Omeprazolul derivat din Ulcosilvanil medicamentul descoperit în 1973 de doctorul Ioan Puscaş

     Putina lume stie ca toate medicamentele moderne pentru ulcer deriva din medicamentul descoperit in 1973 de dr. Ioan Puscas, renumitul Ulcosilvanil. Fie ca se numeste Pantoprazol, Omeran, Nexium, Controloc, toate au la baza aceeasi substanta activa din Ulcosilvanil, medicamentul minune recunoscut pentru o rata de vindecare de aproape suta la suta. Doar prudenta il face pe Puscas sa spuna ca aceasta rata este undeva peste 90 la suta. Cand se descoperea Ulcosilvanilul, ulcerul se trata doar chirurgical. Imediat dupa descoperirea medicala fabuloasa, Puscas primeste de la o importanta companie americana, Cyanamid, din New York, o oferta de colaborare de doua milioane de dolari. Doctorul Puscas alege sa ramana acasa, in Salaj. -   

Omeprazolul este un medicament care reduce cantitatea de acid produsă de stomac. Omeprazolul face parte din grupul de medicamente numite inhibitori ai pompei de protoni.

Omeprazolul se utilizează în tratamentul următoarelor boli: refluxul gastroesofagian, gastrita, ulcerul peptic şi ulcerul duodenal precum şi al altor boli cauzate de aciditatea gastrică mărită.  

Omeprazolul poate fi prescris, de asemenea, în combinaţie cu antibioticele, pentru tratarea ulcerului gastric cauzat de infecţia Helicobacter pylori. 

Ulcosilvanil, comprimate

Prospect Ulcosilvanil, comprimate

Compozitie

Comprimate continand    acetazolamida 400 mg, bicarbonat de potasiu 140 mg, bicarbonat de sodiu50 mg, citrat de sodiu 150 mg, oxid de magneziu 180 mg, hidroxid de aluminiu coloidal 80 mg (flac. cu 60 buc.).

Actiune terapeutica 

acetazolamida in doze mari inhiba secretia gastrica, linisteste durerea, favorizeaza vindecarea si pre formarea ulcerului gastric si duodenal; se apreciaza ca restul componentelor adauga proprietati antiacide si diminueaza unele efecte nedorite ale acetazolamidei: pierderea de saruri de potasiu si sodiu, eliminarea unui exces de fosfati si oxalati, tendinta de precipitare a sarurilor de calciu in urina.

Indicatii 

Boala ulceroasa.

Doze si mod de administrare 

Oral, 25 mg acetazolamida/kilocorp si zi sau 3-6 comprimate/zi, fractionat in 3 prize, dupa mese, timp de 10-l4 zile, apoi intretinere cu 3-4 comprimate/zi timp de 3-5 saptamani; dozarea trebuie indidualizata in functie de starea clinica, chimismul gastric si imaginea radiologica. Pentru profilaxia recaderilor se pot administra 3-4 comprimate/zi in curs de 2-3 saptamani, de 2 ori pe an (primavara si toamna).

Contraindicatii 

Stari de acidoza, hiponatriemie si hipokaliemie, boala Addison, insuficiente hepatica si renala severe, alergie sau intoleranta la acetazolamida si sulfamide, sarcina in primul trimestru; prudenta la diabetici, in guta, la cirotici, la bolnavi cu galucom cronic congestiv cu unghi inchis si in prezenta litiazei reno-ureterale (se recomanda ingestia abundenta de lichide). Acetazolamida scade eficacitatea antidiabeticelor orale si a litiului; mareste riscul toxic al salicilatilor. Datorita efectului diuretic acetazolamida ureaza pe lista substantelor dopante (interzise la sporti).

Reactii adverse

Usoare parestezii ale extremitatilor si fetei, rareori somnolenta si astenie, mialgii, dureri osoase; ocazional eruptii la nivelul pielii si unor mucoase.

