C4
NUTRIŢIA
1.
Definiţia nutriţiei
- provine din cuvântul „nutrire”
- ştiinţa care descrie schimburile dintre organismul viu şi mediul înconjurător prin intermediul alimentelor, în strânsă legătură cu factorii socio-economici, condiţiile de igienă şi starea de sănătate sau de boală.
2.„Nutriţia optimă” este aceea care furnizează toate principiile dietetice, calitative şi cantitative, în combinaţie echilibrată .
Scopul este acela ca organismul să poată face faţă tuturor situaţiilor de „stress” exogen sau endogen ale vieţii, în stare fiziologică sau de efort prin intermediul mecanismelor naturale homeostatice.
3.
Copilul şi nutriţia
La
copil, aportul alimentar adecvat asigură echilibrul organismului şi
procesul normal de creştere şi maturare, ţinând seama de
variabilele individuale determinate de potenţialul genetic şi de
numeroşi alţi factori ca:
vârsta,
sexul, clima, zona geografică, activitatea fizică.
De
aceea, definirea nevoilor nutriţionale care să ţină seama de toţi
parametrii implicaţi în echilibrul biologic al organismului
copilului a constituit şi constituie o preocupare fundamentală a
nutriţiei la copil.
4.
Nevoile nutriţionale
După
aspectul individual şi populaţional al problemei se disting:
- Nevoia minimă
=
limita aportului zilnic al unui principiu nutritiv dat sub care
starea de sănătate a individului nu este afectată.
=
nevoia minimă a unui individ pentru un aliment specific capabil să-i
menţină funcţiile normale şi o stare de sănătate bună.
- Nevoia optimă – aportul zilnic al unui principiu nutritiv pentru asigurarea unei stări optime de sănătate fizică şi psihică a individului (Ghisolfi, 1985).
5.
Nevoile energetice
- La copil, nevoile energetice sunt calculate în funcţie de vârstă şi de numeroşi factori (masa corporală, compoziţia corpului, mediul înconjurător, procesele de creştere şi activitatea fizică).
- Valoarea energetică a alimentelor asimilate se exprimă în calorii mari, kilocalorii sau în kilojouli, cu o echivalenţă de 4,184 Kj pentru o Kcal.
Energia
furnizată de metabolizarea principiilor nutritive, în funcţie de
coeficienţii de conversie, este următoarea:
În
mod practic, calculul nevoilor energetice aproximative se face în
corelaţie cu greutatea ideală pentru o anumită vârstă, înscrisă
pe percentila 50% a greutăţii şi nu în funcţie de greutatea
actuală, ca unic caracter.
6.
Creşterea
Energia
necesară procesului de creştere corespunde sintezei ţesuturilor şi
depunerilor de grăsimi.
Pentru
fiecare gram de proteină sintetizantă sunt necesare 5,65 Kcal. şi
pentru fiecare gram de grăsime depozitată 9,3 Kcal.
În
medie, un plus de 1 g greutate corporală necesită 7 Kcal de energie
înmagazinată.
Cheltuielile
energetice ale creşterii sunt foarte mari în primele 2 luni (32,8%
din tot consumul energetic sau 52 Kcal/kg/zi). Paralel cu reducerea
ratei de creştere, energia folosită în acest scop scade la 27
Kcal/zi între 2-6 luni şi la 11 Kcal/zi între 6-12 luni.
7.
Activitatea fizică
- Consumul energetic pentru activitatea fizică este redus în primele luni de viaţă.
- Sugarii agitaţi consumă 10-20 Kcal/kg/24 h.
- După vârsta de 6 luni - consum mediu de 25 Kcal/kg/zi, care suferă variaţii individuale şi de la o zi la alta.
8.
Compoziţa
Se
recomandă ca aportul energetic să fie asigurat înurmătoarele
proporții din aportul caloric total:
- glucide (55-60 %),
- proteinele (12-15 %),
- lipidele ( 35-45 % ).
Mecanismul
reglării aportului alimentar prin foame, operează după vârsta de
6 săptămâni.
Regimul
hipocaloric se răsfrânge asupra creşterii în
lungime
şi greutate.
