PERSONALITATEA
Personalitatea
este modul constant al unui individ de a gândi, simți, acționa și
reacţiona.
Ea
are trei dimensiuni:
Corporală
– cu referință la constituția corporală (ex. sangvinic,
melancolic, coleric, flegmatic – după Galen; sau: picnic,
leptosom – astenic, atletic – după
Kretschmer).
Psihologică
– cea mai importantă fiind teoria cognitivistă, elementul
central fiind organizarea materialului perceput si a experienței,
pentru a-i da un sens şi a determina reguli de interpretare a lumii
şi reguli de comportament.
care
nu poate fi considerat o persoană.
tenacitatea
individului), dobândit, structural și modificabil prin educație.
Procesul
de formare al personalității se numește PERSONOGENEZĂ – începe
în copilărie și se încheie în jurul vârstei de 25 de ani.
Pe
parcursul său existențial, subiectul își constituie un mod
relativ constant și persistent de reacţie, acțiune, atitudini
interioare, de expresie în diverse situații, ceea ce constituie
STRUCTURA CARACTERIALĂ.
Intervalul
de normalitate este populat de persoane caracterizate prin
individualitate și diversitate.
Pregnanța
unor anumite trăsături caracterizează personalitățile
particulare.
Exagerarea
unor anumite trăsături caracterizează personalitățile
accentuate,
cu dificultăți de adaptare și relație.
Tulburările
de personalitate: personalitățile patologice
Se
caracterizează printr-o dezvoltare anormală a structurii
caracteriale a personalității, determinând CARACTERIOPATIA.
Această
dezvoltare apare de timpuriu și se încheie în momentul
adultizării.
Până
la adultizare există o șansă teoretică de corectare a acestei
dezvoltări anormale, dar după adultizare șansa corectării este
practic absentă (eventual minimală).
Caracteropatia
nu
este consecința unei boli (neurologice sau psihiatrice), ea este
primară, neschimbabilă, de obicei severă, definitivă, putând fi
definită prin anumite seturi de trăsături anormale de caracter,
dar cu variabilitate de expresie comportamentală în timp,
dependentă de factori interiori și exteriori (perioade în care
este mai vizibilă și perioade în care este mai puțin vizibilă).
ETIOLOGIE
Determinismul
este plurifactorial, complex și nonliniar.
Sunt
incriminați: factori biologici (genetici, biochimici,
anatomo-morfologici) și psihosociali (parentali, modele educaționale
disfuncționale).
TABLOU
CLINIC GENERAL
Sunt
afectate toate planurile de funcționare: profesional, familial,
social, determinând disfuncționalitatea.
Subiectul
nu simte nevoia de schimbare, este mulțumit de sine, încercând
să-i facă pe alții să se schimbe, să se adapteze cerințelor
sale.
Nu
are conștiinţa modului său patologic de a gândi, simți, acționa
(este, deci, ineducabil, incurabil).
Tipuri
de personalități patologice:
Tulburarea
de personalitate de tip paranoid
1.Megalomanie;
2.Sensibilitate
mare la critică;
3.Tendinţa
la ranchiună şi răzbunare;
4.Suspiciozitate;
5.Hipervigilenţă
(nu se confesează nici prietenilor);
6.Interpretativitate:
subiectul are tendinţa de a interpreta totul în defavoarea sa;
7.Tenacitate
în lupta pentru drepturile proprii;
8.Comportament
revendicativ, cverulent, procesoman.
Tulburarea
de personalitate de tip schizoid
1.Dezinteres
pentru relaţii strânse sau intime;
2.Indiferenţă
la critică sau laudă;
3.Excentricitate,
noncoformism;
4.Viaţă
solitară;
5.Răceală
afectivă;
6.Preocupare
pentru fantezii şi introspecţie;
7.Preferinţă
pentru activităţile solitare şi abstracte;
Tulburarea
de personalitate de tip instabil - emoțional
•Tipul
impulsiv: instabilitate emoţională+ lipsa controlului impulsurilor
•Tipul borderline:
1.Relaţii
interpersonale strânse şi intense;
2.Eforturi
disperate de a evita un abandon real sau imaginar;
3.Impulsivitate
cu potenţial de autovătămare (cheltuieli excesive, sex, abuz de
substanţe, bulimie, şofat imprudent);
4.Instabilitatea
imaginii de sine;
5.Instabilitate
afectivă cu reacţii afective intense (euforie, anxietate,
iritabilitate, furie);
6.Comportament
de autovătămare, tentative, ameninţări cu suicidul;
7.Sentiment
de gol interior, ideaţie paranoidă.
