Psihiatrie si nursing în psihiatrie -C7 , TULBURAREA DE SOMATIZARE

TULBURAREA DE SOMATIZARE



În acest tip de tulburare acuzele pacientului se centrează pe simptome somatice, dar care nu au o justificare obiectivă (sau, și dacă există, ea este minimală, neconcordantă cu intensitatea acuzelor pacientului).

Simptomele somatice au în spate o suferință psihologică și reprezintă un mijloc de comunicare, un strigăt după ajutor al pacientului, convertit însă în suferință somatică. Acest mecanism este foarte greu acceptat de pacient. Pacientul se prezintă la mai mulți medici pentru a-i fi „depistată boala”.

Debutul este de obicei sub 30 de ani, mai frecvent la femei.

Acuzele corporale sunt: multiple, variate, cu localizare imprecisă, persistente, cu oscilații de intensitate în timp.

Cele mai frecvente tipuri de localizări sunt:

Gastro-intestinale: greață, vomă, balonare, diaree;

Simptome algice: cefalee, durere toracică, abdominală, dureri la nivelul extremităților, dureri de spate;

Sexuale: pierderea apetitului sexual, disfuncție erectilă sau ejaculatorie, cicluri neregulate, dismenoree;

Neurologice: tulburări de echilibru, instabilitate, “nod în gât”, „piatră la stomac”, parestezii, senzații de arsură cutanată;

Cardio-vasculare: palpitații, apăsare în piept.

Există o hiperexpresivitate, lamentație, cu dorința de atragere a atenției.




TULBURAREA HIPOCONDRIACĂ




Elementul central este reprezentat tot de acuze somatice (cu același mecanism ca și în tulburarea de somatizare), dar de data acesta:
Acuzele somatice, deși imprecise, sunt interpretate ca semne ale unei „anumite” boli grave, care de obicei este denumită de pacient (infarct, cancer etc.);

Există o preocupare persistentă pentru diagnosticarea bolii (repetați doctori, repetate examinări, analize);

Pacientul este nemulțumit de rezultatele negative ale examinărilor medicale și se

simte ofensat când este trimis la psihiatrie;

Comportamentul este de atragere a atenției asupra suferinței sale.


Tulburarea de somatizare și tulburarea hipocondriacă:

Evoluție: cronică, oscilantă.

Complicații: abuz de medicamente și alcool, acutizări, depresie.

Diagnostic diferențial: cu afecțiunile somatice; între ele (somatizare,

hipocondriacă).

Tratament: anxiolitice, antidepresive, psihoterapie.




TULBURAREA DISMORFOFOBICĂ



Este o preocupare excesivă asupra unui defect al corpului sau al feței imaginar sau o distorsiune exagerată a unui defect minimal.

Pacientul este cu marcată suferință subiectivă și solicită repetate intervenții chirurgicale reparatorii.


TULBURAREA CONVERSIV-DISOCIATIVĂ



Pulsiunea este o energie psihică concretizată într-o dorința, reprezentare (sexuală sau agresivă în sens larg și nu numai literar).

Este diferită de instinct.

Este consecința unei excitații venite fie din interiorul pacientului, fie din exterior.
Represia este mecanismul conștient prin care subiectul încearcă să respingă sau să mențină în preconștient pulsiunile interzise (ce vin în conflict cu exigenţele morale); este o decizie conștientă.

Refularea este un mecanism inconștient prin care subiectul încearcă să respingă sau să mențină în preconștient pulsiunile interzise ce vin în conflict cu exigenţele morale sau cu realitatea.


Pulsiunea este refulată



Afectul este transformat în simptome



Descărcat, convertit în simptome somatice



Descărcat, disociat în simptome



la



nivelul

=CONVERSIE SOMATICĂ


memoriei sau a conștiinței

(tulburare conversivă)


=DISOCIAȚIE

(tulburare disociativă)


Alte caracteristici


Structură histrionică de personalitate

Simptomele sunt precipitate de conflicte, stres

Nu sunt produse intenționat, voluntar

Nu pot fi explicate prin semne obiective

Au un beneficiu primar de a menține conflictele în afara stării de conştienţă

Au un beneficiu secundar de a obţine avantaje și beneficii ca rezultat al statutului

de „bolnav”

Se caracterizează printr-o toleranță paradoxală, adică o detașare afectivă

inexplicabilă

Sugestionabilitate, teatralism, cu accentuarea în fața unei terțe persoane.
SIMPTOMELE CONVERSIVE (tulburare conversivă), de obicei pseudoneurologice:

Mutism

Cecitate (dar ocolește obiectele)

Disfagie

Afonie (dar cu tuse prezentă)

Surditate

Anestezii

Paresteziifără să respecte teritoriile anatomice neurologice

Plegii

Tremor

Tulburări de echilibru

Crize pseudoepileptice (fără mușcarea limbii, emiterea de urină sau fecale).



SIMPTOME DISOCIATIVE (tulburare disociativă)

Fugă disociativă

Agitație psihomotorie

Stare crepusculară (cu îngustarea câmpului de conștiință și acte automate)

Amnezie

Transă

Personalitate multiplă

Pseudodemență

Pseudopuerilism


Diagnostic diferențial

Simularea conștientă

Boli neurologice (în funcție de simptome)

Boli organice (demențe)


Evoluție

Este în relație cu persistența conflictelor și a stresului (pot reapărea ori de câte ori reapar conflictele).

Tratament: Anxiolitice, Antidepresive, Psihoterapie



TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ



Boala debutează de obicei în adolescență sau la adultul tânăr, insidios.


Etiologic sunt incriminați:

Neurotransmițătorii cerebrali: serotonina, dopamina

Factori genetici

Modificări neuroanatomice

Factori comportamentali

Experiențe traumatizante timpurii

Factori de personalitate


Tablou clinic

Obsesii: gânduri, imagini (de cele mai multe ori cu caracter dezgustător, violent)

intruzive, recurente, ce parazitează gândirea, iraționale, ce produc marcată suferință subiectivă, percepute ca fiind proprii, împotriva cărora pacienții încearcă să lupte, dar pe care nu le pot îndepărta.

Ruminații: cugetări sterile fără finalitate.

Impulsuri: tendință spre un act particular sau stânjenitor (autoagresiv,

heteroagresiv, sexual).

Îndoială obsesivă

Fobii obsesive (frici cu obiect care apar în afara situației fobogene)

Compulsii (repetitive; stereotipe; excesive; luptă împotriva lor, dar nu se poate abține; determină marcată suferință) – sub forma de:
o Activități mentale (numărat, repetarea unor cuvinte, numere

periculoase/norocoase);
Activități comportamentale (spălare, verificare, colecționare, ordonare, evitare, ritualuri).


Există forme clinice:

Predominant obsesive

Predominant compulsive

Mixte


Evoluția este cronică, oscilantă, cu perioade de acutizare și remisiune (parțială, totală) și cu posibilă agravare.


Pot apărea complicații:

Anxietate

Depresie (suicid)

Simptome psihotice (cu conținut extrem de bizar)

Comorbiditate cu boala ticurilor


Tratament:

Medicamentos:

Antidepresive (în special inhibitori ai recaptării serotoninei): Sertralină, Paroxetină, Excitalopram.

Anxiolitice

Hipnotice

Antipsihotice (neuroleptice) în formele grave

Psihoterapie:

Psihoeducație


Terapie cognitiv-comportamentală