Semiologie medicală - C2 , Amețeala , Vertijul...

Semiologie medicală – curs 2

Amețeala :

• este descrisă frecvent de pacient ca o senzație neplăcută de falsă deplasare în raport cu mediul ambiant sau ca o senzație de nesiguranță posturală, instabilitate ;
• poate fi prezentă în anemii, poliglobulii,HTA, simptom inaugural în sincopă; apanajul unor boli psihiatrice ( nevroză, psihoză,depresia) ;
• o atenție deosebită trebuie acordată amețelilor cu debut brutal, cu amețeală aparentă, vedere încețoșată și instabilitate
• cauzele unei amețeli recent instalate:
  
  

• stările hipoglicemice – amețeli însoțite de transpirație excesivă rece ( atenție la pacienții tratați cu insulină în cazul diabetului zaharat de tip I ) ;
• hemoragii acute ( hematemeză, melene , amețeli cu debut brutal însoțite cu transpirații )
• simptom premergător sincopei ; simptom premergător accidentului vascular cerebral

• evaluarea semnelor vitale: puls, TA , respirație, temperatura .
• amețeala cauzată de scăderea bruscă de TA se manifestă frecvent în ortostatism sau la schimbarea poziției ; cauza iatrogenă a amețelilor este cel mai frecvent legată de tratamentele diuretice aplicate brutal ( scăderea rapidă a TA )

Vertijul:

• reprezintă o senzație de mișcare fie a mediului înconjurător în raport cu persoana , fie a persoanei în raport cu obiectele din jur ; cel mai frecvent , această senzație este rotatorie ;
• dpdv al cauzelor : vertij de cauză periferică ( leziuni periferice ) și vertij de cauză centrală ;
• vertijul periferic : elemente de urmărit :

• modul de debut : brusc sau progresiv ;
• dacă această senzație este modificată sau nu de schimbarea poziției ;
• ce alte simptome însoțitoare prezintă;
• dacă prezintă simptome premonitorii caracteristice ( ex. acufene);
• dacă a efectuat tratament cu eritromicină sau streptomicină ;
• dacă suferă de boli organice (hematologice, cerebrale);
• dacă lucrează în mediul toxic ; dacă are tulburări de vedere .

• aceste elemente sunt urmărite atat în cazul vertijului periferic/ central , dar și la amețeli;
• la vertij de tip central acordă o imp. deosebită : vărsăturilor în jet, cu caracter exploziv ;
• cauzele vertijului periferic :

• infecții labirintice ; toxicele vestibulare ( eritromicina, streptomicina) ;
• particularități semiologice : înfundarea unei urechi ; tulburări de auz (debut declanșat de schimbarea poziției) ; nistagmus ( se observă dacă există mișcări – secuse- ale globilor oculari ; privirea fixă ) ;
• boala Menier – tip de vertij periferic caracterizat prin triada : tinitus (înfundarea unei urechi) , surditate, vertij

• cauzele vertijului central :

• leziuni de trunchi cerebral , cerebeloase, ale cordoanelor posterioare medulare ;

• caractere semiologice : evoluție de lungă durată ; nesiguranța permanentă în menținerea echilibrului ; dificultate sau imposibilitate de deplasare ; nistagmus de origine centrală ; semne asociate de disfuncție cerebeloasă ; substratul etiologic al amețelii și vertijului se identifică prin anamneză , examen obiectiv complet , consult interdisciplinar și explorări complementare .

-1-

Febra :

• temperatura normală a corpului se menține constantă datorită echilibrului raportului arderii principiilor energetice și pierderii de căldură ;
• valori normale :

• temperatura periferică (axilară) (36,5 – 36,8 ⁰C dimineața ; 36,8 - 37⁰C seara);
• temperatura centrală ( cavitatea orală, vaginală, rectală)este cu 0,3 -0,5 diviziuni

de grade mai mare ca temperatura periferică ( 37⁰C – dimineața ; 37,5⁰C-seara)

• tehnica corectă de termometrizare :

• se verifică coloana de mercur ;
• se verifică axila ( fără a se produce căldură se înlătură transpirația);
• se plasează termometrul în axilă ;
• se lasă minimum 5 minute

• în mod curent în clinică, pacientul se termometrizează dimineața și seara la orele 7-8 , iar seara la 17-18 ; de asemenea ori de cate ori este nevoie;
• în FO temperatura este trecută în fișa curbelor biologice ( formată din linii verticale și orizontale ) alături de TA, puls, nr. respirații; fiecare linie orizontală reprezintă 2 diviziuni de grad ;
• condiții fiziologice de creștere a temperaturii : digestia ; a II-a parte a ciclului menstrual ; emoțiile ;
• anamneza :

