C3
CLASIFICAREA
NOU-NASCUTILOR
Terminologie
în funcţie de greutatea la naştere
Terminologie
în funcţie de vârsta gestaţională
PREMATURUL
1.
Definiţie
- VG < 37 săptămâni
- GN < 2500g
- Incidența: 9 -11%
2.
Date suplimentare
Greutatea
de 2500g,
folosită
ca limită de încadrare a prematurităţii, este nesatisfăcătoare,
deoarece 1/3 din aceşti nou-născuţi sunt dismaturi şi invers, 10%
din nou-născuţii cu greutate la naştere mai mare de 2500 g. au
vârsta gestaţională mai mică de 37 săptămâni.
4.
Cauze
- Factori materni:
- Sarcini multiple
- Naşteri premature în antecedente
- Nutriţia precară înainte şi în timpul gestaţiei
- Vârsta mamei între 16 - 35 ani
- Solicitarea gravidei: stres, ortostatism prelungit, trepidaţii
- Fumatul-creştere conc. de carboxiHg.
- Consumul de droguri – cocaina
- HTA de sarcină
- Bolile cu transmitere sexuală -ef.direct asupra uterului şi placentei
- Boli materne acute şi cronice:
-
infecții intraamniotice
-
infecții intravaginale
-
infecții urinare
-
pielonefrită
-
HTA - preeclampsia
-
diabet zaharat
-
boli pulmonare sau cardiace
- Factori obstetricali:
- Polihidramnios
- Malformații uterine
- Traumatisme uterine
- Placenta praevia
- Placenta acreta
- Factori fetali:
- eritroblastoză
- detresa fetală
- hipotrofie fetală
- malformații congenitale
Scorul
Ballard-pentru evaluarea maturităţii neuromulsculare şi
fizice(vezi
tabel in powerpoint)
Aspectul
trăsăturilor faciale ale unui prematur
5.
Tabloul clinic al prematurului
- Capul are o configuraţie megacefalică, reprezintă 1/3 din lungime. Suturile sunt dehiscente şi fontanelele larg deschise, dând un aspect de pseudohidrocefalie.
- Faţa este, triunghiulară, gura mare şi gâtul subţire. Pavilioanele urechilor sunt jos inserate, lipite de cap şi cu o slabă dezvoltare a cartilajelor.
- Urechile sunt jos inserate, pavilioanele sunt fără pliuri şi schelet cartilaginos.
- Abdomenul este voluminos, evazat din cauza hipotoniei muşchilor abdominali şi a volumului mare al ficatului, contrastând cu toracele.
- Tegumentele sunt subţiri, uscate, cu o descuamare fină, de culoare roşie la naştere, care devin palide după o săptămână. Lanugo este abundent pe faţă, membre şi partea posterioară a trunchiului, iar vernix caseosa este în cantitate redusă sau lipseşte.
- Unghiile sunt moi, scurte şi lipsite de striaţii longitudinale. Părul este subţire şi rar. Glandele mamare apar ca simple pete pigmentare, fără prezenţa nodulului.
- Sistemul osos este slab mineralizat, lipsesc nucleii de osificare din epifiza distală femurală şi epifiza proximală tibială. Sistemul muscular este redus şi hipoton
- Organele genitale externe - incomplet formate (testiculii necoborâţi în scrot, iar la fetiţe, labiile mari nu acoperă labiile mici şi clitorisul ).
6.
Dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină
- Deficienţa funcţiei de ventilare
Surfactantul:
- sintetizat de pneumocitele granulare tip II, din săptămâna 22 de gestaţie şi eliberat în alveole.
- alți factori sintetizanți: glucocorticoizi, hormonii tiroidieni şi betamimeticele.
- ruperea precoce a membranelor, HTA, preeclamsia mamei inhibă sinteza sau eliberarea surfactantului.
Sinteza
surfactantului este deficitară sub 37 săptămâni de gestaţie
Rol:
scade tensiunea superficială la nivelul alveolei, intervine în
epurarea pulmonară,
ameliorează ventilaţia şi hematoza
- Cutia toracică îngustă, coastele orizontalizate şi moi, hipotonia musculară şi poziţia înaltă a diafragmei, limitează extensia plămânilor.
