TRUSA MICA MEDICAMENTE
Nr. crt.
|
Denumire comuna internationala
|
Prezentare
|
Indicatii
|
Mod de administrare
|
Contraindicatii
|
Adrenostazin |
1,5mg/5ml
|
Profilaxia şi tratamentul stărilor hemoragice prin fragilitate capilară: purpură idiopatică, hemoragii retiniene, telangiectazie familială, epistaxis, hemoptizii; pre- şi postoperator în chirurgia otorinolaringologică, în intervenţiile pe prostată şi în alte intervenţii chirurgicale
|
Intramuscular, 1-3 fiole
|
Nu se foloseşte (este ineficace) în hemoragiile masive prin ruptură de vase mari; nu se injectează în aceeaşi seringă cu vitamina C (incompatibilitate)
| |
Aminofilina (Miofilin)
|
Fiole 240mg/10ml
|
Criza de astm bronşic; astm bronşic cronic şi bronşite obstructive reversibile; bronchoconstricţie de efort
|
Dozarea aminofilinei se va face individualizat. Aminofilina se va administra prin injecţii intravenoase lente numai în cazurile de urgenţă (10 ml timp de 5 minute). Doza uzuală este de 1-2 fiole (4-6 mg/kg corp) o dată până la 3 ori/zi. Injecţiile intravenoase se pot administra prin perfuzie. Injectarea intramusculară se va face în doze de 1-2 fiole (500-1000 mg) pe zi. Injecţia nu se va face dacă în fiolă s-au format cristale
|
Aminofilina este contraindicată în epilepsie. Administrarea parenterală este contraindicată în infarct miocardic acut. În tratamentul insuficienţei cardiace congestive trebuie avut în vedere că stimulează centrul respirator şi de aceea trebuie asociată cu morfina.
Precauţii: Teofilina este eliminată în special prin biotransformare în mod diferit de la individ la individ. Se va administra cu precauţie; dacă este necesar, dozele vor fi scăzute la pacienţii cu insuficienţă hepatică în special în cazul cirozei hepatice şi la pacienţii cu insuficienţă cardiacă acută. Eliminarea teofilinei este de asemenea redusă în cazul asocierii medicamentului cu antibiotice macrolide. În asemenea cazuri doza de aminofilină va fi redusă. Injecţiile intravenoase prea rapide pot fi fatale la pacienţii cu infarct miocardic recent,datorită scăderii bruşte a presiunii sanguine. Se va manifesta precauţie la pacienţii hipersensibili la teofilină.
Nu este recomandată pe timpul sarcinii. Medicamentul nu va fi administrat împreună cu alte preparate xantinice (cafea, ceai)
| |
Apa distilata
|
Fiole 10ml
|
Apa distilată este folosită ca solvent pentru medicamentele sub formă de pulbere, administrate pe cale parenterală
|
Se injectează parenteral i.m sau i.v împreună cu medicamentul care trebuie dizolvat
| ||
Aspartat de sodiu si piridoxina (Aspatofort)
|
Fiole 10ml
|
Hepatită cronică, hepatită acută, encefalopatie portală, precomă şi comă hepatică
|
În perfuzie intravenoasă, 2 fiole în 300 ml soluţie glucozată izotonă, introduse într-o oră (se poate repeta de 2-4 ori/zi)
| ||
Atropina |
fiole 1 ml
|
Bronşite cu hipersecreţie, colici biliare, colici nefretice, hipersecreţie gastrică, spasm piloric, constipaţie spastică, tenesme vezicale, hiperhidroză. Ca element adjuvant în amestecurile preanestezice şi analgezice. Traumatisme craniene închise. În tratamentul crizelor de râs şi plâns din sindroamele pseudobulbare. În unele tulburări de conducere (bloc atrioventricular complet cu crize Adam-Stockes), sindromul sinusului carotidian cu crize sincopale. Colită ulceroasă cronică nespecifică. Tratamentul profilactic al greţurilor şi vărsăturilor din răul de mare şi de avion, în asociere cu antihistaminice şi barbiturice
|
În injecţii subcutanate, la adulţi 0,25-1 ml pe zi din soluţia 1‰
|
Fibrilaţie atrială, glaucom, tuberculoză pulmonară evolutivă
| |
Bacitracin + neomicina (Baneocin)
|
Pulbere
|
Infecţii bacteriene ale pielii de mică extindere, de ex: Herpes simplex, Herpes zoster/vezicule de varicelă, impetigo contagios supurant, ulcere infectate ale gambei, eczeme infectate, dermatite fesiere (la nou-născuţi) infectate cu bacterii. Prevenirea infecţiilor ombilicale la nou-născuţi. După intervenţii chirurgicale (dermatologice) Baneocin pudră poate fi utilizat ca adjuvant în îngrijirea postoperatorie (excizii şi cauterizări, tratarea ragadelor, ruptură perineală, episiotomie, răni şi cicatrice supurante)
|
Se aplică un strat subţire de pudră sau unguent pe rană, acoperit eventual cu un pansament.
În general 2-4 aplicaţii cu Baneocin-pudră sau 2-3 cu Baneocin-unguent pe zi, atât la adulţi cât şi la copii. La pacienţii cu arsuri care acoperă mai mult de 20% din suprafaţa corpului, Baneocinul se va aplica o singură dată pe zi (în particular la pacienţii cu funcţii renale reduse), deoarece substanţele active pot fi absorbite. În cazul unui tratament local este recomandabil să nu se depăşească o doză de 1 g de neomicină pe zi (corespunzătoare la 200 g de pudră sau pomadă de Baneocin) timp de 7 zile. În caz de repetare se va înjumătăţi doza
|
Hipersensibilitate cunoscută la bacitracină sau/şi neomicină sau la alte antibiotice aminoglicozidice. Baneocinul nu trebuie aplicat în leziuni severe extinse ale pielii deoarece absorbţia medicamentului poate cauza ototoxicitate până la pierderea auzului. Dacă există posibilitatea unei absorbţii necontrolate, Baneocinul nu se va administra pacienţilor cu tulburări excretorii grave de origine cardiacă sau renală cât şi celor cu leziuni vestibulare sau/şi cohleare. În caz de timpan perforat nu se aplică Baneocin în conductul auditiv extern. Nu se aplică Baneocin pe mucoasa oculară
| |
Betadina
| Solutie |
Dezinfecţia pielii şi mucoaselor înainte de injecţii, puncţii, biopsii, transfuzii, perfuzii; dezinfecţia preoperatorie a pielii şi mucoaselor; tratamentul plăgilor aseptice; tratamentul infecţiilor cutanate bacteriene şi fungice; dezinfecţia preoperatorie corporală totală sau parţială (băi dezinfectante)
|
Soluţia poate fi folosită ca atare, nediluată, sau în diluţie 1/10 în funcţie de aplicaţie; (în forma nediluată când se urmăreşte o asepsie perfectă, cu o expunere de 1-2 minute). Pentru tratamentul rănilor, arsurilor, infecţiilor cutanate şi ale mucoaselor, în diluţie 1/10; pentru băile preoperatorii în diluţie 1/100 (expunere uniformă timp de cel puţin 2 minute, apoi spălare cu apă calda). Diluţiile de Betadine se prepară imediat înainte de folosire şi nu se stochează ca atare; Betadine poate fi îndepărtată cu apă caldă, sau, petele textile cu tiosulfat de sodiu
|
Sensibilitatea la iod; patologia tiroidiană, dermatită herpetiformă, înainte de tratamente cu iod radioactiv; insuficienţa renală gravă; tratamentul copiilor prematuri şi al nou născuţilor, gravidelor după a treia lună de sarcină şi în timpul lactaţiei (eventual numai după o evaluare medicală individuală şi sub control continuu).
