NURSING COMUNITAR , C1

NURSING COMUNITAR

Ingrijirea comunitara presupune implicarea si responsabilitate sociala, angajare si devotement pentru oameni si sanatatea lor.

Sanatate publica ca stiinta si arta de a preveni imbolnavirile si de a prelungi viata isi organizeaza eforturile in urmatoarele directii: controlul imbolnavirilor, educarea in vederea pastrarii igienei personale, organizarea de servicii medicale si de nursing pentru stabilirea diagnosticului si aplicarea tratamentului preventiv, dezvoltarea unui angrenaj social care sa poata asigura fiecaruia un standard de viata adecvat in vederea mentinerii starii de sanatate si a cresterii duratei de viata a individului.

Semantica referitoare la obiectivele sale s-a schimbat in timp pornind de la perioada definirii sanatatii publice. Hanlon si Picket (1979) defineau relatia dintre starea de sanatate a individului si sanatatea publica dupa cum urmeaza: " Sanatatea este o expresie a functionarii fiziologice si psihologice efective a persoanei. In acelasi timp ea are si semnificatia de sistem de ingrijire conditionat de cultura, economie, legi si guvern ce poate functiona intr-un cadru privat sau public".

Scopul ingrijirilor comunitare este de a promova spre binele oamenilor, cel mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala. Conceptul de persoana se refera in sens larg la toate fiintele omenesti. In teoriile nursingului, el a capatat complexitatea sa reala conferita de componentele sale biologice, psihologice si sociale. Pornind de la ea asistentele sunt acelea care se ingrijesc de aspectele complexe ale vietii oamenilor (Ruth si Partridge, 1978).

Cel de al doilea concept major il reprezinta mediul, care include toti factorii care afecteaza oamenii din interior si exterior. Indivizii pot reactiona in mod diferit fata de stimuli ambientali interni/externi. Conceptul de mediu include de asemenea aspectele intelectuale, psihologice si interpersonale ale individului care pot influenta reactiile ambientale.

Al treilea concept major sanatatea, poate fi privita ca fiind intr-o continua dinamica si schimbare. Ea este dependenta de modul in care individul se adapteaza continuu la factorii de mediu si de stres. Deoarece teoreticienii nursingului cred ca sanatatea este influentata de multi factori, definitiile date acesteia sunt mai putin consistente decat cele, destinate celorlalte concepte.

Standardele de nursing comunitar sunt orientate mai mult spre activitatea practica si cuprind etapele de analiza, planificare, implementare si evaluare pe baza planului de nursing.

Fiecare asistenta comunitara dezvolta o filozofie de nursing bazata pe pregatirea, activitatea ei profesionala si propria personalitate. La ea mai contribuie experienta de lucru, colaborare complexa cu clientul, familial, comunitatea, cu ceilalti membri ai echipei precum si studiul permanent. Filozofia nursingului comunitar este bazata pe "valoarea si demnitatea individuala".

Ingrijirea in comunitate trebuie sa ofere confort si liniste, sa ajute persoanele cu probleme de sanatate sa-si vindece corpul sau sa-i ajute sa traiasca demnitate cu propriile infirmitati.

In urma analizei definitiilor de mai sus s-au desprins urmatoarele standarde pentru practica de nursing comunitar:

1. Culegerea de date despre starea de sanatate a pacientului/clientului este continua si sistematica.

2. diagnosticul de nursing deriva din datele culese.

3. Planul de nursing include scopuri ce rezulta din diagnosticul de nursing.

4. Planul de nursing stabileste prioritatile de ingrijire in functie de diagnosticele de nursing.

5. Interventia de nursing presupune si participarea pacientului la promovarea starii sale de sanatate, a recuperarii si mentinerii sale.

6. Actiunile de nursing ajuta pacientul sa - si mareasca potentialul de sanatate.

7. Progresul pacientului in atingerea scopurilor propuse este realizat prin participarea comuna a nursei si a sa.

8. actiunile de nursing implica evaluari repetate, stabilirea/reorientarea prioritatilor, definirea noilor scopuri si revizuirea permanenta a planului de nursing.

Integrarea 

Una dintre dimensiunile asistentei comunitare o reprezinta integrarea sa cu celelalte serviciile de sanatate mintala. Pentru realizarea ei a fost necesara introducerea cunostintelor de psihologie comportamentala si de dezvoltare in pregatirea asistentelor si recunoasterea de catre comunitate a responsabilitatilor ce le revin in raport cu dereglarile/modificarile emotionale ale cetatenilor precum si a valorilor rezultate din relatia asistenta - client si asistenta-familie.

