Psihiatrie si nursing în psihiatrie -C3 PERSONALITATEA






PERSONALITATEA



Personalitatea este modul constant al unui individ de a gândi, simți, acționa și reacţiona.

Ea are trei dimensiuni:

  • Corporală – cu referință la constituția corporală (ex. sangvinic, melancolic, coleric, flegmatic – după Galen; sau: picnic, leptosom – astenic, atletic – după

Kretschmer).

  • Psihologică – cea mai importantă fiind teoria cognitivistă, elementul central fiind organizarea materialului perceput si a experienței, pentru a-i da un sens şi a determina reguli de interpretare a lumii şi reguli de comportament.

  • Spirituală – prin care omul creează valori, se raportează transcendental, fără de

care nu poate fi considerat o persoană.


  • Temperamentul – înnăscut, de origine biologică, nemodificabil.

  • Caracterul – aspectul vizibil al personalității (trăsăturile motivaționale, aspectul moral,

tenacitatea individului), dobândit, structural și modificabil prin educație.

Procesul de formare al personalității se numește PERSONOGENEZĂ – începe în copilărie și se încheie în jurul vârstei de 25 de ani.

Pe parcursul său existențial, subiectul își constituie un mod relativ constant și persistent de reacţie, acțiune, atitudini interioare, de expresie în diverse situații, ceea ce constituie STRUCTURA CARACTERIALĂ.

Intervalul de normalitate este populat de persoane caracterizate prin individualitate și diversitate.

Pregnanța unor anumite trăsături caracterizează personalitățile particulare.

Exagerarea unor anumite trăsături caracterizează personalitățile accentuate, cu dificultăți de adaptare și relație.
Tulburările de personalitate: personalitățile patologice



Se caracterizează printr-o dezvoltare anormală a structurii caracteriale a personalității, determinând CARACTERIOPATIA.

Această dezvoltare apare de timpuriu și se încheie în momentul adultizării.

Până la adultizare există o șansă teoretică de corectare a acestei dezvoltări anormale, dar după adultizare șansa corectării este practic absentă (eventual minimală).

Caracteropatia nu este consecința unei boli (neurologice sau psihiatrice), ea este primară, neschimbabilă, de obicei severă, definitivă, putând fi definită prin anumite seturi de trăsături anormale de caracter, dar cu variabilitate de expresie comportamentală în timp, dependentă de factori interiori și exteriori (perioade în care este mai vizibilă și perioade în care este mai puțin vizibilă).

ETIOLOGIE

Determinismul este plurifactorial, complex și nonliniar.

Sunt incriminați: factori biologici (genetici, biochimici, anatomo-morfologici) și psihosociali (parentali, modele educaționale disfuncționale).

TABLOU CLINIC GENERAL

  • Sunt afectate toate planurile de funcționare: profesional, familial, social, determinând disfuncționalitatea.

  • Subiectul nu simte nevoia de schimbare, este mulțumit de sine, încercând să-i facă pe alții să se schimbe, să se adapteze cerințelor sale.

  • Comportamentul este de obicei inflexibil, într-o varietate de situații, deci predictibil.

  • Nu învață din experiența anterioară.

  • Nu are conștiinţa modului său patologic de a gândi, simți, acționa (este, deci, ineducabil, incurabil).

  • Poate fi factor de vulnerabilitate pentru diverse boli psihice.


Tipuri de personalități patologice:
Tulburarea de personalitate de tip paranoid


1.Megalomanie;

2.Sensibilitate mare la critică;

3.Tendinţa la ranchiună şi răzbunare;

4.Suspiciozitate;

5.Hipervigilenţă (nu se confesează nici prietenilor);

6.Interpretativitate: subiectul are tendinţa de a interpreta totul în defavoarea sa;

7.Tenacitate în lupta pentru drepturile proprii;

8.Comportament revendicativ, cverulent, procesoman.


