Anxietatea
normală este un răspuns normal la pericole și stres, fiind absolut
necesară supraviețuirii, oferind modalități de coping cu stresul.
Anxietatea
patologică se
caracterizează prin faptul că:
Determină un
sentiment de disconfort
Este persistentă
Nu include
modalități de coping
Are efecte negative
asupra vieții
Teorii
etiologice
Teoria cognitivă
– are la bază o interpretare cognitivă neadecvată, catastrofică,
cu caracter de pericol iminent a unor senzații somatice
neconfortabile sau a unor emoții
neconfortabile.
Teoria
comportamentală –
atacurile de panică sunt răspunsuri condiționate la situații
amenințătoare.
Teoria
existențială –
persoană care trăiește o viață lipsită de sens are de fapt un
vid existențial și acest vid este umplut de anxietate.
Teoria
psihodinamică –
anxietatea este un afect ce aparține ego-ului și acționează ca
sistem de alertă atunci când există un pericol “internal” (ex.
conflicte intrapsihice, pulsiuni,
dorințe și
cenzură).
Teoria genetică
– anxietatea apare la 1/2 dintre pacienții cu rude afectate de
tulburări anxioase.
Teoria biologică
– cu implicarea sistemelor de neurotransmisie cerebrală:
Disfuncție
serotoninergică
Alterarea sistemului
inhibitor GABA-ergic
Factori
psihosociali
Evenimente stresante
de viață (în special cele ce afectează sentimentul de
securitate);
Anumite trăsături
particulare de personalitate
Dependență
Personalităţi
evitante
Vom descrie cele mai
importante tulburări anxioase.
TULBURAREA DE
PANICĂ
Are ca element
central ATACUL DE
PANICĂ: o criză
paroxistică de frică intensă ce se instalează brusc, durează
puțin (10-15 min.), cu sfârșit brusc, dominată de senzația
subiectivă catastrofală că ceva dramatic se va petrece.
Simptomele
atacului de panică
Simptome
corporale –
palpitații, tahicardie, dificultăți de a respira, tremor,
transpirații reci sau valuri de căldură, dureri toracice, greață,
nod în gât, amețeli, senzație de cădere (nu poate sta în
picioare, fuge pământul de sub picioare).
Simptome
cognitive –
modalitate anormală de a gândi – gândire catastrofală: „voi
muri” (infarct, accident vascular cerebral), „voi înnebuni”,
„voi pierde controlul”.
Simptome
comportamentale –
neliniște, agitație psihomotorie, fugă, inhibiție
psihomotorie,
nepreocupare față de preajmă, cu scanare selectivă a mediului
pentru posibilul pericol ce precede atacul.
Alte
caracteristici ale bolii
De obicei primul
atac de panică apare spontan (deși se pot decela: stres emoțional,
epuizare fizică, consum de toxice).
Ulterior apar
atacuri de panică recurente, la interval variabil de timp, în care
pacientul se adresează de repetare ori serviciului de urgență
(acuzând că are o boală somatică gravă).
să
apară anxietate
anticipatorie (frică
de a nu face un atac de panică) și conduită
de evitare (evitarea
situațiilor în care apar atacurile de panică).
Evoluția se poate
prelungi (luni, ani) și pot apărea comorbidități cu: depresia,
hipocondria,
consumul nociv de alcool sau benzodiazepine, tulburarea de anxietate
generalizata.
Clasificare
clinică
Există (mai rar)
tulburare de panică
propriu-zisă, în
care atacurile de panică apar nelegate de o altă problematică
(atacuri de panică fără agorafobie).
Atacuri de
panică cu agorafobie
(în sens larg) se referă la situațiile în care
atacurile
de panică apar în prezența agorafobiei.
Agorafobie:
anxietate ce apare în situațiile, locurile din care ieșirea
(scăparea) poate fi dificilă sau în care nu există posibilitatea
de acordare a ajutorului (în caz că apare un atac de panică).