- Arborele traheobronşic este îngust, iar elasticitatea plămânilor este scăzută.
- Mecanica respiratorie deficitară determină hipoventilaţie.
- Prematurul este parţial protejat faţă de hipoxie prin hemoglobina fetală (85-90%) care are o afinitate mai mare pentru oxigen, comparativ cu hemoglobina A. Hemoglobina F fixează mai greu CO2, favorizând eliminarea lui.
2.
Particularităţi
hemodinamice
- Din săptămâna a 7-a de gestaţie, cordul fetal funcţionează în condiţiile circulaţiei placentare.
- După naştere, tulburările de ventilare şi hipoxia, produc la prematur vasoconstricţie pulmonară, menţin rezistenţa în circulaţia pulmonară, permeabilitatea orificiului Botalo şi a canalului arterial. VD este mărit din cauza dificultăţilor din circulaţia pulmonară.
- TA este scăzută şi antrenează hipoperfuzie tisulară.
3.
Particularităţi hematologice
- Naşterea prematură surprinde zone largi de hematopoeză în ficat şi splină, în timp ce măduva osoasă are volum mic.
- Eritrocitele prematurului sunt mari, iar durata medie de viata este de 50 de zile.
- Hemoglobina F este în proporţie de 90-100% şi persistă mult timp.
- Alte aspecte: leucopenie, ușoară trombocitopenie, protrombina - slab activată la prematuri.
- Prematurul prezintă o anemie normocitară şi normocromă la vârsta de 6-7 săptămâni
4.
Deficienţa funcţiei de nutriţie
- Musculatura hipotonă determină mişcări peristaltice lente, care favorizează meteorismul.
- Digestia şi absorbţia proteinelor sunt bune la prematuri. Enzimele proteolitice sunt active.
- Labfermentul şi pepsina au o activitate deplină la naştere, ca şi tripsina pancreatică, enterokinaza şi peptidazele.
5.
Deficienţa funcţiei de excreţie
- Scăderea filtrării glomerulare , reabsorbţie tubulare, capacității de concentrare, diurezei osmotice.
Se
consideră că prematurul reţine sodiul şi are tendinţă la edeme.
6.
Hipoglicemia prematurului
- Hipoglicemie neonatală moderată, frecvent asimptomatică, datorată rezervelor mici de glicogen şi lipide, aportului alimentar scăzut în primele zile, nedezvoltării enzimelor gluconeogenetice şi cerinţelor mari de glucoză.
7.
Deficienţa sistemului nervos
Gradul
de maturare a sistemului nervos este în corelaţie cu vârsta
gestaţională:
- < 28 săptămâni - creier cu volum mare, substanţa cerebrală cu conţinut hidric mare şi nemielinizată.
- 36 - 40 săptămâni - emisferele cerebrale îşi măresc considerabil volumul, şanţurile cerebrale sunt mai adânci, dispare substanţa germinativă subependimară, iar diferenţierea corticală progresează.
Bariera
hemato-encefalică a prematurului este permeabilă la mai multe
substanţe, inclusiv bilirubina.
LCR
este xantocromic.
Glicorahia
şi numărul elementelor din LCR sunt crescute.
8.
Deficienţa mijloacelor de apărare antiinfecţioasă
- Rezistenţa scăzută la infecţii, care evoluează latent, fără febră, cu alterarea stării generale şi cu caracter septicemic.
- Permeabilitatea cutanată crescută, pH-ul neutru al pielii şi absenţa vernix caseosa reduc rolul de apărare al pielii.
- Mucoasele prezintă permeabilitate crescută şi deficit de IgA secretor.
- Imunogeneza proprie a IgA, IgM şi IgG apare tardiv la prematuri, datorită hipogamaglobulinemiei
9.
Deficienţa termoreglării
Tendinţă
la hipotermie, dată
de un dezechilibru între
cele doua componente ale termoreglarii:
termoliza
crescută
vs.
termogeneza scazută
Termoliza
este
de 4 ori mai mare la nou-născut.
