Îngrijirea
bolnavilor inconştienţi şi comatoşi
Coma
: este definită ca pierderea în diverse grade a stării de
constienţă, adică a funcţiilor vieţii de relaţie, cu
perturbarea mai mult sau mai puţin profundă a funcţiilor vieţii
vegetative .
Deosebim
:
- coma uşoară - sau vigilă - stadiul I conştienţa nu este complet pierdută, reflexele, circulaţia şi respiraţia sunt normale ;
- coma profundă - stadiul II - se caracterizează prin pierderea cunoştinţei, nu mai reactionează la nici un fel de excitanţi, reflexele sunt abolite, funcţiile vieţii vegetative sunt păstrate (respiraţie, circulaţie) ;
- comă carus - stadiul III - apar tulburări vegetative (circulatorii, respiratorii), midriază, colaps, hipotermie ;
- coma depăşită (ireversibilă) - stadiul IV - bolnavul este menţinut în viaţă numai prin respiraţie mecanică .
Cauzele
comelor sunt foarte variate : accidente vasculare cerebrale,
intoxicaţii acute, bronhopneumopatie obstructivă cronică
(B.P.O.C.) acutizată, diabet zaharat, hipoglicemii, boli grave
hepatice, renale, infecţioase, endocrine .
Indiferent
de cauza care a dus la pierderea conştienţei asistenta trebuie să
ia măsuri tehnice şi organizatorice cand este pusă în faţa unui
bolnav în stare de inconstienţă . Diagnosticul este stabilit de
medic, iar asistenta prin observaţiile sale îl poate ajuta în
stabilirea lui .
Îngrijirea
bolnavilor inconştienţi şi comatoşi cuprinde 2 categorii de
măsuri :
-
măsuri de urgenţă
- în caz de complicaţii care-i pun viaţa în pericol imediat (coma
reprezintă în toate cazurile o urgenţă medicală) ;
-
măsuri de îngrijiri generale
- comune - indiferent de cazele care au determinat aceste stări .
Măsuri
de
urgenţă
:
Materiale
necesare acordării primului ajutor :
- aspirator de secretie ;
- deschizător de gură ;
- O2 ;
- pipă gueddel ;
- mijloace de respiraţie artificială ;
- aparat de perfuzie, transfuzie ;
- seringi şi ace ;
- eprubete ;
- tuburi de cauciuc ;
- sonde ;
- medicamente de urgenţă ;
- soluţii sterile de perfuzie .
1.
eliberarea căilor aeriene superioare la bolnavii cu tulburari
respiratorii grave :
-
curăţirea cavităţii buco-faringiene de mucozităţi şi resturi
alimentare ;
-
aşezarea bolnavului în decubit lateral ;
-
hipertensiunea capului - ……. anterioara a mandibulei;
-
introducerea pipei gueddel
Aceste
manevre au drept scop împiedicarea alunecării limbii şi lărgirea
diametrului antero-posterior al faringelui . Dacă respiraţia nu se
reia, se va institui imediat respiraţia „gură la gură” sau
„gură la nas” .
2.
crearea accesului la o venă şi instituirea unei perfuzii
: (come profunde => insuficienţe circulatori periferice) .
Concomitent
cu masurile de resuscitare respiratorie sunt necesare :
-
puncţie venoasă sau denudarea venei ;
-
innstruirea unei perfuzii (soluţii de glucoză 5%)
3.
recoltarea de produse biologice necesare diagnosticului
:
-
recoltarea unor eşantioane de sânge pentru determinarea : ureei,
glicemiei, hemogramei ;
-
recoltarea urinei, aspiratului gastric .
4.
aprecierea funcţiilor vitale şi vegetative
:
Se
urmăresc : respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, deglutiţia,
tegumentele, comportamentul bolnavului şi se semnalează medicului .
Măsuri
de îngrijire generale :
Când
respiraţia şi circulaţia sunt stabilite în limite normale, starea
comatoasă poate dura încă 8-10-14 zile sau chiar mai mult,
perioada în care asistenta va îngriji şi îndeplini prescriţiile
medicale .
1.
pregătirea condiţiilor de îngrijire
:
-
se izolează bolnavul într-o rezervă temperatura fiind = 18-200
C ;
-
bolnavul va fi aranjat comod în pat, cu salteaua pneumatică
compartimentată . Patul va avea apărători laterale, utilaj
auxiliar - în caz de agitaţie să nu cadă, să nu se rănească .
2.
asigurarea poziţiei corespunzătoare
:
Pozitia
poate fi :
-
în decubit dorsal, fără pernă, cu capul rotit într-o parte
pentru a se preveni căderea limbii spre glotă ;
-
semişezând, dacă nu există contraindicaţii ;
-
de drenaj postural, dacă are secreţii, cu picioarele mai ridicate
şi cu capul întors într-o parte ;
-
în decubit lateral, cu orificiul bucal îndreptat uşor spre
suprafaţa patului : facilitează drenarea secreţiilor din gură .
Dacă
bolnavul este agitat i se vor lega mâinile .
3.
permeabilizarea căilor respiratorii superioare, asigurarea
respiraţiei :
-
asistenta aspiră secreţiile traheo-bronşice cu aspiratorul sau
seringa Guyon ;
-
previne căderea posterioară a limbii pe orificiul glotic (prin
poziţia capului, pipa gueddel) ;
-
la indicaţia medicului administrează oxigen .