Culoarea brună a Betadinei îi indică eficacitatea; diminuarea sau dispariţia culorii indică scăderea activităţii antimicrobiene; Betadina se descompune sub influenţa luminii sau la temperaturi mai mari de 40 de grade; efectul antimicrobian se exercită la un pH intre 2 şi 7; nu se foloseşte împreună cu preparate topice enzimatice sau pe bază de mercur; complexul PVP-iodina al Betadinei este incompatibil cu agenţii reducători, sărurile alcaline şi acizii. În cazul săpunului, datorită anumitor cazuri de sensibilitate, se recomandă testarea produsului înainte; Betadine nu se foloseşte împreună cu alţi antiseptici; contactul cu ochii trebuie evitat. În patologiile tiroidiene, în special la bătrâni, unguentul nu se foloseşte decât sub strict control medical; aceleaşi precauţiunii trebuiesc luate în cazul nou născuţilor, copiilor mici, gravidelor şi în perioada alăptării
| |
Bioxiteracor
|
Spray
|
Eczemă alergică, neurodermită, prurit cu lichenificare, dermatită eczematoidă, eczemă alimentară, eczemă infantilă, dermatite de contact, prurit nespecific (anal, vulvar, scrotal), ulcere varicoase, arsuri, escare infectate (cu germeni sensibili la tetracicline)
|
Pulverizări locale de 2-4 ori/zi
|
Leziuni tuberculoase şi sifilitice ale pielii, micoze cutanate, herpes, vaccină, varicelă, dermatită periorală, rozacee; alergie la tetraciclină; nu este recomandabil sau prudenţă în timpul sarcinii şi la copii sub vârsta de 8 ani (indicaţii stricte, doze mici, tratament de scurtă durată); în cazul aplicării pe faţă se vor proteja ochii şi se va evita administrarea îndelungată (peste 4 săptămâni)
| |
Butilscopolamina (Scobutil)
|
Fiole 10mg/ml
|
Ca antisecretor în boala ulceroasă, ca antiemetic în răul de mişcare şi profilactic în greaţă de alte etiologii; ca antispastic în colici diverse viscerale (colica nefretică, colica biliară, colici vezicale, cistitice, dismenoree, spasme uterine în timpul travaliului, spasm piloric al sugarilor). Se poate folosi intraocular ca cicloplegic şi midriatic; ca adjuvant în premedicaţie înaintea unei intervenţii chirurgicale; ca tratament al sialoreei sau al vertigo-ului
|
Adulţi: 1-2 comprimate de 3-4 ori/zi. Doza se va creşte doar la prescripţie medicală strictă. Pentru efect antispastic prompt se administrează 1-2 fiole i.m., s.c., i.v. lent, doză care se poate repeta de până la trei ori pe zi. Copii 4-10 ani: 1/2-1 comprimat de una până la trei ori pe zi sau 1/4 fiolă de una până la trei ori/ zi
|
Este contraindicat în glaucom cu unghi închis, abdomen acut, porfirie acută. Se recomandă precauţii în administrarea Scobutil la persoane în vârstă şi în cazuri de deficite metabolice sau în insuficienţa hepatică şi renală. Administrarea de Scobutil la aceste persoane s-a soldat cu efecte adverse la nivelul SNC (dezorientare, somnolenţă, delir). Nu se recomandă asocierea cu alcool a tratamentului cu Scobutil
| |
Cafeina (Cofein natriu benzoic)
|
fiole 250mg/ml
|
Datorită acţiunii excitante cerebrale, fiind şi un analeptic cardiovascular şi vasodilatator al vaselor splanhnice, cerebrale şi coronare, preparatul este indicat în stări de precolaps; în boli infecţioase, narcoze, intoxicaţii cu morfină şi preparate opiacee, intoxicaţii cu Cloralhidrat, insuficienţă cardiacă cu bradicardie; anoxemii, respiraţie Cheyne-Stokes; nevralgii, cefalee, migrenă, fenomene secundare rahianesteziei. Este antidot în intoxicaţia acută cu alcool
|
Adulţi: se administrează 0,25-0,50 g o dată şi 1-2 g pe zi în injecţii subcutanate. Copii: 1-3 luni 0,05 g pe zi (per os); 3-12 luni 0,05-0,10 g pe zi; 1-3 ani 0,10-0,15 g pe zi; 3-7 ani 0,15-0,20 g pe zi; 7-15 ani 0,20-0,70 g pe zi. Doza zilnică se împarte în 2-3 injecţii intramusculare
|
Miocardită, tahicardie; excitaţie maniacală, iritabilitate; copii agitaţi, convulsii
| |
Diazepam
|
Fiole 10mg/2ml
|
Stări de anxietate în nevroze, sindrom psihovegetativ, sindrom de menopauză, stări depresive cu agitaţie, afecţiuni diverse însoţite de tensiune psihică şi anxietate; insomnie prin anxietate, pavor nocturn şi somnambulism; pentru sedare, în cadrul curei de dezintoxicare la alcoolici; spasme musculare în boli reumatice, traumatisme, fracturi, accidente cerebro-vasculare; tetanos, stare de rău epileptic; ca medicaţie pre- şi postoperatorie; în iminenţa de avort sau naşterea prematură, pentru uşurarea naşterii în caz de hipertonie uterină
|
I.m. sau i.v. (lent, cu multă prudenţă) la adulţi şi copii mari 2-20 mg (se poate repeta, după 3-4 ore), în tetanos 200-400 mg/zi; la copiii mici 0,1-0,25 mg o dată (se repetă, la nevoie, după 15-30 minute)
|
Stări comatoase, colaps, miastenie gravă, alergie specifică; se evită la sugarii mai mici de o lună, prudenţă în timpul sarcinii şi alăptării; prudenţă la bolnavii cu glaucom, doze mici la cerebrovasculari, în insuficienţa cardio-respiratorie, la bătrâni şi la debilitaţi; injectarea nu este recomandabilă în caz de insuficienţă respiratorie decompensată şi impune multă prudenţă la bolnavii cu ateroscleroză cerebrală avansată şi la cei cu insuficienţă respiratorie cronică. Nu se administrează ca tratament ambulator la şoferi şi la cei cu alte profesiuni care impun concentrarea intensă şi prelungită a funcţiilor psihice; se recomandă evitarea băuturilor alcoolice; prudenţă la asocierea cu alte deprimante centrale şi cu substanţe antidepresive; forma injectabilă nu se amestecă cu alte medicamente şi nu se adaugă soluţiilor perfuzabile i.v.