Multi membrii ai diferitelor clase sociale sau apartinand grupurilor economice au inceput sa fie preocupati de valoarea mentinerii starii de sanatate a fiecarui individ. S-a recunoscut faptul ca sanatatea nu este un privilegiu al acelora care pot plati pentru ea, ci un drept al fiecaruia.

Formele nursingului

Serviciile de ingrijire la domiciliu sunt acele servicii acordate indivizilor de toate varstele. Ele se adreseaza varstnicilor, suferinzilor cu diferite dizabilitati, bolnavilor aflati in convalescenta care necesita ingrijiri de scurta/lunga durata. Serviciile de ingrijire a domiciliu pot fi specializate si depind de natura si dimensiunea nevoilor de ingrijire ale clientului.

Majoritatea spitalelor din Europa si nu numai, au astazi propriile case de ingrijire programe de planificarea si coordonarea ingrijirilor la domiciliu furnizate dupa externarea din spital.

Regulile nursingului comunitar

Literatura de specialitate a pus in evidenta unele reguli ce tin de derularea in bune conditii a activitatii de nursing comunitar:

1. Nursing comunitar reprezinta o activitate bine stabilita, bazata pe recunoasterea nevoilor de ingrijire si functionarea pe baza de programe. Ca o activitate ce are ca scop recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii, nursingul este parte integrala a programelor de sanatate publica.

2. Agentiile de nursing comunitar au definite foarte clar obiectivele si scopurile serviciilor lor.

3. Un grup de cetateni activi, reprezentanti ai comunitatii vor face parte integranta din programul de nursing.

4. Serviciilor de nursing comunitar li se permite sa obtina informatii cu privire la resursele economice, culturale, sociale din aria de referinta.

5. In nursingul comunitar familia si clientul/pacientul sunt parteneri al echipei de ingrijire.

6. Educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei, comunitatii sunt parti integrale ale nursingului comunitar.

7. Asistenta este instruita profesional ca sa lucreze ca furnizor de servicii de sanatate in comunitate.

8. In cadrul activitatii de nursing comunitar asistentei ii revine sarcina de a face evaluari periodice privind de sanatate a comunitatii a familiei, a clientului.

9. Asistenta comunitara este membru al echipei multidisciplinare. Pentru buna functionare a echipei fiecare trebuie sa recunoasca contributia celorlalti ai echipei in atingerea scopurilor si obiectivelor propuse, ce constau in mentinerea starii de sanatate, siguranta si confort pentru client si comunitate.

10. Asistenta comunitara desfasoara activitati de nursing la indicatia medicului responsabil de ingrijirea medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea de nursing a personalului este supervizata de un personal calificat (exemplu, asistenta sefa, directorul de nursing)

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua pentru personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala perioadica.

Ingrijirile la domiciliu fac parte integranta din marea categorie a ingrijirilor comunitare si ele pot fi descrise ca ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor ce au nevoie. Scopul principal al acestui model de ingrijire este acela de a face posibil ca oamenii sa-si mentina gradul de independenta si sa-si continue viata acasa cit mai mult timp posibil.

De obicei, asistenta comunitara isi petrece majoritatea timpului de lucru la domiciliul clientilor. Volumul ingrijirilor la domiciliu a crescut semnificativ, mai ales a celor de tip geriatric, datorita imbatranii populatiei, a cresterii procentajului de batrani, majoritatea ramasi singuri acasa, a maririi incidentei bolilor cronice, cu precadere a cancerului si a bolilor cardiovasculare, la care imbunatatirea tratamentului, desi a slava multe vieti, nu a impiedicat aparitia unui numar important de sechele, dizabilitati ce impun la randul lor semnificative interventii de reabilitare resocializare.

In contactul cu clientul si familia sa in procesul ingrijirii, asistenta dezvolta nu numai oportunitati si planuri de interventie preventiva ci si activitati practice de ingrijire.

Odata ajunsa la domiciliu, ea devine responsabila pentru educarea clientului, a membrilor familiei acestuia si a celorlalte persoane disponibile/angajate in ingrijirea zilnica a acestuia, pentru a le oferi competenta necesara. Intr-o anumita masura ea devine responsabila si pentru sanatatea celorlalti. In interventia comunitara ea poate deveni responsabila pentru sanatatea celor incredintati din scoli, policlinici, platforme industriale sau alte locuri de munca.