- urmărirea, notarea funcţiilor vitale şi a tulburarilor de termo-reglare :
-
pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, temperatura se măsoară
la intervale cerute de medic, câteodată de mai multe ori pe oră ;
-
în caz de hipotermie se va încălzi bolnavul cu termofoare sau
sticle cu apă caldă, învelite într-o flanelă sau prosop (arsuri)
;
-
în hiperpirexie - împachetări reci, antipiretice sub formă de
supozitoare ;
-
asistenta va avea grijă să acopere bolnavul, prevenindu-se răceala
(bolnavii inconstienţi se dezvelesc) .
- urmărirea, notarea vărsăturilor, evacuărilor de urină şi fecale :
-
în caz de vărsături capul se întoarce într-o parte (taviţă
renală) ;
-
se şterge sau se aspiră din gură resturile alimentare .
Astfel
se previne bronhopneumoniile de aspiraţie ;
-
urina se determină cantitativ, captându-se în vase gradate ;
-
în caz de inconstienţă se asigură bolnavului urinar (învelit în
flanelă) sau bazinet de cauciuc ;
-
în caz de retenţie urinară se aplică un termofor pe regiunea
suprapubiană (se apasă cu grija vezica urinară) ;
-
la indicaţia medicului se va introduce şi fixa sonda vezicală ;
-
se face zilnic spălătura pe sondă cu soluţie de acid boric 3%
încălzit T = 360C
.
Tehnicile
se execută în condiţii de asepsie perfectă .
-
în caz de constipaţie se face clismă evacuatoare ;
-
în caz de meteorism se face aspiraţie gastrică şi se introduce un
tub de gaze în rect (se ţine doar 2 ore => apariţia escarelor)
;
-
asistenta va semnala eventualele modificări ale aspectului sacunului
.
- asigurarea igienei corporale :
-
bolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente) ;
-
se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit . La
femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi ;
-
după spălare se frecţionează cu spirt mentolat .
Toate
materialele folosite trebuie să fie de o curăţire exemplară si
perfect sterile .
7
. igiena cavităţii bucale :
-
se îndepărtează proteza ;
-
dimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată
înmuiat în soluîie de acid boric 1% sau muşeţel ;
-
limba, buzele, gingiile vor fi şterse cu glicerină baroxată de 2-3
ori / zi ;
-
buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon
îmbibat cu soluţie de ser fiziologic .
Compresa
trebuie să se mentină umedă .
8.
prevenirea uscării corneei :
-
se spală ochii cu acid boric 4%, ceai de muşeţel ;
-
se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi
soluţie sau ser fiziologic ;
-
se va instila în sacul conjuctival câte o picătură de vitamina A
de 2-3 ori /zi .
9.
asigurarea
igienei părului :
-
femeile vor fi pieptănate zilnic ;
-
se va spăla părul la 1-2 săptămâni .
10.
prevenirea escarelor :
-
bolnavii vor fi intorşi din oră în oră, pe rând, în decubit
dosal, lateral stang şi drept ;
-
se vor folosi si colaci de cauciuc înveliţi în flanelă ;
-
cearşaful va fi absolut curat şi întins, uscat ;
-
se îndepărtează eventualele resturi alimentare ;
-
lenjeria de corp trebuie să nu prezinte cute, să fie schimbat ori
de câte ori s-a udat sau murdărit ;
-
se pudrează pielea bolnavului cu pudră de talc .
11.
asigurarea alimentaţiei :
-
dacă reflexul de deglutiţie se păstrează, bolnavul va fi
alimentat pe cale bucală cu linguriţa, cu foarte mare atenţiei
(supe calde, compot, sucuri, fierturi, diluate) ;
-
dacă nu se pastrează refluxul de deglutiţie, se va alimenta prin
sondă introdusă prin nas sau prin perfuzie ;
-
se va face bilanţul hidric prin notarea lichidelor introduse şi
pierdute (ingesta-excreta) .
12.
prevenirea complicaţiilor şi incidentelor
:
-
ae vor face masajul extremităţilor şi mişcări pasive, pentru
prevenirea complicaţiilor tromboembolice ;
-
în caz de convulsii se căptuşeşte patul cu perne sau pături
pentru ca bolnavul să nu se rănească ;
-
pentru acelaşi motiv, bolnavi pot fi imobilizaţi ;
-
în caz de crize epileptiforme se asează intre arcadele dentare o
apărătoare de cauciuc sau lemn (învelite în mai multe straturi de
tifon) ;
-
în caz de hemoragii, încă din primele zile se va evita poziţiile
vicioase ale extremităţilor paralizate prin mobilizare pasivă a
fiecărei articulaţii de 3-4 ori / zi .
13.
urmărirea altor tulburări care pot apărea în starea de
comă
:
-
se vor urmări tonusul muscular, dimensiunile pupilei, apariţia
edemelor, coloraţia tegumentelor, halena, anuntându-se modificările
survenite medicului ;
Conştienţa bolnavilor poate fi tulburată temporar,
deosebind stări ca :
-
apaţia şi stupoarea - dezinteres total faţă de mediu şi persoana
;
-
obnubilarea bolnavului senzaţi clare ce se petrece şi pricepe ;
-
somnolenţă sau soporul - bolnavul poate fi trezit dar adoarme
imediat .