Raportul
SC/G favorizeaza pierderea de caldură.
Termogeneza
–se realizează
la nivelul grăsimii
brune.
Grăsimea
brună
- reprezintă
5% din greutate, distribuită
cervical,periaarticular, perirenal, subscapular.
Când
nou-născutul
este expus la frig, prin intermediul receptorilor
cutanaţi
se stimulează
secreţia
de norepinefrină
şi
eliberarea de acizigraşi
din adipocite. Acestia sunt oxidaţi,
reacţiile
fiind însoţite
deeliberare de caldură.
Semne
ale deficienţei termoreglării
- Temperatură axilară <36.3 or >36.9 grade C
- Acceptul cu dificultate sau refuzul alimentaţiei orale
- Iritabilitate
- Letargie
- Plâns slab
- Scăderea tonusului muscular
- Tegumente palide sau cianotice
- Dificultăţi respiratorii
- Câştig ponderal slab
10.
Alimentaţia prematurului
- Necesităţi energetice: 140 calorii/kgc/zi, pentru necesităţile de întreţinere şi creştere ale prematurului. Acest aport se obţine cu raţia de 200 ml/kgc/zi, lapte de mamă, ceea ce înseamnă că 45% din calorii sunt asigurate de lipide, 43% de glucide, 12% proteine.
- Necesităţi hidrice: în perioada de adaptare, când exiştă tendinţă la edeme, nevoile de lichide ale prematurului încep cu 60 ml/kgc în prima zi şi cresc progresiv la 130 ml/kgc/zi după o săptămână. Necesarul de lichide în primul trimestru de viaţă la prematur este de 200 ml/kgc/zi.
Aport
excesiv de apă → insuficienţă cardiacă
Aport
hidric insuficient → depleţie vasculară, şoc, hemoragie
intracerebrală.
- Nevoile de glucide
Rezervele
mici de glicogen, hipoglicemia neonatală şi
necesităţile
crescute de glucoză pentru activitatea respiratorie, digestivă,
glicuronoconjugare şi lupta împotriva frigului, solicită un aport
mare de glucide la prematuri
- Nevoile de proteine şi aminoacizi esenţiali
Aportul
a 3,5 proteine/kgc/zi, pare a fi satisfăcător la prematuri, fără
a produce perturbări semnificative, iar laptele de mamă reprezintă
alimentaţia optimă a prematurului în primele două luni.
- Nevoile de lipide şi acizi graşi esenţiali
Lipidele
asigură 45-50% din valoarea calorică a raţiei alimentare a
prematurului.
Rezervele
de lipide şi glicogen sunt mici la prematur.
- Nevoile de săruri minerale
Ca
= 60 mg/kgc/zi
P
≠ 30-40 mg/kgc/zi
Na
= 6-8 mEq/zi
Cl
≠ 3/3 x (Na+K)
Mg
= 40 mg/ zi
Fe
= 2 mg de fier ionic/kgc/zi
Zn
= 3mg/zi
Cu
= 0,08 mg/kgc/zi
Mn
= 0,08 mg/kgc/zi
Se
= 100 micrograme/l lapte
Fl
= 0,25-0,50 mg/zi
- Aportul de vitamine
Vitamina
E
are acţiune antioxidantă asupra fosfolipidelor din membranele
celulare, menţine în stare redusă acizii graşi nesaturaţi şi
reduce permeabilitatea membranelor celulare la cationi.
Vitamina
C –
oxidoreducător puternic şi transportor de electroni, are rol în
formarea colagenului, creşte rezistenţa capilară, facilitează
absorbţia fierului, conversiunea acidului folic în folinic.
11.
Prognostic şi cauze de deces la prematuri
- Prognosticul la nou-născutul prematur este d.p. GN şi VG.
Cauze
de deces:
- IR – SDR = BMH
- Hemoragii intracraniene
- Sepsis
- Malformații congenitale
Prematuritatea
reprezintă cauza principală de mortalitate neonatală.
13.
Tratamentul profilactic al prematurilor
- Menţinerea căldurii
- Prematurul este plasat în incubator.