Ex.: a fi singur
acasă, a fi într-o mulțime, a sta la o coadă, a fi pe un pod, a
fi în tren, autobuz, mașină, avion.
- În asocierea
atacului de panică cu situația agorafobică se dezvoltă conduita
de
evitare.
Boala determină
marcată suferință subiectivă și o scădere a nivelului global de
funcționalitate al persoanei.
Atacuri de panică
ce apar împreună cu diverse
tipuri de fobii.
Diagnostic
diferențial
Afecțiuni somatice
cu simptomatologie asemănătoare:
Afecțiuni
cardio-vasculare: infarct miocardic, hipertensiune arterială,
tulburări de
ritm.
Afecțiuni
pulmonare: astm bronșic, embolie pulmonară.
Afecțiuni
neurologice: vertij.
Sevrajul de la
diverse droguri.
obsesiv-compulsive.
FOBIA
SOCIALĂ
Descriere
clinică
Fobia socială se
caracterizează printr-o frică
persistentă, exagerată, irațională de a
presta
o activitate într-o situație socială în care există
posibilitatea de a fi într-o ipostază jenantă, umilitoare sau de a
fi supus comentariilor critice ale altora: de ex. frica de a nu roși
în public, de a vorbi în public (bâlbâială), de a mânca în
public, de a intra în contact cu persoane străine.
La nivel cognitiv
există anumite schemate
disfuncționale (de
ex. „trebuie să fiu perfect”), astfel încât persoana se simte
vulnerabilă. Modul patologic, negativ de a gândi („alții vor
râde de mine”) va determina o stare
afectivă, emoțională negativă.
În situația
fobogenă apar atacuri
de panică. Doar
gândul la situația fobogenă poate
determina
anxietate
anticipatorie.
Comportamental,
există o stare de hipervigilență pentru a depista „pericolele”
(dar intră în acțiune un cerc vicios: cu cât mai mult te preocupă
faptul că ești în centrul atenției, cu atât simptomele vor fi
mai intense și cu atât mai mică va fi încrederea în sine, ceea
ce va accentua
modul
patologic, negativ de a gândi).
Totodată se
dezvoltă și o conduită de evitare a situațiilor
fobogene, cu dorința
de a se proteja, de a se securiza.
Acest fapt are
consecințe negative
asupra funcționării globale
a persoanei (cu imposibilitatea de îndeplinire a diverselor roluri).
Evoluția
– este persistentă,
cu perioade de acutizări și de ameliorare, chiar remisiuni.
Diagnosticul
diferențial –
vezi tulburarea de panică.
Se caracterizează
printr-o frică patologică cu obiect (disproporțională ca
intensitate față de gradul de periculozitate al obiectului și
percepută ca irațională de către subiect, care însă nu poate
controla frica).
Caracteristici
clinice
Existența situației
sau obiectului fobogen.
Apariția atacului
de panică la confruntarea cu obiectul fobogen.
Anxietate
anticipatorie.
Conduită de evitare
a situației fobogene sau de securizare.
Obiecte
fobogene
Animale, elemente
naturale (furtuni), apă, tunet, spații înguste, lift, înălțime,
sânge, injecții + altele.
Evoluția
este îndelungată.
Diagnosticul
diferențial –
vezi tulburarea de panică.
TULBURAREA
DE ANXIETATE GENERALIZATĂ
Este o frică
difuză, fără obiect
(nu poate preciza de ce îi este frică), dar cu un sentiment că
ceva rău se va petrece.
Acest sentiment nu
poate fi controlat, determină o marcată suferință subiectivă și
o stare de îngrijorare permanentă (legată de problemele de zi cu
zi, chiar minore), dar și o stare de așteptare anxioasă („să se
întâmple răul”).
Îngrijorarea este
asociată cu:
Neliniște
psihomotorie accentuată vesperal (seara)
Tensiune
intrapsihică
Hiperactivitate
vegetativă (transpirații, dificultăți de respirație, palpitații,
tulburări
digestive,
urinare)
Oboseală
Tulburări de
concentrare a atenției
Iritabilitate
Insomnie: de
adormire, somn superficial, coşmaruri.
