- Bolile infectioase ale sistemului nervos
Sunt
boli determinate de agenti infectiosi variati: bacterii (meningococ,
streptococ, pneumococ, bacii Koch
etc.), spirochete (sifilis),
toxine microbiene (tetanos, difterie, botulism,
dizenterie),
micoze, protozoare, dar de cele mai multe ori sunt datorite
neuroinfectiilor virotice.
Dupa
sediu se grupeaza in meningite
(afectiuni
inflamatorii ale meningelor), encefalite
(afectiuni
inflamatorii ale encefalului) si mielite
(afectiuni
inflamatorii ale maduvei) si forme complexe, cu atingere si a
sistemului nervos periferic (encefalo-mielo-radiculo-nevrite).
- Cand procesul infectios predomina pe substanta alba, afectiunea se numeste leuconevraxita;cand predomina pe substanta cenusie, se numeste polinevraxita;
- Cand este difuz este vorba de o pannevraxita;
Encefalita
epidemica (encefalita
letargica) sau boala Von Economo, este o neuroinfectie virotica din
grupul polioencefalitelor, care efectueaza in special nucleii
extrapiramidali din mezencefal si diencefal.
Este mai frecventa la
tineri si evolueaza in doua stadii: un stadiu acut si unul cronic
(parkinsonismul postencefalitic). Episodul acut apare dupa o
incubatie de 1- 3 saptamani (infectia se transmite pe cale
nazofaringiana) si are un debut cu aspect gripal (febra, frison,
cefalee, varsaturi). Mai rar debutul este insidios sau inaparent.
Debutul infectios este urmat de semnele caracteristice bolii: stare
de somnolenta prelungita, uneori inversarea ritmului somn-veghe
(hipersomnie diurna, insomnie nocturna), paralizii oculare (ptoza
palpebrala, strabism, diplopie), tulburari vegetative
(hipersalivatie, crize sudorale) si miscari involuntare. Dupa o
perioada (de, luni sau ani) se instaleaza treptat stadiul cronic
(parkinsonismul postencefalitic). Acest stadiu este caracterizat prin
hipertonie (rigiditate), facies inexpresiv, mers cu pasi mici,
tremuraturi, in special la cap si maini.
Tratamentul
in
stadiul acut se face cu antibiotice, corticoterapice si
ganglioplegige. In stadiul de parkinsonism, cu Romparkin,
tranchilizante, vitamine din grupa B si dopami-na. Azi nu mai
intalnim forma acuta de encefalita latergica.
Scleroza
in placi
Este
o
neuroviroza cronica, cu etiologie presupus virotica si patogenie
alergica. Apare la adultul tanar (20- 30 de ani) si afecteaza
substanta alba care este sediul unei demielinizari. Este deci o
leuconevraxita. Boala debuteaza prin atingerea nervilor cranieni:
optic (pierdere trecatoare a vederii) sau oculomotor
(strabism,
diplopie).
Simptomatologie:
in
perioada de stare se constata asocierea a trei sindroame: cerebe-los,
vestibular si piramidal. Sindromul vestibular este reprezentat de
nistagmus, ameteli si deviere in mers; sindromul cerebelos- de
tulburari de echilibru, tremuraturi intentionale, dismetrie, vorbire
exploziva si mers ebrios; sindromul piramidal- de o parapareza sau
paraplegie spastica. Evolutia bolii este indelungata, cu puseuri
evolutive separate de perioade de ameliorare, de luni sau ani. Cu
fiecare nou puseu evolutiv, simptomatologia se completeaza si, in
final, bolnavul ramane un mare infirm. Moartea se produce dupa 10- 20
de ani, prin casexie, tulburari respiratorii etc.
Tratamentul
se
face in perioadele acute si subacute cu corticoterapie (cortizon si
ACTH), Imuran, vitaminoterapie din grupul B si C si cultura fizica
medicala. Asigurarea corecta a igienei individuale, la formele
paralitice si cu tulburarile sfincteriene, este obligatorie, pentru a
evita aparitia escarelor si a complicatiilor septice. Deosebit de
importanta este psihoterapia pentru moralul bolnavului
Coreea
acuta SYDENHAM
Este
o encefalita acuta infectioasa, alergo-reumatismala, cu focare
lezionale in corpii striati, intalnita mai ales intre 5- 16 ani la
copii cu focare amigdaliene si reumatism poliarticular.
Debutul
bolii este lent, cu nervozitate si astenie. Ulterior apar miscari
involuntare bruste, dezordonate, afectand toate grupele musculare.
Membrele superioare sunt aruncate dezordonat, degetele nu pot pastra
o pozitie data. Trunchiul si membrele inferioare prezinta tresariri
continue. Vorbirea este profund tulburata, exploziva, iar vocea
stinsa. Prognosticul
este
in general bun, boala fiind curabila in 1- 3 luni.
