ANESTEZIE - TERAPIE INTENSIVA SI NURSING SPECIFIC , 7 Colapsul

Colapsul

Definiţie : colapsul este insuficienţa circulatorie periferică acută cu dezechilibru brusc între capacitatea patului vascular (conţinător) şi volumul sângelui circulant (conţinut) indiferent pe seama cui se face decalajul (mărirea capacităţii patului vascular sau reducerea masei sanguine), având drept consecinţe importante : hipotensiunea arterială, insuficienţă, irigare a ţesuturilor şi organelor, perturbarea schimburilor gazoase şi de substanţe metabolice în ţesuturi şi tulburări metabolice prin hipoxia celulară produsă (acidoză metabolică) .
Tulburările sunt caracteristice şocului, colapsul este o fază a şocului .
Cauze :
- colapsul hipovolemic :

  • hemoragii (interne, externe) ;
  • plasmoragie (arsuri) ;
  • pierderi hidroelectrolitice (B.D.A. = boala diareică acută), cu S.D.A. (sindrom de deshidratare acută), sindromul de pierdere de sare .
- colapsul infecţios :
  • infectii acute severe (pneumopatii acute bacteriene şi virotice, gripă, septicemii, meningite, enterecolite infecţioase, difterie, infecţii urinare severe, peritonite .
- colapsul neurogen :
  • mărirea patului vascular ;
  • comă (diabetică) .
- colapsul dat de diferite alte afecţiuni :
  • intoxicaţii ;
  • stări postoperatorii ;
  • insuficenţă suprarenală acută ;
  • şoc anafilactic ;
  • traumatisme (secţionarea măduvei spinării) .
Simptomatologie :
- extremităţi reci, palide, cianotice mormorate :
  • cianoza patului subunghial cu timp de recolerare lent (datorită tulburărilor microcirculaţiei) ;
  • cianoza feţei, buzelor, piele rece, cenuşie, transpiraţii reci .
- hipotensiunea arterială, tahicardie (puls slab bătăi uneori inperceptibil) ;
- vene periferice colobate (uneori imposibil de puncţionat) ;
- abdomen meteorizat ;
- oligo-anurie ;
- semne respiratorii şi neurologice (de la agitaţii până la obnubilare şi comă => hipoxie cerebrală) .


Tratement - măsuri urgente în ambulator :
  • asigurarea permeabilităţii căilor aeriene (aspiraţie nazofaringiană şi buco-faringiană prin sonde Nelaton) ;
  • asigurarea administrării de oxigen ;
  • încălzirea extremităţilor, cameră cu temperatură = 23-250 C ;
  • abordarea uneia sau mai multora vene periferice de urgenţă ;
  • umplerea rapidă a patului vascular : se administrează intravenos cu seringă soluţi macromoleculare (dextran) sau soluţtii glucozate ;
  • se instituie o perfuzie endovenoasa continuă pentru combaterea acidozei cu soluţii de bicarbonat de sodiu 8,4% intravenos diluată cu o cantitate egală de soluţie glucozată 5% ;
  • în caz de agitaţie se administrează fenobarbital sau diazepan intramuscular ;
  • în cazul în care există suspiciunea de şoc septic sau sindrom hemoragic, asistenta va pregăti următoarele medicamente pe care le administrează la indicaţia medicului :
  • heparină 100-200 U / kilocorp intravenos ;
  • HHC 50 mg / kilocorp ;
  • antibioterapie pe cale endovenoasă : penicilină, gentamicină ;
  • asistenta va urmări : respiraţia, pulsul la vasele mari, dispariţia tulburărilor microcirculaţiei (timpul de recolorare), reluarea diurezei, revenirea stării de conştienţă ;
  • asistenta va avea pregătite truse pentru reaminarea de urgenţă .
Transportul : în timpul transportului se vor continua măsurile începute :
  • administrarea oxigenului ;
  • încălzirea extremităţilor ;
  • perfuzia endovenoasă (pentru terapie lichidiană şi medicamentoasă) ;
  • urmărirea funcţiilor vitale : ritmul respirator, coloraţie, conştienţă, aspectul pupilei, activitatea cardiacă, diureză .
Măsuri de urgenţă în unităţile spitaliceşti :
  • monitorizarea (măsurarea) permanenţă : puls, presiune arterială, irigaţie cutanată, diureză ;
  • poziţionarea corectă
  • poziţie semiculcat, în decubit lateral, cu extremitatea cefalică uşor declivă faţă de restul corpului ;
  • instalarea unei piese bucofaringiene, pipa guedel care împiedică alunecarea posterioară a limbii ;
  • se continuă măsurile nespecifice de reanimare : aspirarea secreţiilor, administrarea oxigenului, evitarea pierderilor de cadură, continuarea pefuziilor ;
  • examinări de urgenţă pentru evaluarea stări iniţiale şi pentru stabilirea etiopatogeniei :
  1. recoltarea sângelui pentru examene de laborator : hemoleucograma completă (hematocrit, hemoglobină, leucoformulă leucocitară, tronbocite), grup sanguin şi Rh, hemocultură, ionogramă sanguină, uree, creatinină, ac uric, glicemie, T.S., T.C,. fibrinemie, ……….. de protronubină ;
  2. alte examinări : ECG, examen L.C.R. radiografic cardiotrocică ;
  3. examene bacteriologice : cuprocultură, urocultură, culturi din alte focare de infecţie .
- administrarea de de medicamente vasoactive :
    • adrenalină în doze de 0,1-0,3 ml sc sau intravenos foarte lent din soluţie 1%0 (1 fiolă = 1ml = 1mg repetat la nevoie la intervale de 10-15 min) ;
    • HHC - 50 mg /kilocorp intravenos putându-se repeta la 60 de minute până la 200 mg / kilocorp 1 f = 25mg cu 5 ml solvente .
Se injectează anterior intravenos heparină 100-200 UI / kilocorp pentru a preveni declanşarea CID (coagulare intravenos desemnată) .
- tratamentul unor eventuale complicaţii : anticoagulante (heparină, antifribinolitice, [acid aminocoproic], profilaxia şi tratamentul : insuficenţei renale acute) ;
- tratamentul etiologic fără care nu se obţine nici o vindecare .