Tulburarea de personalitate de tip schizoid


1.Dezinteres pentru relaţii strânse sau intime;

2.Indiferenţă la critică sau laudă;

3.Excentricitate, noncoformism;

4.Viaţă solitară;

5.Răceală afectivă;

6.Preocupare pentru fantezii şi introspecţie;

7.Preferinţă pentru activităţile solitare şi abstracte;


Tulburarea de personalitate de tip instabil - emoțional


•Tipul impulsiv: instabilitate emoţională+ lipsa controlului impulsurilor •Tipul borderline:

1.Relaţii interpersonale strânse şi intense;

2.Eforturi disperate de a evita un abandon real sau imaginar;

3.Impulsivitate cu potenţial de autovătămare (cheltuieli excesive, sex, abuz de substanţe, bulimie, şofat imprudent);

4.Instabilitatea imaginii de sine;

5.Instabilitate afectivă cu reacţii afective intense (euforie, anxietate, iritabilitate, furie);
6.Comportament de autovătămare, tentative, ameninţări cu suicidul;

7.Sentiment de gol interior, ideaţie paranoidă.


Tulburarea de personalitate de tip histrionic


1.Nevoia de a fi în centrul atenţiei, de fi admirat, iubit: egoism de tip captativ, cu slabă capacitate de transfer afectiv;

2.Sociabilitate superficială (prieteniile se fac uşor şi tot la fel se pierd);

3.Superficialitate afectivă cu labilitate emoţională;

4.Toleranţă redusă la frustrare cu hiperemotivitate (exagerare în exprimarea emoţiilor), plâns facil;

5.Sugestionabilitate;

6.Comportament teatral, manipulator afectiv (uneori şantaj afectiv prin parasuicid), seducător de atragere a atenţiei asupra sa.


Tulburarea de personalitate de tip disocial (antisocial)


1.Dispreţ pentru drepturile şi sentimentele celorlalţi;

2.Dispreţ faţă de legi şi normele sociale cu violarea acestora;

3.Utilizarea minciunii, intrigilor, şantajului, complicităţilor în vederea obţinerii profitului personal;

4.Iresponsabilitate la locul de muncă (nu se poate adapta, schimbă numeroase locuri de muncă, în familie (părăsirea partenerei şi copiilor);

5.Toleranţă redusă la frustrare şi impulsivitate;

6.Agresivitate;

7.Incapacitatea de a simţi remuşcare şi de a învăţa din pedepse.
Tulburarea de personalitate de tip anankast


1.Standarde exagerate autoimpuse (perfecţionism inhibant) şi impuse şi celorlalţi;

2.Devoţiune pentru muncă (nejustificată din punct de vedere material) în dauna timpului liber (hobby, relaţii interpersonale);

3.Aderenţă la convenţiile sociale şi normele morale;

4.Neputinţa de a se dispensa de obiecte inutile;

5.Parcimonie;

6.Reticenţă de a-şi delega responsabilităţile;

7.Autoritarism şi verificarea subordonaţilor;

8.Rigiditate;

9.Controlul exprimării emoţiilor.


Tulburarea de personalitate de tip anxios – evitant


1.Preocupare excesivă şi frică de a fi rejectat şi criticat;

2.Sentimente de inferioritate, de inadecvare în plan social;

3.Reticenţă în a lega relaţii interpersonale dacă nu e sigur că e plăcut;

4.Reticenţă faţă de relaţiile intime;

5.Inhibiţie în relaţiile interpersonale noi;

6.Reticenţă în a-şi asuma riscuri sau responsabilităţi;

7.Evitarea activităţilor ce implică relaţii interpersonale.


Tulburarea de personalitate de tip dependent


1.Neîncredere în capacităţile proprii;

2.Dificultate în luarea deciziilor fără supervizarea sau de a iniţia proiecte proprii;

3.Nevoia ca alţii să-şi asume responsabilitatea pentru el;

4.Sentiment de neajutorare atunci când trebuie să ia singur deciziile;

5.Incapacitate de a-şi exprima dezacordul sau acceptarea unor sarcini neplăcute pentru a obţine sau a evita pierderea suportului din partea celorlalţi;
6.Căutarea neîntârziată a unei noi relaţii de supervizare atunci când precedenta se destramă;

7.Preocupare nejustificată, frică de a nu fi lăsat să se descurce pe cont propriu.


Diagnostic diferențial cu

  1. Modificări de personalitate determinate de o cauză organică (tumori, traumatisme,

demențe).

  1. Modificări de personalitate după o psihotraumă majoră.


Tratamentul tulburărilor de personalitate

Este o utopie. Teoretic, există o serie de abordări psihoterapeutice, dar cu finalitate practica aproape nulă. Este luat în calcul doar ajutorul profesionist atunci când există dorință și motivație prin autoeducaţie a persoanei.