- Sindromul vestibular
Pozitia
organismului in spatiu se modifica continuu. Aceasta adaptare este
posibila datorita unui sistem care inregistreaza orice schimbare de
pozitie, realizand functia de echilibru a organismului.
Rolul
cel mai important in reglarea echilibrului il detine sistemul
vestibular, care cuprinde un aparat de receptie (portiunea
vestibulara a urechii interne, numita si labirint), o cale de
transmitere (nervul vestibular) care duce la nucleii vestibulari din
bulb si protuberanta, si caile vestibulare centrale, dintre care
unele se termina in lobul temporal. Organul periferic, vestibular,
este format din doua vezicule: utricula si sacula, si din trei canale
semicirculare, orientale spre cele trei directii ale spatiului.
Aparatul vestibular receptioneaza doua categorii de excitatii:
acceleratiile, adica trecerea de la repaus la miscare, si schimbarile
de pozitie ale capului.
Functia
vestibulara este cercetata in clinica prin urmatoarele probe:
- Proba rotatorie (bolnavul, asezat pe un scaun turnant, este rotit rapid- de zece ori in 20 de secunde);
- Proba calorica (irigarea conductului audititiv extern cu apa rece la 15- 20° sau fierbinte la 45°);
- Proba galvanica (aplicarea a doi electrozi pe tragusul celor doua urechi si trecerea unui curent electric slab). La acesti excitanti, in linii generale, raspunsul fiziologic consta in: ameteala (senzatia de falsa deplasare, de rotatie in spatiu, scufundare sau plutire), aplecarea corpului si a membrelor intr-un anumit sens, nistagmus (miscari ritmice si simetrice ale globilor oculari) intr-un anumit sens.
Simptomatologie:
- Simptome subiective- ameteala (vertij), greata-varsaturi; b)
- Simptome obiective- nistagmusul, care se cerceteaza cerand bolnavului sa priveasca lateral, in sus si in jos, deviatii tonice (deplasari ale capului, trunchiului si membrelor in directia vestibulului lezat) care se cerceteaza prin proba Romberg (bolnavul in picioare isi pierde echilibrul la inchiderea ochilor), proba mersului "in stea" (bolnavul, legat la ochi si lasat sa mearga 5-6 pasi inainte si inapoi, deviaza de la directia initiala, descriind aproximativ o stea) si proba bratelor intinse;
Formele
clinice:
- Sindromul vestibular periferic este produs de leziuni traumatice si inflamatorii ale urechii interne, dand ameteli violente, nistagmus de partea opusa leziunii si surditate sau hipoacuzie; sindromul vestibular central este produs prin leziuni vasculare infec-fioase sau tumori la nivelul nucleilor si cailor vestibulare centrale. Semnele subiective sunt nesistematizate, apar semne de suferinta ale formatiunii vecine, iar compensarea simptome-lor se face greu si tardiv;
- Sindromul Maniere se caracterizeaza prin crize repetate de vertj, cu mari tulburari de echilibru, insotite de greata, varsaturi si anxietate, urmate de surditate la nivelul urechii bolnave. Tratamentul consta in deshidratare si, uneori, in sectionarea nervului vestibular; raul de mare si de avion reprezinta o forma frusta a sindromului vestibular, caracterizata prin ameteala, paloare, greata, varsaturi, lipotimii.
Evolutia
si prognosticul depind
de etiopatogenie.
Tratamentul
este
etiopatogenic.