Tratamentul
consta
in eliminarea focarului de infectie, antibiotice, Penicilina,
instituirea terapiei antireumatice cu Acid Acetilosalicilic (2- 4 g/
zi), neuroleptice majore (Clordelazin, Majeptil), Prednison (70- 80
mg/ zi).
Coreea
cronica (Huntington)
apare la adulti si este o boala degenerativa ereditara. Leziunile
intereseaza corpii striati, cortexul si cerebelul. Desi miscarile
sunt asemanatoare cu cele din coreea acuta, sindromul psihic merge
progresiv spre dementa, alaturi de persistenta si agravarea
miscarilor coreice.
Tratamentul
cu
psiholeptice si tranchilizante este numai relativ activ.
Sifilisul
sistemului nervos
Localizarile
se datoresc microorganismului Trepanema
pallidum, care,
datorita unui tratament insuficient, dupa 10- 15 ani invadeaza
sistemul nervos, producand manifestari severe.
Simptomatologie:
boala
debuteaza printr-un sancru sifilitic cu zeci de ani inaintea
manifestarilor nervoase. In toate manifestarile, modificarile
pupilare sunt aproape constante. Un semn caracteristic este semnul
Argyll-Robertson:
inegalitatea
pupilara, cu neregularitatea conturului pupilar si lipsa contractarii
la lumina (abolirea reflexului fotomotor). Adesea se insoteste de
localizari cardio-vasculare: insuficienta aortica si anevrism aortic.
Diagnosticul
se
bazeaza pe reactiile serologice de sifilis in sange, dar mai ales in
lichidul cefalorahidian.
Mielita
sifilitica
Este
localizarea sifilisului la nivelul maduvei. Exista o forma acuta si
una cronica.
- Forma acuta apare cam la 4 ani de la ivirea sancrului, brusc, cu paraplegie flasca, cu tulburari sfincteriene (retentie de fecale si urina) si genitale, cu abolirea reflexelor osteotendinoase, semnul Babinski si cu anestezie sub nivelul lezional. In 15- 20 de zile paraplegia devine spastica, in contractara. Sub influenta tratamentului se obtin ameliorari evidente, dar persita unele tulburari;
- O forma deosebita o constituie paraplegia Erb- paraplegie spasmodica progresiva, cu tulburari sfincteriene si genitale si tulburari senzitive discrete. Evolutia clinica este indelungata, in aceasta forma terapia este mai putin activa;
Tabesul
Afectiune
de natura sifilitica, caracterizata prin atingerea cordoanelor si
radacinilor posterioare ale maduvei (meningoradiculita posterioara,
care ulterior se extinde si la cordoanele posterioare ale maduvei).
Boala apare dupa 5- 20 de ani de la infectie, insidios si progresiv.
Semnele caracteristice sunt urmatoarele:
- Tulburari de sensibilitate, constand in dureri cu caractetr de fulgeraturi in membrele inferioare, in special nocturne, si in disociatia tabetica: abolirea sensibilitatii profunde, cu conservarea sensibilitatii termice si dureroase si diminuarea celei tactile;
- Tulburari de mers, care constituie ataxia tabetica si se caracterizeaza prin tulburari de mers exagerate la inchiderea ochilor (mers ezitant, controlat permanent cu privirea, lovind pamantul cu calcaiul); si proba Romberg care este pozitiva (bolnavul in picioare, cu calcaiele alaturate si ochii inchisi, oscileaza si cade). Forta musculara, este normala;
- Reflexele osteotendinoase sunt abolite si hipotonia pronuntata. Nervii cranieni sunt frecvent prinsi, cea mai grava fiind interesarea nervului optic, care poate duce la atrofia optica tabetica, cu pierderea vederii. Semnul Argyll-Robertson este constant;
- In unele forme de tabes apar complicatii: crize viscerale (gastrica, intestinala, faringiana, laringiana) si tulburari trofice. Cea mai obisnuita criza viscerala este criza gastrica tabetica, caracterizata prin dureri epigastrice atroce, cu debut si disparitie brusca, cu varsaturi si deshidratare mare, durand ore sau zile si neinfluentate de alcaline sau antispastice. Tulburarile trofice constau in fracturi spontane, nedureroase, mai ales la nivelul membrelor inferioare, ulceratii cronice atone (ulcerul perforant plantar) si artropatii nedureroase, localizate in special la genunchi, cu deformari mari, tumefieri nedureroase.
Tratamentul
sifilisului
nervos utilizeaza Penicilina in doze masive (2,4 mii. u. la 24 de
ore, 24 mii. u. pe cura) si piretoterapia (malarioterapia), in unele
cazuri.