Îngrijirea bolnavilor cu convulsii

Convulsiile sunt succesiuni de contracţii involuntare, puternice ale muscula-turii striate .
Convulsii generalizate - când cuprind întreaga musculatură striată .
Convulsii locale - cuprind numai unele grupe musculare .
Apar sub formă de crize cu o durată variată, de la câteva secunde sau minute, până la o perioadă nedefinita de timp, fie prin repetarea crizelor, fie menţinându-se persistent şi vorbim astfel de o stare convulsivă .
Succesiunea de contracţii a musculaturii striate, în funcţie de cauza, natura si gravitatea lor, sunt însoţite şi de alte manifestări care nu sunt proprii tuturor convulsiilor, cum sunt : pierderea conştienţei, tulburări respiratorii, relaxarea sfincterelor, sau de manifestări caracteristice cauzei lor : trismusul în cursul tetanosului, hiperpirexia în cursul convulsiilor febrile .
Convulsiile :
- tonice cu caracter persistent ;
- clonice - contracţii musculare scurte ritmice ;
- tonico - clonice - convulsiile clonice se suprapun sau se asociază cu convulsiile tonice, persistente .
Îngrijirile de urgenţă :
- in momentul declansării crizei convulsive, sarcina principală a tratamentului şi a îngrijirilor este scoaterea bolnavului din criză - oprirea convulsiilor ;
- indiferent de cauza convulsiilor, îngrijirile de urgenţă prevăd asigurarea condiţiilor minime de îngrijire, prevenirea traumatismelor din timpul crizei, aplicarea medicaţiei anticonvulsivante nespecifice şi începerea concomitentă a
explorărilor pentru stabilirea diagnosticului etiologic al convulsiilor .
Asistenta
  • va asigura salon bine încălzit, condiţii de linişte şi semiobscuritate ;
  • alături de aplicarea tratamentului indicat de medic, îngrijirile de urgenţă urmăresc evitarea accidentării bolnavului în cursul crizei care este adesea inconştient ;
  • este controlat să nu prezinte proteze dentare sau corpi străini, pe care îi îndepărtează ;
  • pentru a nu-şi muşca limba se pregăteşte o piesă de cauciuc care se asează între arcadele dentare ;
  • asistenta administrează medicamentele anticonvulsivante indicate de medic pe cale injectabilă, în clismă medicamentoasă sau pregăteşte instrumentele în vederea administrării intrarahidiene ;
  • asistenta pregăteşte aparatele, instrumentele şi medicamentele pentru toate posibilităţile ce se pot ivi în cursul convulsiilor . Când cauza este necunoscută, trusa de perfuzi, aparatură pentru oxigenoterapie, aspiratoare pentru permeabilizarea căilor respiratorii şi îndepărtarea secreţiilor traheo-bronşice şi salivare, trusa pentru puncţia lombară, trusa pentru intubaţie traheală şi la nevoie şi trusa pentru trahoestomie ;
  • soluţii perfuzabile : glucoză hipertonă 20% - 33% soluţie melaton 10-20 %, medicamente anticonvulsivante şi microlaxante, tranchilizante, hipnotice, antispastice, nacroleptice, decontracturante ;
  • asistenta va îndepărta secreţiile din cavitatea bucală şi faringe cu tampoane sau aspiratoare sau la nevoie va asigura sondele necesare pentru aspirarea secreţiilor traheo-bronsice ;