| |
Digoxin
| fiole 0,5mg/2mlcp. 0,25mg |
Insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă congestivă, cord pulmonar cronic, insuficienţă cardiacă la copii (în cursul cardiopatiilor congenitale sau căpătate); fibrilaţie şi flutter atriale, tahicardie supraventriculară. Este de ales pentru digitalizare rapidă şi la bolnavii cu tendiţă mare de acumulare a digitalicelor. Tratamentul digitalic realizează rezultate optime în insuficienţa cardiacă cu debit mic, inimă dilatată, funcţie sistolică diminuată, dar rezervă contractilă păstrată şi când se adaugă fibrilaţia atrială sau altă tahiaritmie supraventriculară; medicaţia digitalică se poate asocia cu diuretice şi vasodilatatoare
|
Adulţi: tratament de atac (eventual) cu 0,5-1 mg/zi oral, până la compensare (câteva zile), apoi întreţinere cu 0,125-0,50 mg/zi (obişnuit 0,25 mg mai puţin la bătrâni şi la bolnavii cu insuficienţă renală - 0,125 mg); în urgenţe, dacă pacientul nu a mai fost digitalizat, se injectează i.v. lent (diluat şi cu prudenţă) 0,5 -1 mg, repetând la nevoie după 4-8 ore încă 0,5 mg. Copii: oral 0,025 mg/kg corp la 8 ore, 2-4 doze pentru digitalizare, apoi întreţinere cu 0,0125 mg/kg corp şi zi. Posologia trebuie individualizată sub control medical
|
Bradicardie marcată (sub 60/minut), extrasistole ventriculare polimorfe sau ritmate, tahicardie ventriculară; prudenţă în caz de leziuni miocardice acute (miocardită reumatismală, infarct acut de miocard) şi bloc parţial; se recomandă doze mici dacă bolnavul a primit un alt digitalic înaintea începerii tratamentului; de asemenea, doze mai mici la hepatici, la bolnavi cu insuficienţă renală severă şi la bătrâni, la nou-născuţi şi la imaturi, în prezenţa hipoxiei prin insuficienţă respiratorie, la hipotiroidieni, în infarctul de miocard recent, în caz de hipokaliemie sau hipercalcemie. Se vor evita sărurile de calciu i.v. şi aminele simpatomimetice (risc sporit de aritmii severe); prudenţă la bolnavii sub tratament diuretic intensiv sau care abuzează de purgative, la cei care primesc extract paratiroidian sau doze mari de vitamină D, glucocorticoizi, corticotrofină, carbenoxolonă, amfotericină B (risc de aritmii prin hipokaliemie); prudenţă când se asociază chinidină; reserpina creşte efectul bradicardizant, beta-blocantele adrenergice şi verapamilul favorizează bradicardia şi deprimarea conducerii atrio-ventriculare; fenitoina, fenobarbitalul, fenilbutazona, spironolactona, rifampicina pot scădea concentraţia plasmatică a digitoxinei, favorizându-i metabolizarea prin inducţie enzimatică (uneori este necesară creşterea dozei de tonicardiac); colestiramina micşorează absorbţia intestinală a digitoxinei (în cazul asocierii, cele două medicamente se administrează la interval de cel puţin 2 ore)
| |
Edetamin
|
Fiole 1000mg/10ml
|
Intoxicaţie acută şi cronică cu plumb; intoxicaţii cu crom, cobalt, cupru, fier, mangan, mercur, nichel, plutoniu, toriu, zinc
|
Perfuzii intravenoase lente cu soluţie diluată 0,3-0,5% 30-50 mg/kg corp şi zi, în cure de 2-3 zile, cu pauze de 2-3 zile; în encefalopatia din intoxicaţia cu plumb se injectează intramuscular, câte 25 mg, cel mult 35 mg de 2 ori/zi, cu adaos de procaină (calea intravenoasă este periculoasă)
|
Insuficienţă renală; se evită sau prudenţă în timpul sarcinii (în funcţie de riscurile intoxicaţiei şi cele ale chelatorului)
| |
Efedrina
|
Cp.
Fiole 1 ml 1%, 2%
|
Astm bronşic (prevenirea bronhospasmului), combaterea hipotensiunii în decursul rahianesteziei, remisiunea simptomelor congestiei nazale asociate răcelilor comune, febrei fânului, rinitei sau sinuzitei; tratament adjuvant în miastenia gravis şi enuresis nocturn. Bloc cardiac cu sincopă; narcolepsie (pentru acţiunea stimulantă centrală)
|
Adulţi: Subcutanat 1 fiolă a 10 sau 50 mg. Copii: Subcutanat 2-10 mg/zi (în funcţie de vârstă)
|
Hipertensiune arterială, leziuni miocardice organice, insuficienţă cardiacă, hiperexcitabilitate a sistemului nervos central, hipertrofie de prostată, hipertiroidism. Nu se administrează în cursul anesteziei cu halotan sau ciclopropan (risc de aritimii grave). Folosirea la sportivi este interzisă (pozitivează testele de control antidoping).
Precauţii: Se administrează cu prudenţă în glaucomul cu unghi îngust
| |
Epinefrina | fiole 1 ml |
Urgenţe alergice - şoc anafilactic, angioedem laringian; stop cardiac (prin asistolie ventriculară); accesul de astm bronşic; hemoragii capilare la suprafaţă (în aplicaţie locală); se asociază anestezicelor locale vasodilatatoare (procaină, lidocaină) pentru a le prelungi acţiunea şi a le diminua toxicitatea generală
|
În şocul anafilactic, intravenos lent şi cu multă prudenţă 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiolă), diluate cu 10 ml soluţie salină izotonă; dacă nu este posibil, se injectează intramuscular 0,5-1 mg (1/2-1 fiolă) sau se administrează perlingual 1 mg (20 picături din soluţia pentru uz intern sau o fiolă). În sincopa cardiacă, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiolă), eventual repetat după 1-15 minute; dacă nu este posibil, se injectează în cavitatea inimii aceeaşi doză. În astmul bronşic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiolă), eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze). În aplicaţii locale, ca hemostatic, soluţie 1/100 000-1/2 000; asociat anestezicelor locale, în soluţie 1/200.000-1/20.000
|
Hipertensiune arterială, boli miocardice, cardiopatie ischemică, tahicardie şi aritmii ectopice, ateroscleroză, cord pulmonar, hipertiroidism, feocromocitom, glaucom cu unghi îngust, adenom de prostată cu retenţie de urină, insuficienţă renală severă; prudenţă la diabetici, în stările de hipercalcemie şi hipokaliemie. Nu se administrează în timpul anesteziei cu ciclopropan şi halotan (aritmii grave); prudenţă când se asociază cu atropina, în anestezie; antidepresivele triciclice şi guanetidina cresc acţiunile simpatomimetice (prudenţă în dozarea adrenalinei sau se evită). Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosită numai la indicaţia medicului şi sub control medical; contraindicaţiile sunt relative în condiţii de urgenţă, care pun viaţa în pericol. Simpatomimeticele sunt considerate substanţe dopante (interzise la sportivi)
| |
Ergomet
|
0,2mg/10ml
|
Profilaxia şi controlul metroragiilor post-partum, involuţie uterină imperfectă, retenţie de lohii; hemoragii în cursul operaţiilor cezariene, metroragii post-abortum, meno- şi metroragii grave
|
Intramuscular 1-2 fiole (0,2-0,4 mg); intravenos 1/2-1 fiolă (la nevoie se poate repeta după 1 oră); oral 1-4 fiole de 3 ori/zi
|
Sarcină, travaliu (până la degajarea umărului), perioada de alăptare, toxemie, insuficienţă hepatică avansată; hipertensiunea arterială şi bolile vasculare obliterante (angină pectorală, arterite periferice) contraindică injectare şi impun prudenţă pentru admi- nistrarea orală; prudenţă în prezenţa stărilor infecţioase, în bolile hepatice şi în bolile renale, ca şi în caz de deficit de pompă cardiacă; nu se asociază cu vasoconstrictoare
| |
Etamsilat
|
250mg/2ml
|
Profilaxia şi tratamentul hemoragiilor prin ruptură de vase mici (în pânză), în cursul intervenţiilor chirurgicale sau în diverse situaţii clinice - ciroză şi hepatită cronică, hemoragii în sfera ginecologică, purpură, echimoze şi hematoame spontane, epistaxis, hemoragii gingivo-dentare, hemoragii de natură medicamentoasă (prin anticoagulante sau antiinflamatorii nesteroidiene)
|
Injecţii intramusculare sau intravenoase, 3 fiole (0,75 g) cu 1-2 ore înaintea intervenţiilor chirurgicale, eventual încă 1-2 fiole în timpul operaţiei sau după aceasta; în urgenţe, 2-3 fiole, apoi câte o fiolă la 4-6 ore, doza de întreţinere uzuală este de o fiolă de 2 ori/zi
|
Se administrează cu prudenţă sau se evită la pacienţii cu afecţiuni tromboembolice, fibrilaţie atrială şi angină pectorală
| |
Fenobarbital
|
Fiole 200mg/2ml
Cp. 100mg
|
Sedativ în diferite stări de hiperexcitabilitate, afecţiuni medicale sau chirurgicale care necesită sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemică etc.) insomnii epilepsie (marele rău epileptic), convulsii la sugari, copii şi adulţi medicaţia prenarcotică, adjuvant al fototerapiei în icterul neo-natal (creşte metabolizarea bilirubinei prin inducţie enzimatică)
|
Adulţi ca sedativ, câte un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza poate fi mărită la nevoie); hipnotic 1 comprimat de 100 mg seara la culcare (în insomniile grave şi la agitaţi, 2-3 comprimate de 100 mg/zi); în boala Basedow 1/2 comprimat de 100 mg/zi; anticonvulsivant, în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanos 2-3 fiole/zi i.m.; în epilepsie se începe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3 ori/zi continuându-se cu 200-300 mg/zi fracţionat până la dispariţia convulsiilor. Doza unică maximă de 300 mg; doza zilnică maximă 600 mg; copii - sedativ 6 mg/kg corp/zi în 3 prize oral sau i.m. anticonvulsivant 3-5 mg/kg corp/doză oral sau i.m. Se poate repeta până la maximum 300 mg. Atenţie: Nu se injectează i.v. datorită solventului
|
Stări precomatoase şi comatoase, parkinsonism, intoleranţă la fenobarbital, insuficienţă renală, cardiopulmonară şi hepatică gravă, diabet, porfirie latentă
| |
Fitomenadiona
|
Fiole 10mg/ml
|
Intoxicaţie acută cu anticoagulante cumarinice; profilactic sau curativ în alte sângerări prin hipoprotrombinemie sau hipovitaminoză K; în boala hemoragică la nou-născut, în cursul tratamentului cu salicilaţi, în icterul obstructiv, în bolile hepatice (eficacitatea este slabă) sau intestinale, în cazul folosirii îndelungate de antibiotice administrate oral etc.