DEFINIREA INGRIJIRILOR DE SANATATE COMUNITARA

Definitia A.N.A. :

A.N.A. (American Nurses Association) da urmatoarea definitie pentru nursingul comunitar:

„Nursingul comunitar nu este numai o sinteza a practicii de nursing si a educarii in domeniul sanatatii, ci are scopul de a mentine si a stimula sanatatea populatiei.

Ingrijirile au un caracter continuu. Ingrijirea este orientata asupra individului, a familiei sau a grupului si contribuie astfel la sanatatea intregii populatii a zonei respective (sau oras).

Nursa aplica diverse metode pentru a mentine si stimula sanatatea, coordoneaza activitatea in acest domeniu si stimuleaza continuitatea. Scopul ei este si acela de a-i apropia pe indivizi, familie sau diverse grupuri.

Din aceasta definitie reiese ca interventiile nursei nu se orienteaza doar spre pacientii individuali, ci cuprind si mediul social, afectiv si fizic al acestora.

Elementele practicii sanatatii comunitare:

1. Promovarea unui stil de viata sanatos.

2. Tratarea tulburarilor si afectiunilor prin interventii directe si indirecte.

3. Promovarea recuperarii.

4. Sprijinirea serviciilor comunitare.

5. Susţinerea serviciilor primare de ingrijire a sanatatii.

6. Aprecierea nevoilor si evaluarea serviciilor.

Preceptele ingrijirii sanatatii in comunitate: activitate stabilita pe baza nevoilor si a planului general de sanatate, scopuri si obiective clare, integrarea cetăţenilor in servicii pentru intreaga comunitate, familia ca unitate de baza, promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate, implicarea familiei si indivizilor in luarea deciziei, aprecierea periodica si continua a starii de sanatate, buna pregatire a asistentului medical, asistentul - membru activ al echipei de ingrijire, acordarea ingrijirilor conform recomandarilor medicale, utilizarea inregistrarilor, dirijarea clientului si familiei catre resurse comunitare, supravegherea personalului de ingrijire, planificare programelor de educatie continua si asumarea responsabilitatii.

Rolul familiei

Un membru important in actiunea de ingrijire este familia, reprezentata de orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire sau care asista clientul la domiciliu in rezolvarea de catre el insusi a nevoilor sale de autoservire si de ingrijire, adica realizarea igienei personale corespunzatoare, prepararea mancarii si administrarea medicatiei. Ele rezolva acest tip de nevoi pana la sau intre vizitele personalului de specialitate.

Scopurile clientului sunt raportate la principiile ingrijirilor primare privind maximizarea (cresterea) gradului de independenta. Asistentele care ofera ingrijiri la domiciliu pot asista clientul pentru a functiona la cel mai bun nivel posibil, preintampinand astfel dependenta. Acest timp de asistenta se poate exprima prin instruirea acestuia sau prin crearea de legaturi intre client si alte institutii comunitare care efectueaza servicii ce-i pot fi necesare pentru a ramane acasa, neinstitutionalizat.

In plus, se realizeaza prevenirea complicatiilor posibile la persoanele cu probleme cronice ca si micsorarea riscurilor de recadere. Complicatiile ce pot apare in cazul suferintelor indelungate pot fi preintampinate prin acordarea unor interventii adecvate la domiciliu. Bolile terminale pot fi monitorizate la domiciliu mai bine decat spital, daca acest lucru este acceptat de client si familia sa.

Planul de ingrijiri alcatuit initial poate sa intampine o serie de rezistente de ordin psihic prin:

1) mecanismele de aparare psihice inconstiente ale pacientului ca negarea, evitarea, rationalizarea, distorsionarea, care il impiedica sa accepte rezervat rolul de bolnav, de persoana asistata, precum si interferenta actiunilor sau procedurilor propuse cu valorile morale, credintele religioase, opiniile si prejudecatile proprii si ale grupului familial.

2) Refuzul pasiv de implicare prin demisie depresiva, pacientul fiind coplesit de stresul anterior boli, produs de alte evenimente psihotraumatizante.

3) Boala fizica acuta poate duce la regresiune, dependenta, pasivitate fata de starea patologica actuala. Si in tulburarile mental organice, caracterizate prin deteriorarea functiilor intelectuale si emotionale, clientul poate neglija semnele lor ca si consecintele pe diferite planuri, cum ar fi nevoia de tutela juridica.

