1.
Importanta cercetarii stiintifice
Pentru a înţelege cadrul cultural în care
trăim, cu multipla sa diversitate, pentru a putea discerne modul de
funcţionare al instituţiilor sociale şi posibilităţile
libertăţii umane trebuie să apelăm la principiile de bază ale
cercetării.
Zilnic observăm şi interpretăm realitatea şi
lansăm speculaţii cu privire la cauzele şi implicaţiile
fenomenelor şi proceselor sociale în care suntem antrenaţi şi
care ne influenţează viaţa.
Procesele sociale complexe, ce se derulează în
prezent, au o dinamică proprie ce solicită specialişti pentru
cunoaşterea şi înţelegerea lor. Nevoia de sociologie apare la
două nivele:
-
al individului instruit şi educat ce trăieşte în societate şi
are nevoie să înţeleagă mecanismele de organizare socială pentru
a acţiona conştient şi responsabil şi să-şi formeze deprinderi
de convieţuire socială şi comportare civilizată;
-al
societăţii ( nivelul decizional) unde cel ce guvernează,
formulează legi, imperative,sentinţe morale trebuie să stăpânească
şi cunoştinţe referitoare la realităţile sociale pe care doreşte
să le influenţeze prin acţiunea sa.
Perspectivele individuale sunt, inevitabil,
parţiale şi incomplete. Există o tipologie a indivizilor umani,
corespunzătoare celor trei tipuri de societăţi:
1.individul
conservator care se conduce după preceptele tradiţiei; acest tip
caracterizeazăsocietăţile tradiţionale, marcate de schimbări
lente;
2.
individul autonom care, trăind într-o societate caracterizată prin
schimbări rapide, seconduce după propria conştiinţă – aparţine
civilizaţiei moderne;
3.
individul heteronom care se conduce după aşteptările celorlalţi
de la el, acţiunea sa fiindrezultanta variabilei situaţionale a
acţiunii altor indivizi.
Simţul comun, de primă mână, semnifică ansamblul
cunoştinţelor spontane fondate pe experienţa directă a agenţilor
cunoscători.
Simţul comun, de mâna a doua, reprezintăansamblul
cunoştinţelor ştiinţifice, transformate în imagini şi folosite
în practică.
Caracteristicile
cunoaşterii comune(spontane)
1.Caracterul
iluzoriu al cunoaşterii comune este influenţat de:
-
enculturaţie
–
transmiterea culturii de la o generaţie la alta;
-
are efecte limitative asupra cunoaşterii;
-
limba (ca element al culturii), prin îmbogăţirea vocabularuluişi
prin sintaxă, condiţionează modul de a judeca al oamenilor;
-
percepţia lumiiînconjurătoare este condiţionată de
caracteristicile gramaticale şi semantice ale limbii subiectului
cunoscător;
-socializare
–
procesul de formare a personalităţii în acord cu
normele şi valorile societăţii în care individul se naşte şi
trăieşte; socializarea primară are rol primordial în formarea
personalităţii pentru şi, într-o anumită cultură;
-
rolul determinant îl joacă părinţii;
-
socializarea secundară se realizează în instituţiile
specializate, prin transmiterea de cunoştinţe, formarea de
atitudini, deprinderi şi convingeri;
-
socializarea se realizează diferit de la un individ la altul ( în
cadrul aceleiaşi culturi indivizii îşi formează abilităţile de
cunoaştere spontană foarte diferenţiat);
-
socializarea permanentă are loc pe tot parcursul vieţii
individului în toate contextele în care acesta trăieşte;
-implicarea
subiectivă a oamenilor în viaţa socială este diferită în
funcţie de scopurile şi interesele lor particulare ( ceea ce îi
face să se autoînşele adesea);
2.Caracterul
pasional
Pe
parcursul vieţii şi activităţii, fiecare om are interese,
scopuri, concepţii, convingeri, prejudecăţi. De obicei, oamenii nu
se mulţumesc să constate doar ce se petrece în jurullor, ci
judecă, interpretează, apreciază realitatea, uneori denaturând-o,
falsificând-o. Pentrua-şi forma o imagine obiectivă a realităţii,
oamenii trebuie să dispună de o pregătirespecială, să facă apel
la un continuu examen, exerciţiu critic.
3.Caracterul
contradictoriu
Permanent,
indivizii oscilează între sentimentul liberului arbitru şi al
fatalităţii – acest mecanism prosocial de fluctuaţie permanentă,
la nivel individual, nu este acceptabil
într-un
demers ştiinţific
4.
Caracterul limitat
Indivizii
au experienţe de viaţă care se circumscriu mediilor sociale în
care trăiesc; aflăocazional sau nu cunosc nimic despre ceea ce se
întâmplă în alte grupuri, societăţi,culturi→ceea ce nu le
este cunoscut, familiar, adeseori le apare ca anormal,
scandalos.Cunoaşterea comună nu ne oferă o cunoaştere adecvată a
realităţii sociale; a rămâne lanivelul simţului comun în
cunoaşterea realităţii înseamnă a-i acorda acesteia o autoritate
pe care nu o mai are de multă vreme.
Cunoaşterea
ştiinţifică
Ştiinţa foloseşte metode sistematice de
investigare empirică, de analizare a datelor,gândirea teoretică şi
exprimarea logică a argumentelor pentru a forma un ansamblu de
cunoştinţe despre un subiect anume.
Ştiinţa este un proces, o acţiune socială prin
care se urmăreşte cunoaşterea realităţii aşa cum este ea, nu
cum ne-o imaginăm.
Ştiinţa este un produs pentru că este constituită
din construcţii gnoseologice faţă de care comunitatea ştiinţifică
a ajuns la un acord.
Ştiinţa este o paradigmă etică pentru că modul
ştiinţific de determinare a adevărului îmbină preocuparea pentru
aplicarea corectă a metodei de cunoaştere cu observarea riguroasă
a fenomenelor→pe baza observaţiei obiective, utilizând metode
adecvate, se obţin enunţuri empirice cu valoare de adevăr.
Cunoaşterea
ştiinţifică se fondează pe câteva postulate (principii), al
căror adevăr este acceptat de majoritatea cercetătorilor din
ştiinţele sociale şi comportamentale:
1.Principiul
realismului : lumea există independent de observaţiile
noastre, nu e creată de simţurile noastre ;
2.
Principiul determinismului : relaţiile din lume sunt organizate
în termenii cauza-efect
3.Principiul
cognoscibilităţii : lumea poate fi cunoscută prin observaţii
obiective.
4.
Principiul raţionalităţii : lumea externă poate fi cunoscută
pe cale logică (acest principiu poate fi subsumat principiului 3)
5.
Principiul regularităţii : fenomenele din lume se produc în
mod logic.
Cel
mai important dintre cele cinci postulate este « Principiul
determinismului » ale cărui reguli de bază sunt următoarele :
a)
viitorul este determinat în trecut ;
b)
orice eveniment are o cauza determinată suficientă ;
c)
cunoaşterea se întemeiază pe certitudine ;
d)
cunoaşterea ştiinţifica poate fi adusă, în principiu, la nivel
de cunoaştere completă ;
e)
cunoaşterea şi metoda ştiinţifica pot fi, în principiu,
unificate.