|
La adulţi, obişnuit intramuscular 5-40 mg o dată pe zi (în funcţie de gravitate); în urgenţe, intravenos, foarte lent, 2-10 mg/zi (în intoxicaţia acută cu cumarinice se pot injecta până la 40 mg/zi), la nou-născuţi şi sugari, curativ, intramuscular 1-2 mg/zi; profilactic, intramuscular 0,5-2 mg, oral 1-2 mg (în boala hemoragică). Dozarea poate fi controlată prin timpul Quick sau prin trombotest
|
Intoleranţă la fitomenadionă (atenţie la simptomele de şoc); prudenţă la nou-născuţi şi la sugari. Soluţia injectabilă de fitomenadionă nu trebuie amestecată cu alte soluţii pentru injectare sau perfuzie
| |
Furosemid
|
Fiole 20mg/2ml
|
Edeme cardiace, hepatice, renale, gravidice, trombotice locale, edeme cerebrale. Hipertensiune arterială (în hipertensiunea marcată se asociază cu medicaţia hipotensoare). Intoxicaţia cu barbiturice (asociat cu perfuzia de substanţe alcalinizante, după aşa-numita metodă scandinavă). Hipercalcemie, diureză forţată în intoxicaţii medicamentoase. Secreţie neadecvată de hormon antidiuretic, de hormon paratiroidian; astm
|
Administrarea parenterală a Furosemidului (i.v. sau i.m.) este indicată ori de câte ori se impune lichidarea rapidă a unei retenţii hidrice, de asemenea când resorbţia intestinală este perturbată sau când există diferite piedici în calea administrării per os a diureticului. Dozele uzuale sunt de 20-40 mg/zi, în pediatrie de 1 până la 6 mg/kg corp. Dozele variază de la caz la caz între 0,020 g (1 fiolă) şi 0,400-0,600 g (20 fiole) cu o viteză de administrare i.v. de maximum 4 mg/min. În cazuri de nefroză sau insuficienţă renală cronică se utilizează doze mai mari de Furosemid (160 mg). Sindrom hemolitic-uremic: 2,5-4 mg/kg corp la fiecare 3-4 ore. Insuficienţă cardiacă congestivă: perfuzii intravenoase continue cu doze mari (până la 8 g/zi); este favorabilă asocierea cu captropil (dar cu prudenţă). Hipertensiune arterială, edem pulmonar acut, în care administrarea intravenoasă a Furosemidului este imperativă, doza iniţială este de 0,040 g (2 fiole) care poate fi repetată la nevoie după 20 minute. În edemul cerebral se injectează i.v. câte 0,020-0,040 g (1-2 fiole) de 3 ori pe zi. O acţiune diuretică echivalentă se poate realiza şi prin perfuzarea venoasă a unor doze egale, preparatul fiind diluat în prealabil în soluţie de Ringer glucozată. Sindrom ascitic cirotic: în asociere cu spironolactonă, 20-40 mg/zi. Tulburări respiratorii: astm - inhalaţii de soluţie de Furosemid pentru prevenirea astmului indus de exerciţiu, are efecte similare cromoglicatului de sodiu. În intoxicaţia cu barbiturice se injectează i.v. 0,040 g (2 fiole) de Furosemid în prima oră, perfuzându-se concomitent 400 ml soluţie de clorură de sodiu izotonică. Soluţia injectabilă de Furosemid poate fi administrată în amestec cu alte soluţii alcaline, neutre sau slab acide cu capacitate de tamponare minimă (soluţie izotonică de clorură de sodiu, soluţie Ringer, strofantină, glucoză). Nu se va injecta în amestec cu: soluţii acide, în special cu cele având o capacitate mare de tamponare (Vitamina C, Vitamina B1, Adrenalină, Noradrenalină, Pirolidinmetiltetraciclină, etc.). Sărurile bazelor organice sunt precipitate prin amestecarea cu Furosemid (de exemplu anestezicele locale, alcaloizii, narcoticele, antihistamicicele)
|
Glomerulonefrită acută, insuficienţă renală acută cu anurie, hipovolemie, alcaloză, hipokaliemie, asocierea cu curarizante, intoxicaţia cu digitalice, ciroză hepatică decompensată, comă hepatică. Prudenţă în porfirie, insuficienţă cardiacă gravă, diabet, gută, obstrucţia căilor urinare, hipertrofia de prostată, hipoparatiroidism, insuficienţă renală acută prin intoxicaţii cu medicamente hepato sau nefrotoxice. În perioada precoce a sarcinii Furosemid se va administra numai dacă există indicaţii stricte (există puţine dovezi că Furosemidul ar influenţa evoluţia toxemiei gravidice); se administrează cu prudenţă la nou-născuţi, în special la cei cu icter (timp de înjumătăţire crescute de la 4-5 ore la 46 ore). Prudenţă la asocierea cu: antiepileptice, cloralhidrat, alte diuretice (tiazidice), litiu, antiinflamatoare nesteroidiene, probenecid, fumat, teofilină, warfarină
| |
Gluconat de calciu
|
Fiole10ml
|
Este de ales în tratamentul tetaniei hipocalcemice grave; hipoparatiroidism postoperator, convulsii hipocalcemice la nou-născuţi cu hipoparatiroidism
|
În tetania hipocalcemică gravă: i.v. lent, în 10-15 minute, 10-20 ml din soluţia 10% (de preferinţă sub control ECG); în continuare, în perfuzie i.v. 6-8 g/1000 ml soluţie de glucoză 5% sau se injectează i.m. soluţia 10%. În caz de hipoparatiroidism postoperator: în cazul în care pacientul prezintă tetanie sau calciul seric este < 7 mg la 100 ml, se introduce o perfuzie cu gluconat de calciu, controlând semnele Chvostek sau Trousseau şi monitorizând calcemia (care trebuie menţinută la 8-8,5 mg/100 ml). În convulsii hipocalcemice: la nou-născutul cu hipoparatiroidism, se introduce i.v. lent, în soluţie 5% gluconat de calciu 300-500 mg/kg corp pe zi
|
Hipercalcemie, insuficienţă renală severă, hipercalciurie marcată, nefrocalcinoză, litiază renală calcică, osteoporoză acută prin imobilizare. Nu se va folosi în timpul tratamentului cu digitalice sau în condiţii de hiperexcitabilitate cardiacă (poate provoca aritmii severe). Nu se va injecta i.m. la copii, deoarece poate determina abcese.