Esecuri

Situatiile de stres legate de raspunsul inadecvat al sistemului social de ocrotire sunt legate de complexitatea, lipsa de flexibilitate, incapacitatea de a raspunde nevoilor si circumstantelor specifice fiecarui pacient si familiei sale. Numarul mare de factori cu potential contradictoriu pozitiv sau negativ, implicati in fiecare sistem, impune dezvoltarea unor abilitati speciale de evaluare si coordonare a actiunilor de nursing din partea asistentei.

MODELE CONCEPTUALE

Procesul de nursing, se defineşte ca un proces dinamic, adaptabil la cerinţele individului şi trebuinţele societăţii, mentinându-şi nealterat obiectivul principal, obţinerea unei mai bune stări de sănatate pentru individ, familie, comunitate.

Astăzi procesul de nursing a căpătat valenţe noi, rolul asistentului medical a devenit mai complex, în sensul lărgirii sferei de activitate, una dintre îndatoriri fiind aceea "de a diagnostica şi stabili atitudinea terapeutică adecvată pentru răspunsul individului faţă de o problemă de sănătate actuală sau potenţială”.

În centrul îngrijirilor de sănătate se află pacientul, dar el nu mai este perceput simplist doar ca un individ ce suferă de o anumita boală, ci este apreciat holistic ca o persoană cu necesităţi fizice, emoţionale, psihologice, intelectuale, sociale şi spirituale.

"Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa tratezi capul fara sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului" (Zamolxe)

       Conform dictionarului explicativ roman, holism inseamna: conceptie care interpreteaza teza ireductibilitatii intregului la suma partilor sale, socotind drept "factor integrator" al lumii un principiu imaterial si incognoscibil.Domeniul in care se aplica cel mai frecvent termenul de holism este cel medical. Totusi, este constructiv sa il aplicam in toate planurile existentiale si mai ales in cel spiritual.

Aceste necesităţi inter-relaţionează, sunt interdependente, de egală importanţă şi reprezintă fundamentul intervenţiilor asistentului medical ce va trebui să se adapteze la o infinitate de reacţii, manifestări, trăiri, relaţii interpersonale, generate de unicitatea profilului psihic al protagoniştilor implicaţi şi de specificul situaţiei concrete în care îşi desfăşoară activitatea.

Este important ca asistentul medical să fie familiarizat cu aspectul complex al naturii psihice umane, să înţeleagă că indivizi diferiţi au reacţii diferite faţă de aceeaşi problemă urmare a structurii lor unice de personalitate. Vom putea aprecia pe deplin un individ doar dacă îi vom cunoaşte mediul de viaţă şi activitate.

Suntem ceea ce suntem şi devenim ceea ce devenim, în mare parte, datorită contextului social în care existăm şi ne desfăşurăm activitatea. Socializarea se realizează în interiorul diverselor grupuri umane (familie, şcoală, prieteni, colectiv de muncă). Grupul intermediază individului relaţia cu societatea şi cu sine.

Individul dezvoltă concomitent şi continuu relaţii informaţionale cu lumea externă şi cu propria fiinţă, întreţinând la nivelul normalului, un echilibru între cunoaşterea de sine şi cunoaşterea realităţii. Fiecare ne naştem cu un potenţial uman care se valorifică şi se dezvoltă treptat pnn . socializare, asimilarea valorilor şi comportamentelor sub forma unei învăţări continue.

Conceptul holistic de apreciere a individului poate fi rezumat în câteva idei principale ce stau la baza susţinerii ştiinţifice a desfăşurării procesului de nursing:

• individul este un tot unitar caracterizat prin integritate şi el reprezintă mai mult decât suma părţilor sale componente;

• individul este în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător, schimbând materie şi energie cu acesta;

• evoluţia fiziologică a individului este ireversibilă şi unidirecţională în timp şi spaţiu;

• individul uman se caracterizează prin capacitate de abstracţie, imaginaţie, senzaţii, emoţii.

Toate aceste aprecieri subliniază evoluţia conceptului "îngrijirilor de sănătate" de-a lungul timpului şi adaptarea acestuia la principiile de organizare actuală a sistemului sanitar, urmărind în principal rolul asistentului medical:

• asistentul medical reprezintă un element important al echipei medicale;

• asistentul medical desfăşoară o activitate autonomă, cu competenţe bine stabilite;

• activitatea medicală nu vizează doar tratarea eficientă a îmbolnăvirilor, în prezent accentul se pune pe prevenirea bolilor şi promovarea stării de sănătate;

• rolul asistentului medical intervine atât în îngrijirea individului cât şi a comunităţii (promovarea sănătăţii, educaţia pentru sănătate).

