Principii de bază ale cercetării , 3.Utilizarea etapelor unei cercetari stiintifice

3.Utilizarea etapelor unei cercetari stiintifice

Definitie cercetare

-activitate sistematica bazata pe tehnici specifice.

.-permite acumularea de noi cunostinte.

-identifica relatii noi care imbunatatesc nivelul actual al cunoasterii.

Trei tipuri de studii:

-identificarea prin documentare a surselor de date.

-studii descriptive (ex. Descrierea somnului).

-cercetari experimentale (ex. Efectele medicamentelor).

Cercetarea nu este un lux academic ci un instrument care:

-sa creasca calitatea procesului de nursing.

-sa contribuie la obtinerea unei sanatati mai bune.

-sa ofere resurse valabile pentru un raspuns clinic dificil si intrebari legate desanatate.sanatate. 

Cercetarea fundamentala:

• Genereaza si ofera informatii sau teorii.
• Identifica principii care stau la baza activitatii de.nursing.
• Acumuleaza informatii.
• Formuleaza sau redefineste teoria.(Ex--studierea in amanunt a comportamentului a individului datorat unui stres intens cu scopul de a intelege stiintific, modificarile indusede (acesta cum ar fi insomnia).

Cercetarea aplicata:

• Gasirea solutiilor la probleme imediate prin aplicarea principiilor teoretice
• Planificarea schimbarii intr -o situatie problematica.(ex. Studiu al eficienteiinterventiilor nursing)

Cercetarea fundamentala

• Descopera principiile generale ale comportamentului uman si proceselecomportamentului uman procesele biofiziologice..

Caracteristici

-directionata spre solutionarea problemei

.-bazata pe dovezi empirice si iobservationale.

-observatia precisa si descrierea corecta.

 -dezvolta teorii,principii,generalitati.-specifice pentru combaterea insomniei aparuta ca urmare a stresului).

Cercetarea in nursing

SCOP

-este orientata catre intelegerea mecanismelor fundamentale care sustin capacitatea indivizilor si a familiilor de a functiona optim si de a reduce la minim efectele negative ale starii de boala. 

-este critica pentru calitatea costeficienta a ingrijirilor de sanatate.

TEORII NURSING

Principii de bază ale cercetării ,2.Principii metodologice Metode, tehnici, procedee şi instrumente de lucru.

2.Principii metodologice

Metode, tehnici, procedee şi instrumente de lucru.

Metodologia (grec. methodos = drum şi logos = ştiinţa) desemnează ştiinţa efectuării cercetării. Este vorba despre « o disciplină generală în care se dezvoltă modalităţile de realizare a cunoaşterii ştiinţifice şi priveşte ansamblul elementelor care intervin în cercetarea vieţii sociale ». (I.Mărginean, 2000)

Metodologia cercetării sociologice reprezintă o analiză a metodelor şi tehnicilor aplicate în realizarea şi finalizarea cercetării sociale.

Are un caracter normativ şi formulează strategii de investigare, indică atât eventualele dificultăţi şi neajunsuri, cât şi cai de obţinere a unor rezultate valide din punct de vedere ştiinţific

Pentru desfăşurarea cu succes a cercetărilor empirice referitoare la comportamentele colective şi individuale, trebuie luate în considerare patru principii :

1. Principiul unităţii teoretic-empiric (cu alte cuvinte, cercetarea observaţională, directă, trebuie să confere valoare de adevăr intuiţiei teoretice : un exemplu este acela al descoperirii planetei Neptun, intuită teoretic (în 1843 şi 1846) a exista cu mult timp înainte de descoperirea ei practică).

2. Principiul unităţii înţelegere-explicaţie pleacă de la constatarea că, numai cunoaşterea intuitivă a socialului nu este suficientă, ea putând conduce la rezultate eronate. Acest principiu pune în discuţie relaţia dintre subiectul şi obiectul cunoaşterii în ştiinţele sociale şi comportamentale.

Pentru a demonstra cum, uneori, intuiţia ne conduce la rezultate eronate, S.Chelcea dă următorul exemplu, citându-l pe Veyne (1971/1999, 118) : « Într-o anchetă sociologică desfăşurată în Franţa (1961) în rândurile populaţiei de origine poloneză s-a constatat că

Principii de bază ale cercetării , 1. Importanta cercetarii stiintifice

1. Importanta cercetarii stiintifice

Pentru a înţelege cadrul cultural în care trăim, cu multipla sa diversitate, pentru a putea discerne modul de funcţionare al instituţiilor sociale şi posibilităţile libertăţii umane trebuie să apelăm la principiile de bază ale cercetării.

Zilnic observăm şi interpretăm realitatea şi lansăm speculaţii cu privire la cauzele şi implicaţiile fenomenelor şi proceselor sociale în care suntem antrenaţi şi care ne influenţează viaţa.

Procesele sociale complexe, ce se derulează în prezent, au o dinamică proprie ce solicită specialişti pentru cunoaşterea şi înţelegerea lor. Nevoia de sociologie apare la două nivele:

- al individului instruit şi educat ce trăieşte în societate şi are nevoie să înţeleagă mecanismele de organizare socială pentru a acţiona conştient şi responsabil şi să-şi formeze deprinderi de convieţuire socială şi comportare civilizată;

-al societăţii ( nivelul decizional) unde cel ce guvernează, formulează legi, imperative,sentinţe morale trebuie să stăpânească şi cunoştinţe referitoare la realităţile sociale pe care doreşte să le influenţeze prin acţiunea sa.

Perspectivele individuale sunt, inevitabil, parţiale şi incomplete. Există o tipologie a indivizilor umani, corespunzătoare celor trei tipuri de societăţi:

1.individul conservator care se conduce după preceptele tradiţiei; acest tip caracterizeazăsocietăţile tradiţionale, marcate de schimbări lente;

2. individul autonom care, trăind într-o societate caracterizată prin schimbări rapide, seconduce după propria conştiinţă – aparţine civilizaţiei moderne;

3. individul heteronom care se conduce după aşteptările celorlalţi de la el, acţiunea sa fiindrezultanta variabilei situaţionale a acţiunii altor indivizi.

Simţul comun, de primă mână, semnifică ansamblul cunoştinţelor spontane fondate pe experienţa directă a agenţilor cunoscători.

Simţul comun, de mâna a doua, reprezintăansamblul cunoştinţelor ştiinţifice, transformate în imagini şi folosite în practică.

Caracteristicile cunoaşterii comune(spontane)