Precauţii: Injectarea i.v. impune multă prudenţă, din cauza faptului că, creşterea bruscă a calcemiei poate produce deprimarea cordului. Se va administra cu prudenţă în caz de hemoragie cerebrală recentă
| |
Glucoza
|
Fiole 10ml (33%)
Saci PVC (5%)
|
Stări de denutriţie (alimentaţie parenterală, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infecţioase carenţiale sau toxice, insuficienţă cardiacă, tulburări funcţionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infecţioase) şi intoxicaţii (cu barbiturice, morfină, salicilaţi, mercur ş.a.) colaps vascular. Soluţiile hipertone sunt indicate pentru acţiunea lor osmotică în hipertensiunea intracraniană (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare şi edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice)
|
Intravenos, în injecţii lente sau perfuzii, până la 1l/zi pentru soluţia 5%; până la 550 ml/zi pentru soluţiile 33% şi 40% (cantitatea nu trebuie să depăşească 800-900 mg glucoză/kg corp şi oră, adică circa 300 ml din soluţia 20% pentru un adult de 70 kg)
|
Hiperglicemie, stări de hiperhidratare; soluţiile concentrate sunt contraindicate în coma hiperosmolară, în şoc şi în dezechilibre acido-bazice de cauză metabolică; la bolnavii cu tulburări ale toleranţei la glucoză şi pentru soluţii concentrate administrarea se face sub controlul glicemiei; atenţie la eventuala suplimentare de potasiu şi insulină
| |
Hidrocortizon acetat
|
Fiole 25mg/ml
|
Hidrocortizonul este indicat sub formă de injecţii în special în afecţiuni articulare localizate ca: artrite reumatice, artrite traumatice (hidroartroze). De asemenea, în afecţiuni periarticulare şi tendinoase, ca periartrită scapulohumerală, epicondilită, retracţie Dupuytren, tenosinovite, bursită subdeltoidiană. Poliartrită cronică evolutivă, spondilartrită anchilozantă. Criză acută de gută, în tratamentul pre- şi postoperator al intervenţiilor ortopedice reparatorii. Lupus eritematos, dermatite diverse. Leziuni inflamatorii oculare, în special în segmentul anterior, cu rezultate din cele mai bune. În terapeutica locală pentru a înlocui Cortizonul sau ACTH-ul când există contraindicaţii pentru acestea (tuberculoze grave, diabet zaharat, ulcer gastric etc.). În aplicaţiile locale are indicaţii în dermatologie sub formă de pomadă 1-3%, asociat sau nu cu antibiotice după caz
| |||
Hidrocortizon hemisuccinat
|
Fiole 25mg/5ml
|
Stări de şoc (chirurgical, obstetrical, traumatic, alergic, toxic, infecţios, cardiogen, din arsuri). Insuficienţe respiratorii: criză acută de astm bronşic, pneumonie prin aspiraţie, edem laringian. Edem Quincke. Insuficienţe cardio-respiratorii: edem pulmonar acut, gripe cu evoluţie severă ş.a. Sindroame neurologice: stări comatoase, edem cerebral, encefalite şi meningite acute. Insuficienţă suprarenală acută: criză addisoniană acută, stare post-suprarenalectomie
|
Dozele uzuale variază, în funcţie de gravitatea cazului, între 0,100 şi 0,500 g; în stările foarte grave, de exemplu, în şoc, se administrează 1 g de preparat în decurs de câteva minute, iar apoi câte 0,500 g la 6-8 ore, timp de 3-5 zile dacă este nevoie. La copii se utilizează doze mai mici, în nici un caz însă doze mai mici de 0,25 g/24 ore. Produsul poate fi administrat în injecţie intravenoasă (soluţia se prepară extemporaneu, transvazând solventul în fiola cu soluţia de Hidrocortizon hemisuccinat) sau în perfuzie venoasă (soluţia obţinută cum s-a arătat mai sus se adaugă la 500-1000 ml de glucoză 5% în apă sau în soluţie clorurosodică izotonică, eventual la aceeaşi cantitate de ser fiziologic)
|
Fiind o medicaţie de urgenţă, relativ de scurtă durată, nu are contraindicaţii corticoterapice sistemice. Este contraindicat tratamentul prelungit cu doze mari
| |
Lidocaina
|
1% fiole 10, 20 ml
2% fiole 2 ml
|
Utilă pentru obţinerea tuturor tipurilor de anestezie locală, infiltraţie epidurală, caudală, spinală, superficială. Folosită în tratamentul tahiaritmiilor ventriculare (aritmii ventriculare asociate infarctului miocardic şi pentru controlul fibrilaţiei ventriculare - în resuscitarea cardiopulmonară - în general la pacienţii care nu au răspuns la cardioversie şi adrenalină)
|
Anestezie: Anestezie percutanată de infiltraţie: soluţie 1% în doze de 5-300 mg. Anestezie tronculară: nervii intercostali 30 mg soluţie 1%; paracervical 100 mg soluţie 1% de fiecare parte, repetat la intervale de minimum 90 minute; paravertebral 30-50 mg soluţie 1%; nervul ruşinos 1 mg soluţie 1% de fiecare parte; retrobulbar 120-200 mg soluţie 4%. Blocarea nervilor simpatici: pentru nervii cervicali 50 mg soluţie 1%, pentru nervii lombari 50-100 mg soluţie 1%. Anestezie epidurală: lombar 250-300 mg soluţie 1% pentru analgezie, 200-300 mg soluţie 2% pentru anestezie; toracic 200-300 mg soluţie 1%; anestezie caudală în obstetrică 200-300 mg soluţie 1% pentru anestezie epidurală continuă, doza maximă nu trebuie repetată la intervale mai mici de 90 minute. Rahianestezie: soluţie 4%, 50-100 mg. Antiaritmic: În resuscitarea cardiopulmonară, pentru controlul fibrilaţiei ventriculare, în general la pacienţii care nu răspund la cardioversie şi adrenalină, doză unică de 100 mg i.v.; dacă nu apare răspuns terapeutic se folosesc alte metode cum sunt modificarea tehnicii de defibrilare sau alte antiaritmice. În alte cazuri xilina se administrează ca doză de atac, urmată de perfuzie. Dozele uzuale sunt de 1 - 1,5 mg/kg corp în injecţie i.v., 25 - 50 mg/minut; dacă efectul nu apare în 5 minute, se poate repeta până la doza maximă de 200-300 mg într-o oră. Perfuzia i.v. continuă începe, de obicei, în cursul încărcării cu 20-50 mcg/kg corp cu o rată de 1-4 mg/minut până la maximum 200-300 mg într-o oră. Rareori este necesar să continue perfuzia mai mult de 24 de ore
|
Alergie la xilină sau alte anestezice amidice, insuficienţă hepatică şi renală, miastenie, asociere cu anticoagulante, şoc hipovolemic, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială, hipovolemie, bloc cardiac, bradicardie.