Organizarea datelor culese în vederea întocmirii planului de îngrijire se poate face conform unui model conceptual. Conceptele sunt necesare în nursing pentru a lega teoria de practică, iar pentru a fi complete trebuie să conţină elemente critice severe precum procesul de nursing, un scop anume, un raţionament, o specificare a rolului profesional, o descriere a clientului şi a aşezării clinice.

Procesul de îngrijire lucrează cu trei concepte esenţiale – omul, sănătatea şi boala.

Omul

 – este o fiinţă unică , unicitatea fiind dată de nevoile psihologice, sociale şiculturale ce se alătură nevoilor de bază, biologice ale supravieţuirii. Asigurarea exclusivă numai aanumitor nevoi, excluzând alte aspecte , duce inevitabil la un eşec terapeutic.

Sănătatea

 – definită conform OMS, ca o stare de bine fizic, mintal şi social, ce nu constănumai în absenţa bolii sau a infirmităţii.Raportată la boală, sănătatea reprezintă ansamblul forţelor biologice, fizice, afective, psihice şi sociale, mobilizate pentru a înfrunta, a compensa sau a depăşi boala.

Boala -

reprezintă ruperea echilibrului sau a armoniei individului, prin apariţia uneisuferinţe fizice, psihice sau prin apariţia unei dificultăţi de adaptare la o situaţie nouă, provizoriesau definitivă în existenţa individului.

Concepte de bază corelate:

 -Sănătatea se obţine prin facilitarea procesului natural al organismului de a funcţiona;

-Preocuparea primară a asistentului medical este de a menţine un mediu sănătos;

-Îngrijirile de bază menţin sau spijină adaptările persoanei prin participarea sa activă.;

-Îngrijirea persoanei reprezintă obiectivul practicii nursingului şi este un proces interactiv;

-Persoanele sunt sisteme deschise care interacţionează cu mediul;

-Ţinta nursingului o constituie o persoană şi creşterea răspunsului ei adaptativ;

- Preocuparea nursingului o reprezintă o persoană şi acţiunile ei de autoângrijire;

-Îngrijirea implică promovarea unei interacţiuni optime între om şi mediu;

-Fiinţa umană este un întreg ireductibil care nu poate fi înţeles reducându-l la părţilecomponente;

-Fiinţa umană şi mediul sunt câmpuri de energie care interacţionează unele cu altele şi careconverg constant către potenţialele lor maxime.

Concepte de bază concordante conform cărora orice persoană este un individ unic.

 

 Nursingul centrat pe pacient semnifică îngrijiri de bază individualizate; fiecare om este un individ unic, şi astfel el solicită o serie de abilităţi unice, de tehnici şi idei special desemnate lui.

Myra Levin a elaborat o teorie unică care prevede: intervenţia nursing este bazată pe conservarea energiei individuale a pacientului;

-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii structurale individuale a pacientului;

-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii personale individuale a pacientului;

-Intervenţia nursing este bazată pe conservarea integrităţii sociale individuale a pacientului.Ideea de bază a tuturor conceptelor este aceea că îngrijirea persoanei reprezintă obiectivul practiciinursingului şi este un proces interactiv. Definiţia elaborată de Consiliul Internaţional de Nursing: „Nursingul, ca parte integrantă asistemului de asistenţă socială, cuprinde ocrotirea sănătăţii, prevenirea bolilor şi îngrijirea bolnavilor fizici,mentali, ca şi a celor infirmi ( handicapaţi) de toate vârstele, în toate formele de asistenţă socială şi aşezăricomunitare”.Din această definiţie reiese că:

-Intervenţiile nursing cuprind şi mediul social, afectiv şi fizic al pacientului;

-Asistentul medical coordonează activităţile de menţinere a sănătăţii;

-Stimulează continuitatea acestor activităţi.

Scopul nursingului este acela de a acorda îngrijiri cu rol în păstrarea sau restabilirea independenţei individului pentru satisfacerea nevoilor proprii. Persoana va fi ajutată să-şi conserve sau să-şi restabilească independenţa sa, astfel încât să-şi poatăsatisface nevoile singur. Se va favoriza vindecarea şi se va asista muribundul spre un sfârşit demn.