- Controlul repetat al temperaturii incubatorului, a temperaturii prematurului (până la stabilizarea ei la 36,70C).
- Controlul umidităţii (50-65%).
Dispunerea
depozitelor de grăsime brună :
Asigurarea
termoreglării
- Incubator
- Sursă de încălzire deschisă
- Prevenirea infecţiilor
- Secţie separată, cu spaţii mai mari pentru fiecare prematur.
- Personal separat de restul secţiei de nou-născuţi.
- Spălarea frecventă a mâinilor (înainte şi după manipularea prematurului).
- Posibilităţi de izolare în cadrul secţiei.
- Dezinfecţia incubatoarelor, chiuvetelor, sterilizarea incubatoarelor, schimbarea filtrului, a izoletelor, a instrumentarului, tubulaturii, controlului bacteriologic al eficienţei acestor măsuri, spălarea pereţilor încăperii, sterilizarea rufăriei.
- Menţinerea respiraţiei
- Echipament de reanimare adecvat în sala de travaliu şi secţia de nou-născuţi, încadrate cu personal bine instruit.
- Metode corecte de reanimare în caz de hipoxie.
- Oxigenoterapie, în caz de cianoză.
- Observarea atentă a prematurului în primele ore, pentru depistarea sindromului de detresă respiratorie, a crizelor de apnee, a cianozei, stridorului, convulsiilor.
Evaluarea
funcţiei respiratorii
Evaluarea
semnelor respiratorii de detresă:
- Bătăi ale aripilor nasului,
- Cianoză
- Apnee
- Dispnee
- Polipnee
- Geamăt
Prezenţa
acestor elemente atrage după sine necesitatea administrării de
oxigen (pe mască, în incubator, prin cortul de oxigen sau chiar
prin intubare orotraheală)
- Poziţionarea corectă în incubator
Nou-născutul
va fi plasat în incubator având capul uşor ridicat şi gâtul în
uşoară extensie.
Această
poziţie poate fi obţinută prin prin plasarea unui sul din material
sub umerii copilului.
14.
Management postnatal
Managementul
postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate
presupune:
1.
Asigurarea
funcţiei respiratorii
2.
Prevenirea
hipoglicemiei (La
toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în
perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când
alimentaţia orală devine bine tolerată).
3.
Prevenirea
hipotermiei
4.
Prevenirea
sau tratarea eventualelor infecţii.
5.
Prevenirea
sau tratarea anomaliilor sangvine,
de exemplu a policitemiei.
6.
Evaluarea
si prevenirea hemoragiilor.
7.
În condiţiile prezenţei acidozei, se va asocia şi bicarbonat de
sodiu, în doză de 2 mEq/kgc/zi, soluţie semimolară.
15.
Complicaţiile prematurităţii
- Riscul, gravitatea şi tipul complicaţiilor depind de severitatea prematurităţii.
- Evaluare strică şi regulată în timpul vieţii intrauterine poate ajuta la decelarea precoce a eventualilor factori de risc şi, prin urmare, adoptarea unei terapii pliate cât mai exact pe nevoile nou-născutului prematur.
- Cu cât vârsta gestaţională este mai mică, cu atât imaturitatea organelor interne este mai mare, prin urmare complicaţiile vor fi severe. Cea mai de temut, pentru prognosticul pe termen lung, este afectarea neurologică, cu efectele de rigoare.
Complicaţiile
frecvente ale prematurităţii :
Complicaţiile
pe termen scurt
- Tuburări respiratorii – declanşate în special de lipsa surfactantului.
- Probleme cardio-circulatorii.
- Afectare cerebrală- în special ca urmare a hemoragiilor intracerebrale.
- Dificulăţi ale termoreglării.
- Afectarea tractului gastro-intestinal.
- Tulburări ale sistemului imun şi circulator.
- Tulburări ale sistemului endocrinologic.
Complicaţiile
pe termen lung
- Paralizie cerebrală.
- Tulburări în dezvoltarea abilităţilor cognitive.
- Tulburări vizuale, cea mai afectată fiind retina.
- Tulburări auditive.