Precauţii: Se administrează cu prudenţă şi în doze mici în insuficienţa hepatică gravă, infarct acut de miocard, insuficienţă respiratorie şi la cei cu antecedente convulsive
| |
Lidocaina cu epinefrina (xilina cu adrenalina)
|
Fiole 2ml
|
Anestezie de infiltraţie, anestezie de conducere în intervenţii de chirurgie generală, buco-maxilo-dentară; anestezie spinală
|
Infiltraţii locale, uzual 1- 2 fiole. Eventual se poate creşte doza, nu mai mult de 4 fiole
|
Nu se utilizează la bolnavii cu alergie la lidocaină, insuficienţă cardiacă gravă şi tireotoxicoză. Nu se utillizează în anestezia degetelor, a urechilor, a nasului, a penisului sau a scrotului, deoarece poate produce necroze ischemice. Prudenţă sau se evită la bolnavii cu hipertensiune arterială, ateroscleroză avansată, tulburări grave de conducere intracardiacă, cardiopatie ischemică. Prudenţă la copii sau bolnavi cu stare generală alterată
| |
Metamizol
|
Fiole 1g/2ml
|
Algii de diverse cauze: nevralgii, dureri dentare şi de sfera O.R.L., dureri artrozice, artritice, din poliartrita cronică evolutivă, mialgii. Sindrom febril
|
Adulţi: Până la 1-2 fiole în injecţie i.m. profundă sau per os; În caz de febră mare, în mediul spitalicesc se poate administra 1 fiolă i.v., în cazul în care nu există antecedente de alergie la Algocalmin
|
Alergie la derivaţi pirazolonici, leucopenie, granulocitopenie, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, porfirie, deficit de glucoză-6 fosfat dehidrogenază.
Precauţii: Produsul poate determina granulocitoză indiferent de doza administrată. Intoleranţa poate să apară fie după prima administrare, fie după mai multe administrări şi poate fi de tip reacţie încrucişată cu aspirina
| |
Metamizol + pitofenona… (Piafen)
|
Fiole 5ml
(250 mg metamizol)
|
Forma injectabilă este indicată, în special, în sindroamele algice severe (colică nefretică, colică biliară, pancreatită cronică, algii neoplazice), de asemenea, în intervenţiile chirurgicale pe abdomen şi micul bazin (determină analgezie fără tulburări de tranzit) şi în unele manevre de explorare instrumentală
|
Injecţii i.m. profund sau i.v. lent (1-1,5 ml/min.), 1-3 fiole pe zi
|
Alergie la metamizol şi alţi pirazoli, antecedente de agranulocitoză toxică, deficit de G-6PD, porfirie hepatică acută, glaucom cu unghi închis, adenom de prostată cu tendinţă la retenţie urinară, colaps, insuficienţă cardiacă gravă, angină pectorală, infarct miocardic acut, tahicardie, obstrucţie mecanică a tubului digestiv, megacolon. Prudenţă la asocierea cu amantadină, chinidină, antidepresive triciclice (cresc efectele atropinice)
| |
Metoclopramid
|
Fiole 10mg/2ml
|
Tulburări de motilitate în porţiunea superioară a tractului gastrointestinal, de ex: pirozis, esofagită de reflux (iritarea esofagului prin reflux al sucului gastric), senzaţie de nervi la stomac şi stenoze pilorice de cauză funcţională (îngustarea orificiului de evacuare al stomacului). Greţuri, senzaţie de vomă şi vărsături (în afecţiuni hepatice şi renale, traumatisme craniene şi cerebrale, migrene şi intoleranţe la medicamente). Gastropareză diabetică (astenia musculară a stomacului la diabetici). Pregătirea tubajului duodenal şi jejunal, evitarea eliminării conţinutului gastric şi facilitarea tranzitului substanţei de contrast la nivelul intestinului în cazul examenelor radiologice gastrointestinale
|
Dacă nu se recomandă altfel, se administrează adulţilor şi copiilor peste 14 ani câte 1 fiolă Cerucal i.m. sau i.v., de 3-4 ori pe zi (doza unică - 10 mg metoclopramid; doza zilnică - 30-40 mg metoclopramid). La copii între 3 şi 14 ani, se recomandă o doză de 0,1 mg metoclopramid/kg corp, doza zilnică maximă fiind de 0,5 mg metoclopramid/kg corp. Soluţia injectabilă se va administra intramuscular sau intravenos lent. Durata tratamentului va fi stabilită de către medic. În general, sunt suficiente 4-6 săptămâni. În cazuri izolate este posibil un tratament de până la 6 luni. În caz de insuficienţă renală, doza trebuie adaptată gradului acesteia.
Sugari: 0,5 mg/kg corp şi zi (fracţionat)
|
A nu se administra metoclopramid în următoarele situaţii: cazuri de hipersensibilitate cunoscută la această substanţă; în feocromocitom (tumori medulosuprarenale); în ocluzii intestinale mecanice; în perforaţii intestinale şi sângerări în sfera gastrointestinală; în tumori secretante de prolactină; la pacienţii suferind de epilepsie sau la cei cu tendinţă la convulsii (tulburări motorii extrapiramidale); în primul trimestru de sarcină şi în perioada de alăptare; la sugari şi copii mici până la vârsta de 2 ani. La copii între 3 şi 14 ani, ca şi în al 2-lea şi al 3-lea trimestru de sarcină, se poate administra metoclopramid numai după stabilirea foarte riguroasă a indicaţiei şi a raportului riscuri/beneficii. La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie redusă doza
| |
Nafazolina
|
Solutie oft.
| ||||
Nifedipina
|
cps. 10mg
|
Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabilă, inclusiv cea vasospastică, crizele acute de angină pectorală. Tratamentul cronic al hipertensiunii esenţiale şi secundare: crizele hipertensive. Deoarece are şi proprietăţi antianginoase, nifedipinul este de ales când hipertensiunea coexistă cu boala coronariană
|
Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat după gravitatea afecţiunii, reacţia bolnavului la medicament şi după evaluarea cooperării pacientului. Angină pectorală: Doza obişnuită este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea spasmelor coronariene, o creştere a dozei zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, până la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x 20 mg se poate dovedi a fi necesară.După un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin după cel puţin o săptămână de la infarct, după restabilirea circulaţiei sanguine. Hipertensiune: În hipertensiunea primară şi cea secundară se recomandă o doză zilnică de 3 x 10 mg până la cel mult 3 x 20 mg. În criza hipertensivă se administrează o doză unică de 10 mg. Dacă rezultatul este nesatisfăcător, aceasta poate fi repetată la un interval de 1/2 oră. În tratamentul cronic, capsula se înghite cu o cantitate mică de lichid. În criza de angină pectorală sau în criza hipertensivă, capsulele se desfac la nivelul cavităţii bucale, pentru a obţine un efect mai rapid. Se recomandă respectarea unui interval de cel puţin 2 ore între două prize de 20 mg
|
Hipersensibilitate la nifedipin. Se administrează cu prudenţă în caz de hipotensiune, dacă presiunea sistolică se situează sub 90 g. Nu se administrează în caz de şoc cardiovascular. Se va lua în considerare raportul risc/beneficiu în eventualitatea existenţei unei bradicardii, a unei insuficienţe cardiace sau renale, în tulburările gastrointestinale severe şi în cazul unei stenoze aortice severe
| |
Nitroglicerina
|
cp. 0,65mg
spray (Nitromint)
|
Tratamentul crizelor de angină pectorală, tratamentul preventiv pe termen foarte scurt (sau precritic) al crizelor anginoase
|
Perlingual câte 1/2-1 comprimat în timpul crizelor de angină pectorală sau imediat înaintea efortului provocator. Doza se poate repeta după 15 minute. Dacă după administrarea a 3 doze sub formă de comprimate de Nitroglicerină, criza de angină nu cedează, se recomandă prezentarea la medic pentru suspiciune de infarct miocardic