9.
Nevoile de apă
- La copil, nevoile de apă sunt mult mai mari ca la adult.
- Calculul nevoilor de apă se face ţinând seama de pierderile zilnice, de aportul caloric şi de compoziţia regimului alimentar, în special în conţinutul de proteine şi substanţe minerale.
La
copil, pierderile de apă se fac prin piele şi plămâni
(perspiraţie insensibilă), în proporţie de 63-66 %, prin urină
17-23 % şi prin fecale 3-15 %.
Pierderile
de apă sunt strâns legate de consumul energetic.
10.
CARBOHIDRAŢI
12.
PROTEINELE
Proteinele
sunt substanţe cuaternale, bogate în sulf şi fosfor ce intră în
structura citoplasmei şi a nucleului celular.
- sunt componente ale hemoglobinei, anticorpilor, enzimelor, factorilor coagulării şi hormonilor.
- reprezintă 18-20 % din compoziţia organismului copilului.
- Proteinele alimentare cuprind 24 de aminoacizi esenţiali (indispensabili), semiesenţiali şi neesenţiali.
- Aminoacizii esenţiali nesintetizaţi în organism sunt: leucina, izoleucina, lizina, fenilalanina, metionina, treonina, triptofanul, valina şi numai la vârsta sugarului histidina.
- Aminoacizii neesenţiali sunt: arginina, alanina, acidul aspartic, acidul glutamic, glicina, prolina, serina, hidroxiprolina, taurina, asparagina, glutamina, citrulina, cisteina, ornitina.
- Rolul proteinelor în organismul uman
- Abateri de la raţia proteică recomandată
- Scăderea aportului proteic la sugari şi la copilul mic produce încetinirea, până la oprirea creşterii, scăderea sintezei enzimelor, a hormonilor polipeptidici şi deficit imunologic. Manifestările carenţei proteice depind de raţia energetică.
- Dacă aportul energetic este normal în carenţa de proteine, masa corporală a copilului nu este afectată, deoarece energia se foloseşte la sinteza lipidelor.
Kwashiorkor
vs Malnutriţia
Protein-energetică
- Excesul de proteine de la o vârstă mică determină
- OBEZITATE
- BOLI CARDIOVASCULARE
- DIABET
- DISLIPIDEMII
13.
LIPIDELE
Clasificarea
lipidelor în funcţie de lanţul pe care îl conţin
Progrese
ale modificărilor din alimentaţia copiilor
- Interes crescut în calitatea lipidelor alimentare din dieta copiilor.
- Aportul alimentar de lipide în copilarie- reprezintă un determinant major al creşterii.
- Dezvoltarea sugarilor şi sănătatea lor pe termen lung- în relaţie directă cu lipidele din alimentaţie.
Selectarea
lipidelor în primul an de viaţă- importanţă critică!
- Lipidele amplifică gustul alimentelor şi acceptabilitatea lor.
- Lipidele condiţionează textura, gustul şi aroma alimentelor
- Lipidele influenţează motilitatea gastrică şi intestinală, afectând saţietatea
- Lipidele din dietă aduc în organism acizi graşi esenţiali şi facilitează absorbţia vitaminelor liposolubile.
Lipidele-ca
sursă de energie
- Lipidele reprezintă jumatate din energia furnizată de laptele de mama sau de orice formulă de lapte (45–55%)
- Constituie forma majoră de stocare a energiei în organism
- Energia din ţesutul adipos este de 7-8 ori mai mare decât cea din ţesuturile care conţin glicogen sau proteine.
Interes
crescut pentru lipide
- Implicate în dezvoltarea ţesutului nervos.
- Prin acizii graşi şi colesterol- lipoproteinele sunt parte a ciclurilor celulare.
- Intră în componenţa tuturor ţesuturilor.
- Sunt indispensabile pentru sinteza membranelor celulare.