Evoluția
este trenantă și pot
apărea complicații:
depresie, alcoolism, atacuri de panică.
REACȚIA
ACUTĂ DE STRES
Apare ca răspuns la
o psihotraumă (orice eveniment ce amenință viața sau integritatea
subiectului sau a altor persoane și care este perceput de subiect ca
traumatic).
Apare imediat după
psihotraumă.
Clinic
se manifestă prin:
Dezinhibiție
(agitație dezorganizată/criză explozivă) / inhibiție
psihomotorie
(leșin/stupor)
Detașare afectivă
Îngustarea câmpului
actual de conștiință
Disperare,
neajutorare
Derealizare
(senzație de schimbare a preajmei)
Depersonalizare
(senzație de schimbare, modificare a propriei persoane)
TULBURĂRILE
DE ADAPTARE
Apar în relație
cu un eveniment de viață sau cu o schimbare a modului de viață
și de obicei și în relație temporală cu evenimentul (dispare o
dată cu dispariția, neutralizarea evenimentului).
Clinic
distingem reacții:
Anxioase
Depresive
Anxios-depresive
Cu tulburări de
comportament (agresivitate)
TULBURAREA
POSTTRAUMATICĂ DE STRES
Apare la persoane
care au trăit un intens stres emoțional, care prin magnitudinea sa
ar fi fost traumatizant pentru oricine (catastrofe naturale,
accidente, războaie, viol).
Debutul simptomelor
este la distanță de eveniment, după o perioadă de latență
Clinic
se caracterizează
prin:
Trăirea obsesivă a
psihotraumei (rememorări spontane, coșmaruri).
Evitarea persoanelor
sau a situațiilor care reamintesc de eveniment.
Anxietate
generalizată.
o Fenomene
disociative (detaşare afectivă, amnezie de evocare a
evenimentului).
TRATAMENTUL
TULBURĂRILOR ANXIOASE
Tratamentul
medicamentos
Antidepresive
De elecție (având
în vedere implicarea mecanismului serotoninic) sunt antidepresivele
de tipul inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei: Sertralină,
Fluoxetină, Paroxetină, Escitalopram.
Inițial în doze
mici
Cu creșterea dozei
până la doza terapeutică (atenție există un timp de latență de
2 săptămâni până la apariția efectului terapeutic)
Benzodiazepine
Alprazolam,
Lorazepam, Oxazepam, Diazepam
Reguli în
tratamentul cu benzodiazepine:
Tratamentul să fie
de scurtă durată, pentru a nu da dependență.
Doza mai mare se dă
seara, pentru a nu produce sedare în timpul zilei.
Doza se reduce
treptat pentru a se evita apariția reacției de sevraj.
Se evită asocierea
cu alcoolul (risc de cumul și de efecte secundare pe SNC)
Atenție la:
șoferi (scade
reflexele)
glaucom cu unghi
închis
afecțiuni
respiratorii grave
insomnie, anxietate,
dureri, tahicardie, HTA, tremor, transpirații, convulsii. Uneori
halucinații și confuzie mentală!!!
Hipnotice
pentru ameliorarea
tulburărilor de somn: Zolpidem, Zopiclonum. (pe
perioadă scurtă
pentru a evita dependența).
Tratamentul
psihoterapic
Abordarea cea mai
eficientă este cea cognitiv-comportamentală.
Acesta implică următorii
pași:
Cunoașterea
problemei (a anxietății)
Evaluarea anxietăţii
Redirecționarea
atenției spre alte lucruri, situații
Tehnici de relaxare
(ex. de respirație)
Tehnici de schimbare
a schematelor cognitve disfuncționale (exagerare, catastrofizare,
ignorarea aspectelor pozitive, minimalizare).
Tehnici de
confruntare a fricii (expunere treptată, progresivă cu obiectul
fobogen până la neutralizarea fricii).