Ioan Pușcaș

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigation Jump to search

Ioan Pușcaș
Date personale
Născut	10 iulie 1932
Decedat	4 aprilie 2015 (82 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	medic
Modifică date / text

Ioan Pușcaș (n. 10 iulie 1932, Treznea, județul Sălaj – 4 aprilie 2015, Șimleu Silvaniei)^[1] a fost un gastroenterolog român, format la școala medicală din Cluj, a cărui valoare este recunoscută și peste hotare. Ioan Pușcaș a fost unul dintre cei mai renumiți medici ai Sălajului și una dintre personalitățile cele mai cunoscute ale țării. Dr. Ioan Pușcaș este primul Cetățean de Onoare al orașului Șimleul Silvaniei, pe care l-a făcut cunoscut în toată lumea. El a purtat cu sine în cei aproape 50 de ani de profesie mesajul generos al întemeietorilor Școlii românești de medicină. A fost medic la spitalul care îi poartă numele în localitatea Șimleul Silvaniei.

Mormântul doctorului Ioan Pușcaș, lângă cel al părinților săi, în curtea bisericii din satul natal Treznea, județul Sălaj

În 1972 a brevetat Ulcosilvanilul, un medicament cu rată de vindecare de 100% pentru ulcerul gastric.^[2] Pușcaș a afirmat că, în 1970, l-a vindecat pe Fidel Castro de ulcer.^[3]
De-a lungul carierei sale medicale, Ioan Pușcaș a obținut două medalii de aur pentru descoperiri medicale și a avut 42 de brevete de invenții.^[4]
A publicat 17 cărți de specialitate, mare parte din ele fiind traduse în engleză, portugheză, spaniolă, japoneză.^[4]

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 7 Colapsul

Colapsul

Definiţie : colapsul este insuficienţa circulatorie periferică acută cu dezechilibru brusc între capacitatea patului vascular (conţinător) şi volumul sângelui circulant (conţinut) indiferent pe seama cui se face decalajul (mărirea capacităţii patului vascular sau reducerea masei sanguine), având drept consecinţe importante : hipotensiunea arterială, insuficienţă, irigare a ţesuturilor şi organelor, perturbarea schimburilor gazoase şi de substanţe metabolice în ţesuturi şi tulburări metabolice prin hipoxia celulară produsă (acidoză metabolică) .

Tulburările sunt caracteristice şocului, colapsul este o fază a şocului .

Cauze :

- colapsul hipovolemic :

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 6 Îngrijirea bolnavilor în stare de şoc

Îngrijirea bolnavilor în stare de şoc

Şocul - este o reacţie nespecifică a organismului faţă de agenţii agresori, care dereglează funcţia întregului organism prin prăbuşirea circulaţiei periferice şi tulburarea proceselor metabolice consecutive de la nivelul ţesuturilor .

Şocul poate fi determinat de traumatisme, arsuri, acţiunea curentului electric, unde de presiune a exploziilor, pierderi masive de sânge, intervenţii chirurgicale, infecţii microbiene, unele leziuni cardiace, transfuziile de sânge, substanţe străine organismului faţă de care acesta este hipersensibilizat .

Astfel se deosebesc :

- şocul traumatic ;

- şocul postoperator ;

- şocul hemoragic ;

- şocul hipovolemic ;

- şocul infecţios ;

- şocul anafilactic ;

- şocul hemolitic .

Apariţia şocului este favorizată de stările de denutriţie, deshidratare, oboseală, insomnie, frigul şi căldura prea mare .

Semne si simptome : bolnavul prezinta :

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 5 Îngrijirea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi

Îngrijirea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi

Coma : este definită ca pierderea în diverse grade a stării de constienţă, adică a funcţiilor vieţii de relaţie, cu perturbarea mai mult sau mai puţin profundă a funcţiilor vieţii vegetative .