- Tulburări ale dezvoltării danturii ( vicii de implantare, creştere întârziată).
- Tulburări comportamentare, în special ADHD.
16.
Criterii pentru externare
- Greutatea minimă este de 2300 g,
- Creşterea ponderală este regulată,
- Starea generală este bună,
- Acasă există condiţii satisfăcătoare.
DISMATURUL
Aproximativ
1/3 din nou-născuţii cu greutate mică la naştere, sub 2500 g -
sunt mici pentru vârsta gestaţională, situându-se pe curbele de
creştere intrauterină sub percentila 10.
1.
Definiţie
Termenul
Small for gestation age (SGA) sau dismatur se referă la
nou-născuţii a căror dimensiuni sunt încadrate sub limita
normalului ( sub percentila de 10%).
Nou-născut
la termen vs. SGA:
Placentă
normală vs. placentă a unui făt cu restricţie de creştere
intrauterină:
2.
Clasificare
Creşterea
fătului se face în 3 etape:
- Faza A : multiplicare celulară rapidă ( Hiperplazie celulară)
- Faza B : creşterea volumului celular ( Hiperplazie celulară în combinaţie cu hipertrofie celulară)
- Faza C: doar hipertofie celulară.
Apariţia
unor tulburări în timpul unei din cele trei faze contribuie la
clasificarea dismaturilor.
- Perturbari ale fazei A
Când
factorul care determină dismaturitatea acţionează precoce, în
perioada de multiplicare a celulelor fetale (hiperplazie), copilul va
prezenta distrofie cronică sau „armonică”, care influenţează
proporţional toţi parametrii de dezvoltare ai fătului (G, T, PC,
PT).
- Perturbări ale fazei B determină un aspect intermediar între faza A şi C.
- Perturbări ale fazei C
- Când factorii distrofianţi acţionează numai în ultimile săptămâni de gestaţie, în care predomină creşterea volumului celular (faza hipertrofică), se va produce o diminuare a ritmului de dezvoltare a organelor.
- Gradul lor de afectare va fi diferit, astfel, suprarenalele, ficatul, splina şi timusul vor fi afectate precoce, pe când creierul, pulmonul şi cordul vor fi afectate tardiv.
- Perimetrul cranian nu va fi influenţat, distrofia acută sau „dizarmonică” şi va avea un prognostic de dezvoltare neuropsihică mai bun.
3.
Compoziţia corpului dismaturului
- Creierul şi cordul sunt mai mari, în comparaţie cu nou-născutul cu greutate similară, care are însă greutate corespunzătoare vârstei gestaţionale.
- Ficatul, plămânii şi timusul sunt mai reduse la volum.
- Disproporţia dintre creier şi ficat, rezidă din faptul că la nou-născut creierul consumă aproape exclusiv glucide, de unde rezultă frecvenţa şi gravitatea hipoglicemiei la dismaturi.
- De asemenea, asfixia este mai gravă, prin rezistenţa scăzută la aceasta, datorită depozitelor reduse de glicogen hepatic şi cardiac.
4.
Etiologie
Etiologia
poate fi stadializat în funcţie de momentul apariţiei retardului
de dezvoltare:
- SGA cu dezvoltare simetrică (toate perimetrele au dimensiuni reduse).
- SGA cu dezvoltare asimetrică (greutatea este cea mai afectată, creierul şi craniul prezină modificări intermediare, iar sistemul osoasă este dezvoltat normal).
- Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere simetric
Prezintă
afectare în timpul primului trimestru de sarcină.
Cauze
frecvente:
- Genetice ( constituţionale, cromozomiale, defecte ale unei singure gene, deleţii, erori metabolice înnăscute).
- Anomalii congenitale.
- Infecţii în timpul primului trimestru de sarcină ( infecţii din cadrul TORCH).
- Altele: abuzul de substanţe nocive, fumatul, radiaţiile,etc.
- Etiologia nou-născuţilor cu retard de creştere asimetric
Afectare
în timpul trimestrelor 2 şi 3 de sarcină;
se produc
dezechilibre
diferite la nivelul organelor.