|
Insuficienţă cardiacă, glaucom, tromboză coronariană acută, ramolisment cerebral, hipotensiune posturală, hipertensiune intracraniană, idiosincrazie la Nitroglicerină; stări de şoc şi colaps, anemii grave
| |
Papaverina
|
Fiole 40mg/ml
|
Tulburări circulatorii cerebrale de natură spastică sau aterosclerotică, retinopatii, migrenă, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburări circulatorii ale musculaturii netede digestive şi biliare; spasm piloric, constipaţie spastică, colici intestinale, diskinezie biliară hipertonă, colici biliare, dismenoree
|
Injecţie i.m. sau i.v. (diluat şi lent, în 2-3 minute), 40-120 mg, repetat eventual la interval de 3 ore. În perfuzie intravenoasă (diluat în soluţie clorurată sau glucozată izotonă, la un pH de maximum 6), 40-200 mg o dată
|
Hipertensiune intracraniană şi bloc atrio-ventricular; prudenţă în glaucom şi la bolnavii cu hipertrofie de prostată. Alcaloidul precipită din soluţie când pH-ul este mai mare de 6
| |
Pentazocina (Fortral)
|
Fiole 30mg/ml
|
Pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, în traumatisme, după intervenţii chirurgicale, în infarctul acut de miocard, în colici (nefretică, hepatică); ca medicaţie preanestezică şi pentru suplimentarea anesteziei
|
In durerile puternice se injectează subcutanat, intramuscular sau intravenos 1 fiolă sau 80 mg la 3-4 ore, se poate creşte până la cel mult 1 mg/kg corp o dată pentru injecţiile subcutanate sau intramusculare şi 0,5 mg/kg corp pentru injecţiile intravenoase
|
Alergie la pentazocină, traumatisme craniene, leziuni ale creierului, hipertensiune intracraniană, stări convulsive, insuficienţă respiratorie, sindrom abdominal acut de cauză necunoscută, insuficienţă hepatică gravă, intoxicaţie acută cu alcool, delirium tremens; prudenţă sau se evită în timpul sarcinii (cu excepţia travaliului); nu se administrează în perioada de alăptare şi la copiii mai mici de 12 ani, prudenţă la bătrâni; prudenţă şi doze mici în astmul bronşic, insuficienţă hepatică şi renală, colecistita acută, pancreatită, la bolnavii cu infarct de miocard care prezintă greaţă şi vomă, în cazul intervenţiilor pe căile biliare, în caz de instabilitate emoţională sau stare de dependenţă medicamentoasă în antecedente (pericol crescut de a dezvolta dependenţă). Se vor evita băuturile alcoolice; nu se asociază cu dietazină, gama-hidroxibutirat de sodiu, antidepresive (IMAO, triciclice); prudenţă în asocierea cu alte deprimante centrale. Pentazocina figurează pe lista substanţelor dopante (interzise la sportivi)
| |
Pentoxifilin
|
fiole 100mg/5ml
|
Tulburări circulatorii periferice în ateroscleroză, în diabet şi de natură inflamatorie; tulburări trofice în sindromul posttrombotic, ulcerul de gambă, gangrenă, degerături; tulburări circulatorii cerebrale, oculare şi la nivelul urechii interne
|
Oral, la început câte 2 drajeuri (200 mg) de 3 ori/zi (după mese), apoi întreţinere cu 1 drajeu de 3 ori/zi; injecţii intramusculare profunde, 1-2 fiole (100-200 mg)/zi sau injecţii intravenoase lente (5 minute), la bolnavii culcaţi, câte o fiolă/zi; perfuzie intravenoasă, în prima zi o fiolă (100 mg), diluată în 250-500 ml (soluţie salină izotonă, soluţie glucozată izotonă sau soluţie polimerică substituentă de plasmă) şi introdusă în decurs de 1 1/2-3 ore; doza conţinută în perfuzie se poate creşte cu câte 50 mg în zilele următoare, până la cel mult 3 fiole/zi (la nevoie în 2 perfuzii); perfuzie intraarterială cu debit constant, la început o fiolă/zi (în 30-50 ml soluţie salină izotonă), se poate creşte până la 3 fiole/zi
|
Infarctul de miocard în faza acută, sângerările importante, hemoragiile retiniene acute, sarcina reprezintă contraindicaţii; insuficienţa cardiacă contraindică injecţiile; injectarea impune prudenţă (doze mici, progresiv crescânde) sau se evită în boala coronariană gravă, ateroscleroza avansată, hipertensiunea arterială şi aritmiile cardiace severe; prudenţă în dozare la bolnavii cu hipotensiune arterială şi labilitate circulatorie; doze mici în insuficienţa renală. Pentoxifilina poate creşte efectul medicamentelor antihipertensive (se scad dozele); injectarea în doze mari poate potenţa efectul insulinei şi al antidiabeticelor orale (doze mai mici)
| |
Piracetam
|
fiole 1000mg/5ml
|
Sindroame posttraumatice, după intervenţii chirurgicale pe creier, alcoolism, vertij, demenţă senilă; accidente cerebrovasculare şi tulburări de comportament la copii
|
Se injectează intramuscular sau intravenos, de obicei câte 1 fiolă (1 g) de 3 ori pe zi, în cazurile grave 12 fiole pe zi
|
Insuficienţă renală severă.
Precauţii: Se administrează cu prudenţă sau se evită în primul trimestru de sarcină; se administrează cu prudenţă la epileptici şi în insuficienţa renală moderată (doze mai mici)
| |
Prometazina (Romergan)
|
Fiole 50mg/2ml
| Urticarie, edem angioneurotic, rinite alergice, astm bronşic, boala serului, şoc anafilactic (ca medicaţie adjuvantă); profilaxia şi tratamentul reacţiilor transfuzionale; prurit, înţepături de insecte; stări de excitaţie, insomnie; pregătirea anesteziei generale şi a intervenţiilor chirurgicale şi obstetricale, îngrijire postoperatorie; vomă de diferite cauze, prevenirea şi combaterea răului de mişcare |
Adulţi: în caz de urgenţă se injectează intramuscular profund o fiolă
|
Alergia la prometazină şi intoxicaţiile acute cu substanţe deprimante centrale reprezintă contraindicaţii; prudenţă la şoferi, dispeceri şi în alte profesiuni care impun concentrarea intensă şi prelungită a funcţiilor psihice
| |
Propranolol
|
cp. 10mg; 40mg
|
Angină de piept, îndeosebi angină cronică stabilă (ca tratament de fond) şi pentru profilaxia pe termen lung după perioada acută a infarctului miocardic; aritmii cardiace supraventriculare şi unele tahiaritmii digitalice; cardiomiopatie obstructivă; hipertensiune arterială esenţială, mai ales forme cu circulaţie hiperkinetică şi debit cardiac crescut, forme cu hiperreninemie sau asociat hipopresolului şi nefrixului; profilaxia migrenelor; tireotoxicoză; înaintea şi în timpul intervenţiilor chirurgicale pentru feocromocitom (se asociază obligatoriu un blocant alfa-adrenergic, de exemplu tolazolina); stări anxioase (mai ales când predomină tulburările cardiace), tremor esenţial; pentru profilaxia hemoragiilor digestive la cirotici (cu excepţia insuficienţei hepatice severe, cu icter, ascită mare, encefalopatie)
|
În angina pectorală şi hipertensiunea arterială se începe cu 40 mg de 2 ori/zi şi se creşte progresiv, după nevoie – doza obişnuită este de 80 mg (2 comprimate a 40 mg) de 2 ori/zi, uneori sunt necesare doze mai mari (320 mg/zi); pentru tratamentul de durată al infarctului (după 5-20 zile de la episodul acut) se administrează 2-3 zile câte 40 mg de 4 ori /zi, apoi 80 mg de 2 ori/zi; în aritmii, hipertiroidism, migrene, tremor, 10-40 mg de 2-3 ori/zi; pentru prevenirea recidivelor hemoragiei digestive la cirotici se începe cu 20 mg de 2 ori/zi, crescând doza cu prudenţă, după nevoie; pentru controlul dozei se urmăreşte pulsul, care nu trebuie să scadă sub 60/minut în repaus
|