Deosebim :

• coma uşoară - sau vigilă - stadiul I conştienţa nu este complet pierdută, reflexele, circulaţia şi respiraţia sunt normale ;
• coma profundă - stadiul II - se caracterizează prin pierderea cunoştinţei, nu mai reactionează la nici un fel de excitanţi, reflexele sunt abolite, funcţiile vieţii vegetative sunt păstrate (respiraţie, circulaţie) ;
• comă carus - stadiul III - apar tulburări vegetative (circulatorii, respiratorii), midriază, colaps, hipotermie ;
• coma depăşită (ireversibilă) - stadiul IV - bolnavul este menţinut în viaţă numai prin respiraţie mecanică .

Cauzele comelor sunt foarte variate : accidente vasculare cerebrale, intoxicaţii acute, bronhopneumopatie obstructivă cronică (B.P.O.C.) acutizată, diabet zaharat, hipoglicemii, boli grave hepatice, renale, infecţioase, endocrine .

Indiferent de cauza care a dus la pierderea conştienţei asistenta trebuie să ia măsuri tehnice şi organizatorice cand este pusă în faţa unui bolnav în stare de inconstienţă . Diagnosticul este stabilit de medic, iar asistenta prin observaţiile sale îl poate ajuta în stabilirea lui .

Îngrijirea bolnavilor inconştienţi şi comatoşi cuprinde 2 categorii de măsuri :

- măsuri de urgenţă - în caz de complicaţii care-i pun viaţa în pericol imediat (coma reprezintă în toate cazurile o urgenţă medicală) ;

- măsuri de îngrijiri generale - comune - indiferent de cazele care au determinat aceste stări .

Măsuri de urgenţă :

Materiale necesare acordării primului ajutor :

• aspirator de secretie ;

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 4 Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile acordate pacienţilor operaţi

Supravegherea postoperatorie şi îngrijirile

acordate pacienţilor operaţi

Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenţiei chirurgicale, din înaintea de a fi transportat în cameră (salon) .

1) reîntoarcerea în cameră (salon) :

Pacientul este adus în cameră (salon) însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmări respiraţia şi modul în care este transportat şi asezat în pat .

Transportul pacientului operat :

- se face cu patul rulant sau căruciorul ;

- pacientul va fi acoperit pentru a fi ferit de curenţi de aer sau schimbările de temperaturv ;

- asistenta va urmări ca tubulatura (dren, sonde, perfuzi) să nu fie comprimată ;

- patul sau căruciorul va fi manevrat fără suscituri sau opriri şi porniri bruşte ;

- poziţia pe cărucior este decubit dorsal, cu capul într-o parte pentru a nu-şi înghiţi eventualele vomismente ;

- asistenta va urmări în timpul transportului : aspectul feţei (cianoză) respiraţia, pulsul şi perfuzia .

Instalarea operatului :

- se face într-o cameră cu mobilier redus şi uşor lavabil, curată, bine aerisită, în semiobscuritate, cu temperatura 18-20⁰C (căldura excesivă deshidratează şi favorizează hipotermia), prevăzută cu instalaţi de oxigen şi aparatură pentru aspiraţie ;

- patul este prevăzut cu muşama şi aleză, fără pernă şi anexele pentru a evita escarele .

Poziţiile pacientului în pat :

• transportul de pe cărucior pe pat va fi efectuat de către 3 persoane, ale căror mişcări trebuie să fie sincrone, pentru a evita bruscarea operatului ;
• poziţia pacientului în pat este variabilă, în funcţie de tipul intervenţiei chirurgicale :

a) cea mai frecventă poziţie este decubit dorsal ,cu capul într-o parte până îşi recapată conştiinţa . Pentru a favoriza irigarea centrilor cerebrali, patul va fi uşor înclinat ;

b) în alte cazuri poziţia este decubit lateral drept sau stâng, care se va schimba din 30 în 30 de minute pentru a uşura drenajul căilor respiratorii, poziţie ce împiedică lichidul de vărsătură să pătrundă în căile aeriene ;

c) în cazuri particulare (obezi, cardiaci, operaţii pe sân, pe torace) operatul va fi aşezat în poziţie semişezând - poziţie fowler - cu genunchii flectaţi cu un sul sub ei .

