- Come infectioase
Orice
boala infectioasa poate ajunge la coma, desi astazi, datorita
antibioticelor, aceasta situatie este mult mai rara. Coma este
precedata de starea infectioasa respectiva (septicemii, pneumonii
etc.).
- Come metabolice
- Coma uremica apare in cursul nefropatiilor acute sau cronice si se caracterizeaza prin mirosul amoniacal-urinos al aerului expirat, tegumente palide-galbui, respiratie Cheyne-Stokes, cresterea ureei in sange, anemie, albuminurie;
- Coma hepatica apare fie in cursul unei ciroze, fie in cursul unei hepatite virale, de obicei precedata de o hemoragie sau punctie ascitica. Se insoteste de icter, ascita, respiratie fetida, uneori manifestari hemoragice;
- Coma diabetica: piele uscata, miros de acetona, respiratie Kiissmaul, hiperglicemie, glicozurie, cetonurie, antecedente sau semne clinice de diabet;
- Coma hipoglicemica apare de obicei ca urmare a supradozarii de insulina. Este mai putin profunda, progresiva, precedata de transpiratii abundente si tremuraturi, insotita de convulsii, piele umeda si calda. Diagnosticul se bazeaza pe hipoglicemie si cedarea fenomenelor dupa administrarea de solutie glucozata;
- Come toxice
- Coma alcoolica: facies vultuos, congestionat, hipotensiune arteriala si hipotermie, miros de alcool, alcoolemie crescuta;
- Coma barbiturica este datorita ingestiei de barbiturice in scopul sinuciderii. Este profunda, calma, cu hipotensiune arteriala si hipotermie, reflexe osteotendinoase abolite, prezenta barbituricelor in urina si in lichidul de spalatura gastrica;
- Coma prin opiacee apare la toxicomani. Pupilele sunt punctiforme, cu hipotonie musculara accentuata, faciesul palid si areflexie osteotendinoasa;
- Coma atropinica se insoteste de midriaza, uscaciune a buzelor, tahicardie si hipotensiune arteriala;
- Coma oxicarbonoasa se insoteste de convulsii, faciesul este rozat, tensiunea arteriala coborata si temperatura crescuta;
Tratamentul
este
etiologic (prezentat la capitolele respective) si general. Aceasta
din urma se adreseaza tuturor comelor, fara a tine seama de cauza.
Deoarece adeseori asistenta medicala este prima persoana care vine in
contact cu bolnavul, este obligata sa cunoasca nu numai simptomele
pentru identificarea comelor, dar si masurile terapeutice. Dealtfel,
bolnavul in stare de coma necesita un control neincetat din partea
asistentei.
- Trebuie sa noteze pulsul, temperatura, tensiunea arteriala, volumul urinelor, sa supravegheze respiratia, sa previna obstructia respiratorie prin secretii si varsaturi, sa aseze capul in pozitia cea mai potrivita etc.;
- O atentie deosebita va trebui sa se acorde prevenirii racelii deoarece comatosii se dezvelesc inconstient, verificarii buiotelor (deoarece bolnavul, fiind insensibil, nu simte arsurile), prevenirii escarelor prin schimbari periodice de pozitie (decubit lateral si ventral), masajul punctelor de contact, igienei locale, care trebuie sa fie riguroasa;
- Netezirea pliurilor de la lenjerie sau imbracamintea si igiena bucala, cu inlaturarea mucozitatilor pentru prevenirea obstructiei respiratorii, sunt alte masuri importante. O atentie deosebita trebuie acordata toaletei si schimbarii repetate a bolnavului, deoarece acesta se uda frecvent, datorita tulburarilor sfincteriene;
- Trebuie combatute retentia urinara si constipatia;
- De asemenea, comatosilor, in general, nu trebuie sa li se dea de baut, din cauza tulburarilor de deglutitie, care pot antrena pneumonie de deglutitie;
- Permeabilitatea cailor respiratorii este esentiala. Pentru permebilizarea caii respiratorii se va folosi curatirea gurii si a faringelui cu un tampon de vata imbibat in apa alcalina si, dupa caz, aspiratia prin sonda nazala, bronhoaspiratia, intubatia, traheotomia si, in sfarsit, oxigenoterapia;
- Foarte importanta este hidratarea bolnavilor, care se face pe cale parenterala, prin perfuzii intravenoase si mai rar subcutanat cu solutii izotonice clorurate sau glucozate;
- Aportul caloric se asigura fie prin sonda digestiva (risc de varsaturi), fie prin alimentatia pe cale parenterala;
- Dupa caz, se mai urmaresc: oprirea hemoragiei prin hemostatice si perfuzii de sange; prevenirea complicatiilor septice, prin antibiotice; tratamentul insuficientei respiratorii acute; prevenirea colapsului; spalaturi gastrice in cazul intoxicatiilor.