• modul de debut brusc / progresiv ;
• intensitate : 37-38⁰C ( subfebrilitate); 38-39⁰C (moderat); 39-41⁰C ( mare);
• durata;
• in crisis (brusc) – mod de scădere în decurs de cateva ore însoțită de transpirație profundă ; de la valori de 40⁰C pană la 37⁰C
• in lisis (insidios)- cand scăderea este progresivă de la o zi la alta ;

• evoluția se urmărește în funcție de trasarea curbei febrile ;
• utilizarea antibioticelor modifică într-un fel sau altul curba febrei;
• febra poate apare atat în boli infecțioase ( bacteriene, virale, parazitare, SIDA) ; boli neinfecțioase ( colagenoza, artrita politraumatică, polimialgia reumatică); boli hematologice ( leucemiile acute, gama-patiile ) ; cauze iatrogene (medicale): citostatice; boli neoplazice (cancer pulmonar)
• anamneza :

• prezentarea simptomelor asociate local/general;
• istoric : data și modul de debut , cronologia, tratament efectuat ;
• APP ( antecedente patologice personale): valvulopatii ( boli cardiace)- stenoză/insuficență aortică, insuficiență mitrală; endocardită bacteriană ; patologie neurologică (există tumori cerebrale care pot debuta cu febră de tip central dacă a efectuat tratament cu neurotrope = febra malignă , chiar și după anestezice );
• AHC : părinții –boli organice, posibilitatea contagiozității intrafamiliare(boli infecțioase); expunerea ocupațională; călătorii în zonele endemice ( atenție la bolile tropicale)

• evaluarea pacientului febril cu stare gravă:

• cauze; evaluarea semnelor și simptomelor care atestă atingere viscerală ;
• starea hemodinamică; aprecierea pulsului arterial ( 1 grad de ferbă accelerează pulsul cu 15-20 bătăi); măsurarea TA ;
• aprecierea elementelor de deshidratare (scăderea diurezei) ,somnolența; convulsii febrile la copii ;
• starea de șoc termic se manifestă prin cefalee, polipnee/tahipnee, scăderea TA pană la starea de șoc ;

-2-

Frisonul :

• precede întotdeauna febra ;
• este o senzație de frig însoțită de tremurături (intense generatoare de căldură ), la finalul acestor fenomene , bolnavul simte căldură, moment care concide cu ascensiunea termică ;
• durata : cateva minute sau zeci de minute,evoluand intermitent sau continuu ;
• apare în boli bacteriene, mai rar în cele virale ; poate avea caracter solemn în pneumonia acută bacteriană , marcand astfel dechiderea tabloului clinic al pneumoniei pneumococice

Hipotermia :

• scăderea temperaturii periferice sub 36⁰C;
• este însoțită de tulburări psihice majore ; tremurături; paloare ; cianoză; puls slab→comă→exitus ;
• cauze : îngheț, consum de alcool, mai rar în hipotiroidism ; coma barbiturică(34⁰C-35⁰C)

Astenia,fatigabilitatea, adinamia :

• oboseala

• este un fenomen fiziologic reversibil ( dispare de obicei după odihnă ), corespunzător scăderii rezervelor energetice ale organismului în urma unui efort;
• oboseala permanentă după odihnă este descrisă imprecis de pacient;
• oboseala simptom este acea senzație de scădere a capacităților fizice , psihice ale pacientului și poate fi nuanțată prin limbaj de pacient ;

• fatigabilitatea : desemnează o boală rapid instalată , expresie a scăderii rezervelor energetice ale organismului (senzație de epuizare fizică ),
• astenia :

• este o stare de oboseală generalizată și permanentă , neameliorată de odihnă;
• un nevrotic se plange mereu de astenie ;
• astenia recent instalată poate marca debutul unei boli infecțioase;
• astenia progresivă însoțită de paloare arată o anemie;
• bolile endocrine - boala Addison ( insuficiența corticosuprarenală cronică); boli metabolice ; boli hepatice (B, C ) ;
• sub marca termenului de astenie , pacientul poate relata starea de oboseala confundand cu dispneea ; dar atenție la bolile cardiovasculare cand astenia poate însoți dispneea ca urmare a creșterii nivelului de O2 la nivelul mușchilor scheletici

