- Epilepsia
Este
un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc,
caracterizat in cazul crizelor majore de pierderea cunostintei,
insotita de convulsii tonicoclonice. Cand crizele de epilepsie se
repeta, se vorbeste despre epilepsia-boala.
Etiologie:
in
ordinea frecventei, principalele cauze sunt:
- Traumatismul craniocerebral, cand epilepsia poate aparea imediat (prin edem cerebral precoce) dupa un interval de cateva ore (hematom sau edem cerebral), sau tardiv, dupa luni sau ani;
- Neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se insotesc de semne de hipertensiune intracraniana;
- Tulburarile vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensiva, hemoragie meningiana, tromboflebite cerebrale, embolii), etc.;
- Epilepsia esentiala, in care nu se gaseste nici o etiologie sau leziune care sa justifice boala. In acest caz crizele sunt generalizate si apar inca din copilarie;
- Alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicatii cu alcool, oxid de carbon, tulburari metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infectioase cerebrale (encefalite etc.).
Epilepsia
generalizata
Criza
majora este
precedata de prodroame (migrena, nevralgii, parestezii), care apar cu
ore sau zile inainte, si semne care preceda imediat criza si care
poarta numele de "aura".
Aura
poate fi motorie (miscari rapide ale membrelor, clipitul pleoapelor),
senzitiva (furnicaturi, arsuri), senzoriala (zgomote, voci, scantei,
mirosuri diverse), psihica (anxietate). Ea preceda cu cateva zeci de
secunde criza si permite bolnavului sa ia pozitii de protectie. Aura
nu apare insa intotdeauna. Debutul este in general brutal, cu paloare
brusca, strigat si pierderea cunostintei, cu prabusirea bolnavului.
Se descriu obisnuit -o
faza tonica, scurta,
care dureaza 20- 30 de secunde, cu rigiditatea membrelor, cianoza
fetei, dintii stransi, ochii imobili si toracele in expiratie
fortata, si o a doua faza,numita
clonica,
care
dureaza 1-2 minute si se caracterizeaza prin miscari violente ale
capului si maxilarelor, cu muscarea limbii si aparitia la nivelul
gurii a unei spume abundente si uneori sanguinolente, convulsii ale
membrelor si emisiuni involuntare de urina si materii fecale. Uneori
criza convulsiva este urmata de o stare comatoasa, care dureaza mai
multe ore, cu reflexe abolite si respiratie stertoroasa. Dupa criza
apar uneori semne de deficit motor (pareze, contractura). Amnezia
crizei este totala.
Criza
minora de
epilepsie apare mai frecvent la copii si se caracterizeaza de obicei
prin absente si contractii muscualare partiale, cu o durata de cateva
zeci de secunde. Absenta (forma cea mai frecventa) este o suprimare a
functiilor psihice de scurta durata, in timpul carora bolnavul isi
opreste orice activitate, persistand numai automatismele simple
(mersul, deglutitia, mestecatul etc.).
In
formele usoare, bolnavii devin palizi, scapa obiectele din mana si
isi revin fara sa stie ce s-a intamplat.
Epilepsia
localizata
Este
cunoscuta si sub numele de crize jacksoniene si se caracterizeaza
prin miscari clonice, care incep intotdeauna in acelasi loc (mana,
picior sau fata) si se propaga la segmentele vecine. Tulburarea nu
este insotita de pierderea cunostintei, bolnavul asistand la
desfasurarea crizei.
Echivalente
epileptice
Se
caracterizeaza prin faptul ca bolnavul actioneaza intr-o stare asa
numita crepusculara, mergand fara scop sau indeplinind gesturi de
care nu este constient. La fel starea de rau epileptic, caracterizata
prin crize subintrante.
Diagnosticul
diferential trebuie
sa elimine simularea, tetania, criza isterica. Ultima tulburare este
declansata de emotii si conflicte psihice, criza se desfasoara in
prezenta unor martori, iar bolnavii isi aleg de obicei locul caderii.
Tratament:
regimul
de viata al bolnavului epileptic consta in program regulat de somn de
8 ore, fara consum de alcool, cu restrictie de sare, dulciuri si
excitante. Alegerea profesiunii este capitala, natura bolii
contraindicand toate profesiunile care impun activitate la inaltime,
in apa, masini in mers etc.
Baza
tratamentului medical consta in administrarea de Fenobarbital in doze
de 1 cg/an de varsta/zi. La adult, doza variaza dupa necesitati intre
10 si 40 cg/zi, asociat cu Fenitoin sau Etotoin (2-4 tablete/zia),
Primidon sau Trepal. In timpul crizei, bolnavul trebuie mentinut
culcat, cu cravata, gulerul si centura desfacute si, eventual,
imobilizat pentru evitarea loviturilor datorita convulsiilor.