Insuficienţă cardiacă necontrolată, şoc cardiogen, bloc atrio-ventricular (fără pacemaker electronic), fenomene Raynaud, bradicardie marcată (sub 55/minut), astm bronşic, bronşită spastică, hipoglicemie, acidoză metabolică (de exemplu la diabetici), prudenţă sau se evită în timpul sarcinii şi alăptării. Propranololul poate creşte periculos efectul deprimant circulator al anestezicelor generale (se întrerupe cu 48 de ore înainte de intervenţiile chirurgicale sau, dacă nu este posibil, se injectează 1-2 mg atropină ca medicaţie anestezică); nu se asociază cu verapamil şi cu orice medicament care deprimă miocardul (chinidină, procainamidă, lidocaină); maschează simptomele vegetative ale hipoglicemiei provocate de insulină sau sulfamide antidiabetice (risc de supradozare); efectul hipotensiv al propranololului este crescut de guanetidină, reserpină şi diuretice; stimularea alfa-adrenergică (prin noradrenalină, adrenalină etc.), sub propranolol poate provoca vasoconstricţie periculoasă; toate aceste asocieri medicamentoase impun prudenţă; propranololul împiedică efectele izoprenalinei (bronhodilatin) şi altor stimulente beta-adrenergice. Propranololul (în administrare sistemică) figurează pe lista substanţelor dopante (este interzis la sportivi)
| |
Salbutamol
|
Spray (aerosoli) 100 mcg
|
Salbutamol este un stimulent beta-adrenergic cu acţiune înalt selectivă asupra receptorilor bronşici şi cu efect redus sau nul asupra receptorilor cardiaci la doze terapeutice. Salbutamol este de asemenea eficient în prevenirea eliberării de histamină şi SRSA sub acţiunea antigenelor, din mastocitele plămânului sensibilizat cu anticorpi de tip IgE. Această reacţie de hipersensibilitate de tip I este considerată a fi factorul declanşant al astmului alergic. Ventolin inhaler este astfel indicat, atât în tratamentul şi profilaxia astmului bronşic, cât şi în tratamentul altor afecţiuni asociate cu obstrucţia reversibilă a căilor respiratorii, cum sunt bronşita şi emfizemul. Având un efect de durată, Ventolin inhaler este ideal pentru tratamentul de întreţinere al astmului şi bronşitei cronice. Folosirea medicamentului prin inhalare, utilizând salbutamolul în doze de mcg, evită tremorul muscular asociat uneori cu terapia orală. Ventolin inhaler acţionează rapid şi poate fi utilizat în tratamentul acceselor de dispnee acută. Se pot lua doze profilactice înainte de efort sau pentru prevenirea astmului indus de exerciţiu. Acţiunea sa selectivă asupra bronşiilor şi lipsa de efect asupra sistemului cardiovascular permit ca Ventolin inhaler să poată fi administrat la pacienţii cu afecţiuni cardiace sau HTA, inclusiv la cei ce utilizează beta-blocante, medicamente care deseori produc tulburări de respiraţie (bronhospasm)
|
Adulţi: Pentru tratamentul bronhospasmului acut şi al episoadelor intermitente de astm pot fi administrate una sau două inhalări în doză unică. Doza recomandată pentru profilaxie sau pentru tratamentul de întreţinere este de două inhalări administrate de 3-4 ori pe zi. Pentru a preveni bronhospasmul indus de exerciţiu, se recomandă folosirea a 2 inhalări înainte de efort. Copii: Doza recomandată în bronhospasmul acut, accesele astmatice episodice sau înainte de efort este de o inhalaţie. Pentru tratamentul de întreţinere sau profilaxie se recomandă o inhalaţie de 3-4 ori pe zi. Această doză poate fi mărită la 2 inhalaţii dacă este necesar. Pentru obţinerea unor rezultate optime, Ventolin inhaler trebuie administrat cu regularitate. La majoritatea pacienţilor, efectul bronhodilatator al unei administrări de Ventolin inhaler durează cel puţin 4 ore, excepţie făcând pacienţii al căror astm se agravează. Aceşti pacienţi vor fi preveniţi să nu mărească doza de Ventolin inhaler în aceste situaţii, ci să se prezinte la medic, care va indica un tratament cu corticosteroizi pe cale inhalatorie sau sistemică
|
Ventolin inhaler este contraindicat la pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la oricare din componenţi. Deşi salbutamolul i.v. şi ocazional şi sub formă de tablete se utilizează în tratamentul ameninţării de naştere prematură când nu există complicaţii ca placenta praevia, disgravidie sau hemoragie antepartum salbutamolul sub formă de aerosoli nu este indicat în această situaţie. Preparatele de salbutamol nu se vor utiliza în tratamentul ameninţării de avort în primul sau al doilea trimestru de sarcină.
Precauţii: În cazul în care o doză de Ventolin inhaler anterior eficace nu mai asigură o ameliorare a simptomelor de cel puţin 3 ore, pacientul trebuie să se prezinte la medic pentru o eventuală completare a tratamentului. Ventolin inhaler trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu tireotoxicoză. Salbutamolul nu se va asocia cu beta-blocante neselective de tipul propranololului. Hipokaliemia ce poate deveni acută poate să apară după terapie beta2-agonistă administrată parenteral şi cu aerosoli.
Sarcină şi alăptare: Utilizarea la gravide necesită o evaluare atentă a beneficiului şi riscului. Salbutamol este larg utilizat de mult timp fără consecinţe neplăcute; aceasta include şi folosirea sa în tratamentul ameninţării de naştere prematură. Cu toate acestea, la fel ca pentru majoritatea medicamentelor, există puţine date privind siguranţa utilizării în primele luni de sarcină, studiile pe animale evidenţiind, însă, unele efecte nocive asupra fătului
| |
Ser fiziologic
|
Fiole 10ml
Saci PVC
|
Vehicul şi diluent pentru administrarea unor medicamente (compatibile în soluţie cu clorura de sodiu) de uz i.m., i.v. sau subcutanat. De uz extern, pentru spălături auriculare, instilaţii şi spălături oculare, instilaţii nazale (în special la sugar)
|
Precauţii: în caz de administrare parenterală la pacienţii care prezintă restricţii la administrarea clorurii de sodiu (insuficienţa cardiacă congestivă, edeme periferice sau edem pulmonar, afectări ale funcţiei renale sau pre-eclampsie).
Incompatibilităţi în soluţie: Amfotericină B, carbenicilină, eritromicină lactobionat
| ||
Sulfat de magneziu
|
Fiole 2g/10ml
|
Tulburări de irigaţie cerebrală, edem cerebral, encefalită, migrene, stări depresive. Cefalee histaminică, rinita fânului, edem Quincke, astm bronşic. Febră şi frisoane după transfuzii. Intoxicaţii cu stricnină, tetanos, coree, nevralgii, tuse convulsivă. Colici hepatice, intestinale, renale. Tulburări de climacteriu
|
Adulţi: 1-3 fiole zilnic, în injecţii intravenoase (lente), în cazuri grave (eclampsie, tetanos) 0,2 ml/kg corp la 3-4 ore. Copii: 0,2-0,3 ml/kg corp/zi, i.m
|
Boala Addisson, intoxicaţii cu barbiturice, insuficienţă renală
| |
Tramadol
|
Fiole 50mg/ml
|
Analgezic cu acţiune intensă.
Dureri intense sau moderate, acute sau cronice; pentru analgezie cu prilejul unor manevre diagnostice sau terapeutice
|
În injecţie intravenoasă (lent) sau perfuzii intravenoase, injecţie intramusculară sau subcutanată, 1-2 fiole (50-100 mg) o dată
|
Intoxicaţie acută cu alcool, hipnotice, analgezice, psihotrope; prudenţă în caz de insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică (doze mai mici). Atenţie la persoanele care reacţionează excesiv la opioide; prudenţă când se asociază cu alte deprimante centrale (potenţare), nu se asociază cu IMAO (risc toxic mare)
|