Cauze
frecvente:
- Insuficienţă utero-placentară (hipertensiunea, preeclamsia, infarctul placentar, placenta abruptio, etc),
- Boli materne: afectare renală cronică, hemoglobinopatii, malformaţii cardiace cianogene, boli pulmonare cronice, abuz de substanţe toxice, fumatul, malnutriţia),
- Altele: sarcini multiple, viaţa la altitudine înaltă.
- În condiţii de stres (ex: hipoxie), în lichidul amnoitic vor fi secretate cantităţi mai mari de adrenalină şi noradrenalină.
- În acest context se declanşează un efect anti-insulinic, care va determina reducerea stratului de grăsime, modificări ale musculaturii şi ale depozitelor de glicogen, precum şi redistribuirea fluxului sangvin către organele vitale ( creier, inimă), în defavoarea celorlalte sisteme, determinând o dezvoltare asimetrică a organelor interne.
6.
Evaluare antenatală
Descoperirea
problemelor de dezvoltare se va face încă din perioada
intrauterină. Aceasta presupune colaborare părinte – medic
ginecolog, controale periodice, istoric şi anamneză cu informaţii
complete.
Diagnosticul
prenatal presupune:
- Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.
- Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
- Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
- Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
- Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.
- Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.
7.
Management postnatal
Stresul
produs de momentul naşterii poate fi fatal acestor nou-născuţi.
Evaluarea imediată a acestora trebuie să fie riguroasă.
Examenul
obiectiv :
- Aspect „îmbătrânit”,
- Descuamare generală, în special la nivelul palmenlor şi plantelor,
- Tegumente uscate,
- Cordon ombilical subţire, prin reducerea cantităţii gelatinei Wharton,
- Pete de meconiu,
- Tegumente de culoare roşie intensă, datorată policemiei,
- Tremor al extremităţilor produs de hipoglicemie sau hipocalcemie,
- Semne vizibile de hipoxie (cianoxă, reducerea mobilităţii)
Evaluarea
trebuie să fie cât mai exactă, pentru stabilirea conduitei
terapeutice imediate.
Management
postnatal
1.
Asigurarea
funcţiei respiratorii (Imediat
după naştere, se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu,
prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).
2.
Prevenirea
hipoglicemiei (La
toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în
perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când
alimentaţia orală devine bine tolerată).
3.
Prevenirea
hipotermiei (Se
va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în
condiţii de neutralitate termică.)
4.
Prevenirea
sau tratarea eventualelor infecţii.
5.
Prevenirea
sau tratarea anomaliilor sangvine,
de exemplu a policitemiei.
6.
Evaluarea
si prevenirea hemoragiilor.
7.
În condiţiile prezenţei acidozei,
se va asocia şi bicarbonat de sodiu, în doză de 2 mEq/kgc/zi,
soluţie semimolară.
8.
Dismaturul are o capacitate
gastrică enormă
(45 ml/masă în ziua a 3-a). El începe să crească în greutate
înainte ca raţia calorică să ajungă la 100 calorii/kgc, ceea ce
sugerează mai mult o rehidratare decât o creştere a ţesuturilor.
9.
Continuă
să crească
cu o raţie de 150-200 calorii/kgc/zi, mai
accelerat
decât prematurul cu aceeaşi greutate.
- La domiciliu, dismaturul necesită o supraveghere specială din partea anturajului, moartea subită survenind în primele 6 luni de viaţă, mult mai frecventă decât la nou-născutul normal.
Take
home message
- Nou-născuţii cu greutate mică la naştere au o tendinţă ulterioară la o ascensionare poderală peste percentila de 85%.
- În astfel de situaţii este importantă educarea părinţilor cu privire la o alimentaţie cât mai corectă, dar şi pliată pe necesarul nou-născutului.
Nu
uitaţi!!!!! Ne dorim un copil sănătos şi activ, nu un viitor
supraponderal/ obez, cu probleme cardiovasculare şi circulatorii.
8.
Criterii de externare
- Menţinerea unei temperaturi constante, fără ajutor.
- Toleranţă orală bună.
- Creştere ponderală constantă, fără fluctuaţii.
- Stare clinică bună.