Importanţa
alimentaţiei
materne
- Triburile primitive practicau programe nutriţionale premaritale pentru AMBII părinti:
- Nutriţie premaritală şi preconcepţie
- Spaţierea sarcinilor
- Oferirea unui anumit tip de alimente femeilor însărcinate şi care alăptau, precum şi celor care se pregăteau să devină părinţi
Lipidele
din peşte:
ACIZI
GRAŞI
CU LANŢUL
LUNG OMEGA 3:
- eicosapentaenoic acid (EPA)
- docosahexaenoic acid (DHA)
Importanţi
în
nutriţia
sugarilor, previn ADHD, cancerul,
bolile cardiovasculare, demenţa.
DHA-
acidul docosahexaenoic.
Acid
gras esenţial
omega-3. Se găseşte
în
uleiul de peşte
şi
în
alge.
Puţine
organisme îl
sintetizează,
sub acţiunea
acidului alfa-linolenic.
Lipidele
materne conţin
0.34% DHA (din
cantitatea totală
de lipide),
cantitatea fiind în
relaţie
cu alimentaţia
mamei.
DHA
- ca supliment în
sarcină
şi
lactaţie
DHA
scăzut
a fost asociat cu:
- Dezvoltare retiniană precară,
- Acuitate vizuală scăzută,
- Dezvoltare cognitivă improprie.
(dezvoltare
limbaj si procesare informatii)
ISSFAL
(International Society for the Study of Fatty Acids and Lipids)
recomandă
300 mg/zi de DHA în
sarcină
şi
lactaţie,
în
timp ce la femei media zilnică
a consumului este de 45 mg -115 mg DHA.
DHA
şi
sistemul
nervos central
- DHA şi ARA introduse în “infant formulas” de categorie “premium”.
- Formulele "convenţionale" conţin acid alpha-linolenic şi acid linoleic, care sunt precursori ai DHA.
- S-a comparat funcţia cognitivă la copiii alimentaţi cu formule de lapte.
- DHA este cel mai important dintre acizii graşi esenţiali (polyunsaturated fatty acids, PUFAs) din creier (40%) şi retină (60%). 50% din greutatea membranei plasmatice neuronale este reprezentată de DHA.
Deficienţa
de DHA este
asociată
cu declinul cognitiv.
Surse
de DHA
- Laptele de mamă
- Peşte, ulei de peşte, carne de vită, galbenuş de ou, alge.
- Nivelul de DHA şi ARA este în mod tipic mai ridicat la sugarii alimentaţi natural, în comparaţie cu cei alimentaţi cu formule care nu conţin LCPUFA.
- DHA şi ARA trec de la mama la făt în ultimul trimestru de sarcină şi contribuie la dezvoltarea creierului şi a retinei.
- La prematuri-acest transfer se opreşte brusc.
- Adăugarea de DHA şi ARA în formulele de lapte este benefică pentru prematuri.
Necesităţile
energetice
- În primele 4-6 luni de viaţă: lipidele contribuie, în proporţie de 40-60%, la necesităţile energetice legate de creştere, dezvoltare, depozitarea grăsimilor.
- De la 6 luni la 3 ani, grăsimile vor reprezenta 30-35% din necesarul energetic, în funcţie de activitatea copilului.
- Scăderea procentului de lipide din alimentaţie sub 25% nu este benefică.
- Se recomandă doar copiilor cu probleme de greutate.
- Efortul de a promova o alimentaţie sănătoasă, s-a ghidat pe importanţa limitării cantităţii de grăsimi din alimentaţie, pentru a preveni bolile cronice (cardiovasculare, obezitatea, diabetul de tip 2 şi unele tipuri de cancer)
- 28–30% lipide, după 6–12 luni.
- Dieta săracă în grăsimi a mamelor care alaptează- duce la modificarea compoziţiei laptelui şi la o rată de creştere necorespunzătoare pentru copil.
Majoritatea
lipidelor din alimente sunt:
- - TRIGLICERIDE
- - COLESTEROL
- - FOSFOLIPIDE
Facilitează
absorbţia
vitaminelor liposolubile A,D,E,K.
Oamenii
au nevoie în
dieta de acizii graşi
esenţiali:
- - Acidul Linoleic (prezent în legume)
- - Acidul Alfa-Linolenic (legume verzi, seminţe, nuci, ulei de rapiţă, soia)
Nevoile
de lipide la copii
- Raţia dietetică recomandată sau raţia zilnică permisă, în raport cu vârsta este de 3-6g/kgc/zi la sugar şi 25-40 % din raţia calorică totală, după vârsta de 1 an.
