison peste 10-20 mg /zi sau peste 25 mg tot a doua zi);
Tratament imunosupresor (azatioprină, ciclofosfamidă) la cazurile refractare la cortizon şi splenectomie;
Acid folic (doze duble faţă de cele uzuale) pe durata corticoterapiei.
Complicaţii: ale anemiei severe supra-acute (insuficienţă cardio-respiratorie, şoc).
Evoluţie, prognostic: favorabile în formele acute post-infecţioase la care supresia imunologică şi suportul transfuzional au fost instituite prompt; mortalitate la copii estimată între 9 şi 29%.
ANOMALIILE HEMOSTAZEI