Tulburarea
de personalitate de tip histrionic
1.Nevoia
de a fi în centrul atenţiei, de fi admirat, iubit: egoism de tip
captativ, cu slabă capacitate de transfer afectiv;
2.Sociabilitate
superficială (prieteniile se fac uşor şi tot la fel se pierd);
3.Superficialitate
afectivă cu labilitate emoţională;
4.Toleranţă
redusă la frustrare cu hiperemotivitate (exagerare în exprimarea
emoţiilor), plâns facil;
5.Sugestionabilitate;
6.Comportament
teatral, manipulator afectiv (uneori şantaj afectiv prin
parasuicid), seducător de atragere a atenţiei asupra sa.
Tulburarea
de personalitate de tip disocial (antisocial)
1.Dispreţ
pentru drepturile şi sentimentele celorlalţi;
2.Dispreţ
faţă de legi şi normele sociale cu violarea acestora;
3.Utilizarea
minciunii, intrigilor, şantajului, complicităţilor în vederea
obţinerii profitului personal;
4.Iresponsabilitate
la locul de muncă (nu se poate adapta, schimbă numeroase locuri de
muncă, în familie (părăsirea partenerei şi copiilor);
5.Toleranţă
redusă la frustrare şi impulsivitate;
6.Agresivitate;
7.Incapacitatea
de a simţi remuşcare şi de a învăţa din pedepse.
Tulburarea
de personalitate de tip anankast
1.Standarde
exagerate autoimpuse (perfecţionism inhibant) şi impuse şi
celorlalţi;
2.Devoţiune
pentru muncă (nejustificată din punct de vedere material) în dauna
timpului liber (hobby, relaţii interpersonale);
3.Aderenţă
la convenţiile sociale şi normele morale;
4.Neputinţa
de a se dispensa de obiecte inutile;
5.Parcimonie;
6.Reticenţă
de a-şi delega responsabilităţile;
7.Autoritarism
şi verificarea subordonaţilor;
8.Rigiditate;
9.Controlul
exprimării emoţiilor.
Tulburarea
de personalitate de tip anxios – evitant
1.Preocupare
excesivă şi frică de a fi rejectat şi criticat;
2.Sentimente
de inferioritate, de inadecvare în plan social;
3.Reticenţă
în a lega relaţii interpersonale dacă nu e sigur că e plăcut;
4.Reticenţă
faţă de relaţiile intime;
5.Inhibiţie
în relaţiile interpersonale noi;
6.Reticenţă
în a-şi asuma riscuri sau responsabilităţi;
7.Evitarea
activităţilor ce implică relaţii interpersonale.
Tulburarea
de personalitate de tip dependent
1.Neîncredere
în capacităţile proprii;
2.Dificultate
în luarea deciziilor fără supervizarea sau de a iniţia proiecte
proprii;
3.Nevoia
ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru el;
4.Sentiment
de neajutorare atunci când trebuie să ia singur deciziile;
5.Incapacitate
de a-şi exprima dezacordul sau acceptarea unor sarcini neplăcute
pentru a obţine sau a evita pierderea suportului din partea
celorlalţi;
6.Căutarea
neîntârziată a unei noi relaţii de supervizare atunci când
precedenta se destramă;
7.Preocupare
nejustificată, frică de a nu fi lăsat să se descurce pe cont
propriu.
Diagnostic
diferențial
cu
Modificări
de personalitate determinate de o cauză organică (tumori,
traumatisme,
demențe).
Modificări
de personalitate după o psihotraumă majoră.
Tratamentul
tulburărilor de personalitate
Este
o utopie. Teoretic, există o serie de abordări psihoterapeutice,
dar cu finalitate practica aproape nulă. Este luat în calcul doar
ajutorul profesionist atunci când există dorință și motivație
prin autoeducaţie a persoanei.