- Deficitul de lipide în raţia alimentară a sugarului reduce aportul energetic, reduce absorbţia vitaminelor liposolubile perturbând procesul de creştere.
Dacă
aportul caloric este menţinut prin creşterea hidrocarbonatelor,se
produce creşterea fermentaţiei şi a osmolarităţii
lumenuluiintestinal ce atrage fluidele, determinând distensie
abdominală şi
diaree.
14.
Fibrele alimentare
Intră
în alimentaţia sugarului de la vârsta de 4-5 luni. Ele reprezintă
conţinutul în lignină, celuloză şi hemiceluloză al alimentelor
de origine vegetală
Principalele
componente ale fibrelor alimentare sunt:
- celuloza.
- hemiceluloza.
- pectinele – polizaharide amorfe care se găsesc în peretele celular şi în spaţiile intercelulare ale plantelor.
- lignina – substanţă nepolizharidică ce conţine o serie de compuşi ca mucilagii, gume, amidon.
Rolul
fibrelor alimentare în organism:
15.
Substanţele minerale
- Mineralele sunt elemente biotic indispensabile funcţiilor vitale şi creşterii organismului. Ele reprezintă 2,7-3 % din greutatea nou-născutului şi 4,3 % din cea a adultului.
- Cea mai mare parte a mineralelor corpului se află în schelet.
- Substanţele minerale îndeplinesc rol structural (schelet, hemoglobină, suc gastric, glande endocrine) şi rol reglator şi biocatalizator în organism (menţinerea presiunii osmotice, reglarea activităţii sistemului nervos central, miocardului, muşchilor, coagularea sângelui).
16.
Oligoelementele
Sunt
substanţe minerale existente în ţesuturi, în concentraţii mici
sub 1mg/kg.
Studiul
oligoelementelor a permis cunoaşterea rolului şi metabolismului a
peste 27 de elemente prezente în organismul uman.
Exemple:
- Fierul – intră în structura hemoglobinei, mioglobinei şi a unor enzime celulare. Nevoile sunt apreciate la 1 mg/kg/zi.
- Magneziul – participă la majoritatea proceselor biologice din organism, nevoile fiind de 12mg/kg/zi.
- Zincul – participă la activitatea a peste 90 enzime cu rol în metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor şi acizilor nucleici. Nevoile sunt apreciate la 3-5 mg/zi la sugar.
- Cuprul este un component a numeroase metalo-enzime şi metalo-proteine. Nevoile sunt de 0,08 mg/kg/zi la sugari.
- Seleniul – Nevoile recomandate sunt de 10-40 micrograme/zi la sugar.
17.
Vitaminele
- Vitaminele sunt factori de nutriţie bioreglatori, cu acţiune asupra metabolismului în general şi în procesul de creştere.
- Principala sursă de vitamine alimentare o reprezintă vegetalele, prin fructe, zarzavaturi, cereale şi ulei. Alimentele de origine animală, care conţin vitamine sunt: laptele, ficatul, carnea, rinichii, creierul şi ouăle.
Vitaminele
hidrosolubile:
ALIMENTAŢIA
1.
Definiţie
Alimentaţia
naturală reprezintă
alimentaţia exclusiv cu
lapte
de mamă în primele 4-6
luni de viaţă.
Reprezintă
alimentaţia ideală, laptele uman fiind alimentul cel mai fiziologic
cu următoarele calităţi majore:
- Asigurarea unei raţii echilibrate în principii nutritive şi a unei compoziţii adaptate posibilităţilor de digestie ale copilului şi necesităţilor sale nutriţionale.
- Protecţia antiinfecţioasă şi antialergică.
- Consolidarea legăturilor afective între mamă şi copil.
- Implicaţii economice importante.
2.Fiziologia
lactaţiei - reglarea neurohormonală
Unul
din aspectele majore ale alimentaţiei naturale este interacţiunea
şi angrenarea reflexelor materne cu cele ale nou-născutului.