Aceste poziţi se pot menţine uşor într-un pat de reaminare, prevăzut cu mecanisme care permit manevrarea cu blândeţe şi instalarea comodă a pacientului .

2) supravegherea operatului :

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 3 Pregătirea preoperatori şi îngrijirea postoperatorie

Pregătirea preoperatori şi îngrijirea postoperatorie

Pregatirea preoperatorie :

1) pregatirea fizică şi psihică a pacientului

2) pregatirea generală :

1. bilanţ clinic ;
2. bilanţ paraclinic .

3) pregătirea pentru operaţie (îngrijiri preoperatorii)

Scop :

• pregătirea pacientului înaintea intervenţiei chirurgicale pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii ;
• neutralizarea surselor de suprainfectie, care au originea : la nivelul pielii (incizie), la distanţă (noso-faingian sau vezica urinară) ;
• reducerea posibilităţilor de contaminare ale pielii prin utilizarea de antiseptice ;
• depistarea şi semnalarea unor leziuni cutanate, infectii ORL sau urinare recente, paraziti externi, posibilităţi de alergie .

1) pregătirea fizică şi psihică a pacientului :

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 2 Îngrijiri specifice acordate pacienţilor aflaţi în serviciul de terapie intensivă

Îngrijiri specifice acordate pacienţilor aflaţi

în serviciul de terapie intensivă

Pacienţii în stare gravă necesită o urmarire permanentă şi tratament susţinut .

Deoarece acestea prezintă dezechilibre funcţionale grave sunt monotorizate şi îngrijiţi în serviciul de terapie intensivă (STI) unde există posibilităţi de tehnice speciale cu aparaturi performante .

În serviciul de terapie intensivă se internează pacienţi, indiferent de specialitatea de care aparţin, deoarece problemele de echilibrare funcţională sunt indentice la pacienţii cardiaci, renali, hepatici, neurologici, intoxicaţi, traumatizaţi, cu dezechilibru hidroelectrolitic, în stare de şoc chirurgical .

Obiectivul major în îngrijirea acestora pacienţi este susţinerea funcţiilor vitale .

Asistenta din serviciul de terapie intensivţ trebuie să cunoască :

• tehnicile curente din toate specialitaţile ;
• tehnicile de specialitate (resuscitare : masaj cardiac, respiraţie artificială, intubaţie orofaringiană şi traheală, dezobstruarea căilor aeriene superioare, monitorizare, E.K.G., aerosoli, oxigeno-terapie) ;
• măsuri de urgentă ;
• îngrijirea pacineţilor imobilizaţi ;
• să cunoască manevrarea unor aparate complexe care se află în dotarea compartimentului serviciului de terapie intensivă :
  • aparate de ventilaţie artificială ;
  • truse de intubaţie traheală ;
  • truse e traheostomie ;
  • truse de cateterism venos ;
  • sonde vezicale ;
  • sonde de intubaţie digestivă ;
  • laringoscop ;
  • defibrilatoare .

ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 1 Anestezia

Anestezie - terapie intensivă şi nursing specific

Anestezia este o metodă medicală cu ajutorul căreia se obţine pierderea temporală a sensibilităţi dureroase, graţie unor reacţii complet reversibile, prin administrarea unor substanţe chimice sau aplicarea unor agenţi fizici .

Exista mai multe metode de anestezie care se pot folosi în funcţie de felul intervenţiei chirurgicale si de starea generală a pacientului .

Acestea sunt :

• anestezia generală ;
• anestezia rahidiană ;
• anestezia peridurală ;
• anestezia locală .

Anestezia generală : prin aplicarea