• adinamia : este oboseala extremă pană la epuizarea capacităților funcționale și musculare, fiind descrisă ca o slăbiciune musculară marcată ;

• sindromul oboselii cronice : în bolile psihiatrice e matinală, nefiind ameliorată de repaus

Pruritul :

• senzație neplăcută localizată la nivelul tegumentelor și mucoaselor care incită la grataj (mancărime )(scărpinare);
• survine în boli dermatologice, boli renale ( uremia, insuficiența renală cronică), boli parazitare(ascaridioza, lambliaza), alergodermii;
• simptom revelator în diabetul zaharat ( pruritul vaginal vulvar)sau în cancerul de cap de pancreas ( prurit intens în yona toraco-abdominală) ;
• dpdv al topografiei : pruritul este localizat ( pediculoza-pielea capului ; hemoroizi-regiunea anală; diabet zaharat- prurit regiunea vulvară ; înțepături de insecte; dermatoze de contact) sau generalizat ( scabie-acarieni ; dermatoze alergice cu substanțe autoimune ; cauze alimentare –în general proteine animale ; prurit sinemateria- fără cauză );
• în situația în care pruritul este asociat cu leziuni elementare ( macule, pustule), acestea trebuie diferențiate de leziunile de grataj ;

-3-

• dppdv al anamnezei : mod de debut brusc/progresiv; corelarea cu posibili factori declanșatori ( ex. prurit după baia caldă; factori alimentari ; contact cu detergenți sau alte substanțe ; anumite plante, păsări, animale de casă);
• evoluția : continuă / intermitentă / progresivă ;
• cauze iatrogene : efectuarea de tratament generatoare de prurit !!!!!; prurit generalizat cu/fără erupții eritematoase din cauza administrării unor medicamente ca : antibiotice ( în special penicilina →testare înainte de administrare )

Tulburările comportamentului alimentar :

• apetitul : proces complex senzorial afectiv care deseminează pofta de mancare , dorința și plăcerea de a manca ;
• foamea : necesitatea organismului de manca, caracterizată prin creșterea ingestiei de alimente; este descrisă de pacient ca o senzație de gol epigastric ( care necesită ingestia de alimente pentru ameliorarea acestei senzații); ;
• sațietatea: senzație de plenitudine gastrică ;
• inapetența ( anorexia) : lipsa poftei de mancare ; se întalnește în neoplasme, nevroze, boli psihiatrice ( anorexia mentală) ; unele parazitoze ( giardia); boli organice de obicei grave , în stadiu terminal (insuficiență renală cronică)însoțite de scăderea ponderală ( ce duce la apariția plicii abdominale ); anorexia poate fi recent instalată sau cu debut progresiv ( cand este însoțită de scăderea ponderală);
• hiperfagia ( hiperorexia): creșterea poftei de mancare ; se întalnește în hipertiroidism(b. Basedow), la gravide (fiziologică) , în parazitoze, diabet zaharat
• bulimia : creșterea patologică a poftei de mancare ( mese copioase); de obicei pacientul provocandu-și vărsături , curba ponderală neinfluențată
• sitofobia : teama de a se alimenta ( în aerogastrie și stenoză pilorică );
• sațietatea precoce : apare în bolile care diminuă capacitatea de rezervor a stomacului ( rezecții gastrice )sau în staza duodenală ;
• parorexia : desemnează un apetit viciat , tendința de a ingera substanțe nocive sau improprii (pămant, cretă, păr)

Transpirația excesivă și hiposudorația :

• transpirația : secreție sudorală; fiziologic cantitatea de sudoare este de 200 ml ; ca și proces fiziologic participă la menținerea constantă a temperaturii (homeostazia);tot fiziologic , aceasta crește la efort, la temperatura crescută a mediului ambiant ,
• transpirația patologică :

• excesivă; hiperhidroză ( creșterea secreției sudorale ) care poate fi esențială – accentuată de frig și emoții, localizată de regulă palmo-plantar; în rahitism – zona occipitală și nas ; în hipertiroidie – zona palmelor și cap);hipersudorație
• redusă ; hipohidroză; hiposudorație; anhidroză : după administrarea unor medicamente (atropină, tranchilizante); în boli neurologice ( ex. polinevrite);

• o transpirație cu debut brutal ( rapid instalat),cu caracter exploziv poate marca o boală gravă (hipoglicemie severă, sincopă);
• în cursul anamnezei urmărim deci modul de debut , simptomele asociate, evoluția, topografia

-4-