  • poziţia în drenaj postural nu este posibilă în timpul convulsiilor, iar după criză poziţia trendelenburg nu este recomandată ;
  • dacă convulsiile apar la un bolnav febril sau în cursul lor se instalează hipertermia se combate prin medicaţii antipiretică - supozitoare sau injectabil, iar în unele cazuri hiperpirexia se poate combate şi cu împachetări reci, băi cu T0 = 330 C .
Explorări de urgenţă - sarcinile asistentei :
  • asistenta recoltează sânge pentru determinarea glicemiei, ureei, creatininei, calcululi, ionogramei, rezerve alcaline, leucogramă, probe de coagulabilitate ;
  • pregăteşte bolnavul pentru examenul fundului de ochii prin dilatarea medicamentoasă a pupoilelor ;
  • pregăteşte instrumentele, recipientele şi mediile de cultură pentru recoltarea LCR ;
  • ajută pacinetul pentru efectuarea EKG – transport cu precauţie ;
Îngrijiri curente :
- pentru îngrijirea bolnavului cu convulsii asistenta trebuie să prevadă posibilitatea repetării crizelor ;
- şi după rezoluţia crizei convulsive bolnavul se menţine în cameră cu temperatură constantă, bine aersită, liniştită, în semiobscuritate sau în unele cazuri cum este tetanosul chiar în obscuritate ;
- întreţinerea igienică a mucoaselor şi tegumentelelor, menţinerea bolnavului în mediu uscat, schimbarea lenjeriei transpirate, precum şi în cazurile de tulburări sfincteriene de după criză se face prompt şi prin metodele cunoscute ;
-hidratarea şi alimentaţia sunt foarte suportate deoarece în timpul convulsiilor bolnavului pierderea cantităţi mari de lichide şi energie ;
-valoarea calorică a alimentelor este stabilită de medic după natura, frecvenţa, extinderea şi durata convulsiilor ;
- aportul lichidelor şi alimentelor trebuie asigurat pe cale bucală, dar la nevoie se introduce pe sondă nazoduodenală, prin care alimentele în stare lichidă trebuie administrate picătură cu picătură ;
- în cazurile în care starea pacientului nu permite introducerea sondei în duoden, aportul hidric şi alimentar, se va asigura prin alimentaţie intravenoasă, dar vor fi controlate zilnic constantele biologice (ionogramă, rezervă alcalină) ;
- asigurarea tranzitului intestinal normal se face pe cale dietetică ;
- se va urmări micţiunile şi diureza pentru a preveni retenţia de urină şi formarea globului vezical .
Supravegherea bolnavului :
- bolnavul după criză convulsivă sau în stare convulsivă nu poate fi lăsat singur, supravegherea trebuie să fie continuă şi permanentă ;
- asistenta va măsura temperatura, pulsul, tensiunea arterială, la indicaţia medicului ;
- va urmări în continuare :

  • permeabilitatea căilor respiratorii, respiraţia, eventualele semne de anoxie ;
  • frecvenţa, durata şi extinderea convulsiilor sau ale contracţiilor supraadăugate ;
  • starea de prezenţă a bolnavului ;
  • culoarea tegumentelor şi mucoaselor : paloare, cianoză ;
  • emisiile de urină şi fecale ;
  • anunţă medicul la cele mai mici abateri ale funcţiilor vitale sau la apariţia de noi crize de convulsii .