- Abilitate maternă adecvată de îngrijire a unui nou-născut dismatur.
- Acces imediat la serviciile medicale.
- Complianţă familială adecvată.
POSTMATUR
1.
Definiţie
Se
consideră postmatur nou-născutul cu vârsta gestaţională mai mare
de 42 de săptămâni.
2.
Date generale
- Cauzele exacte nu sunt cunoscute.
- Se consideră că o sarcină anterioară în care s-a depăşit termenul de 42 de săptămâni creşte riscul unor sarcini viitoare cu nou-născut postmatur.
- Inexactitatea ultimului ciclu menstrual.
- Creştere ponderală accentuată a mamei (BMI>25).
- Vârsta mică sau înaintată a mamei.
- Printre cauzele cunoscute se numără : defecte ale axei andreno- pituitare (anencefalie, hiperplazia glandelor suprarenale), anomalii genetice ( trisomia 18), deficit placentar de sulfataza, ihtioza congenitală.
- Sex masculin.
3.
Caracteristici clinice
- Absenţa vernix caseosa
- Absenţa Lanugo
- Pilozitate capilară abundentă, unghii lungi
- Ţesut celular subcutanat slab reprezentat
- Exces de piele, cu pliuri cutanate multiple
- Tegumente uscate şi crăpate
- Cordon ombilical subţire.
4.
Clasificarea postmaturităţii (după Clifford):
1.
Asfixie
2.
Aspiraţie de meconiu
3.
Infecţii
4.Tulburări
de adaptare
5.
Hipoglicemie
6.
Hipotermie
7.
Convulsii
8.
Afectare neurologică
9.
Nou-născuţi macrosomi.
6.
Postmaturii mascrosomi
- Postamturii tind la o greutate peste limita superioară.
- Complicaţiile pe termen scurt produse de greutatea mare la naştere sunt reprezentate în special de: fracturi, dificulăţi în străbaterea strâmtorii superioare a bazinului, precum şi în producerea de leziuni ale craniului ( fracturi, echimoze,etc).
- Complicaţiile pe termen lung sunt reprezentate de suprapondere, obezitate, diabet zaharat, tulburări hormonale,etc.
7.
Management prenatal
Diagnosticul
prenatal presupune:
- Istoric matern şi al membrilor familiei complet, cu detectarea eventualilor factori de risc, consum de medicamente sau abuz de substanţe toxice.
- Examinare maternă anterior sarcinii, dar şi în timpul sarcinii.
- Ecografii periodice în timpul sarcinii, lunare sau chiar mai frecvente (atunci când există substrat predispozant, inclusiv ecografie Doppler pentru vizualizarea vascularizaţiei placentare).
- Monitorizarea volumului lichidului amniotic.
- Monitorizarea semnelor vitale materne, în special glicemie şi tensiune arterială.
- Evaluare biologică periodică înainte şi în timpul sarcinii.
- Monitorizarea strictă a cantităţii de lichid amniotic.
Stabilirea
cu exactitate a vârstei gestaţionale.
Terminarea
sarcinii prin cezariană, dacă vârsta gestaţională este mai mare
de 42 săptămâni şi nou-născutul prezintă semne de suferinţă
intrauterină.
Monitorizare
fetală în travaliu.
Managementul
postnatal, după identificarea elementelelor de instabilitate
presupune:
1.
Asigurarea
funcţiei respiratorii (Imediat
după naştere, se va preveni pneumonia prin aspiraţie de meconiu,
prin aspirarea traheală a lichidului amiotic inhalat).
2.
Prevenirea
hipoglicemiei (La
toţi nou-născuţii cu distrofie accentuată se va administra în
perfuzie glucoza 10%, 60 ml/kgc. Se menţine perfuzia până când
alimentaţia orală devine bine tolerată).
3.
Prevenirea
hipotermiei (Se
va preveni stresul hipotermic prin plasarea nou-născutului în
condiţii de neutralitate termică.)
4.
Prevenirea
sau tratarea eventualelor infecţii.
5.
Prevenirea
sau tratarea anomaliilor sangvine,
de exemplu a policitemiei.