1.
Reflexul de secreţie sau prolactinic este
un reflex declanşat de stimularea mamelonului prin sucţiune, care
declanşează printr-un reflex neurohormonal, producerea de
prolactină în lobul anterior al hipofizei, hormon care stimulează
şi menţine secreţia de lapte în glanda mamară. Cu cât suptul
este mai viguros şi mai complet, cu atât mai mult laptele se
secretă.
2.
Reflexul de ejecţie al laptelui este
un reflex psihosomatic de care depinde de fapt actul alăptării.
Reflexul
de ejecţie poate fi inhibat de tensiunea emoţională, anxietate,
stres, reprezentând cea mai importantă cauză de insuficienţă a
lactaţiei, sau stimulat de un comportament al mamei dominat de
încredere.
Fiziopatologia
lactaţiei
Alţi
factori ce intervin în iniţierea şi menţinerea secreţiei lactate
- Pregătirea prenatală, în ultimele luni de sarcină, prin informarea mamei asupra avantajelor alimentaţiei naturale, pregătirea sa zilnică în vederea alăptării şi pregătirea mameloanelor.
- Evitarea, pe cât posibil, în cursul travaliului a anestezicelor ce scad secreţia lactată.
- Iniţierea alimentaţiei la sân cât mai devreme posibil, când naşterea şi starea mamei şi a nou-născutului o permit, preferabil în primele ore după naştere. Nou-născutul va fi pus să sugă la ambii sâni, la fiecare masă şi după metoda „la cerere” pentru favorizarea secreţiei lactate. După cele două săptămâni de acomodare, ritmul sugarilor se va autoregla; de asemenea prin creşterea cantităţii de lapte secretate se va trece la alternarea sânilor la mese, şi se va reduce numărul de mese.
- Odihna mamei – evitarea oboselii excesive, a stressului fizic şi psihic.
- Igiena: spălarea sânilor cu apă şi săpun o dată pe zi şi cu apă simplă înainte de fiecare supt. Se va evita folosirea alcoolului şi a săpunurilor uscate care favorizează apariţia ragadelor. Este necesar un sutien larg, cu bretele inextensibile pentru a susţine greutatea sânilor, iar în interior se poate pune o compresă absorbantă sau o batistă curată dacă laptele curge singur
- Dieta mamei care alăptează trebuie să fie variată, echilibrată, bogată în săruri minerale şi vitamine şi cu un supliment de 500-600 Kcal/zi. Laptele este important, dar nu trebuie să înlocuiască alte alimente esenţiale.
- Dacă mama nu consumă lapte şi produse lactate, va primi l g de calciu pe zi.
3.
Compoziţia şi rolul fiziologic al laptelui uman
Stadiul
lactaţiei: în
primele 5 zile de la instalarea lactaţiei, laptele uman poartă
numele de colostru
şi are o compoziţie specifică; între ziua a 6-a şi a 10-a,
glanda mamară secretă un lapte de tranziţie.
Către sfârşitul primei luni, secreţia lactată se stabilizează
compoziţional.
Colostrul
comparat cu laptele matur, este mai vâscos, mai bogat în proteine
şi unele minerale (calciu), mai sărac în lipide, glucide şi unele
vitamine.
Lipidele,
lactoza şi vitaminele cresc în timpul perioadei de tranziţie.
4.
Aspectul tranziţiei lapelui de la colostru către lapte matur
5.
Aspectele lactaţiei la prematuri
Naşterea
prematură: influenţează compoziţia laptelui uman prin
imaturitatea fiziologică, metabolică şi endocrină a glandei
mamare.
Astfel,
în primele 15 zile după naşterea prematură, laptele conţine
proteine
cu 15-25% mai
mult decât laptele secretat după naşterea la termen, lipide
cu 40-50% mai mult,
iar lactoza
este cu 15% mai
redusă. Aceste diferenţe dispar la sfârşitul primei luni de
lactaţie cu excepţia unor imunoglobuline, care sunt în cantitate
mai mare în laptele prematur şi se menţin cel puţin 3 luni.
În
cursul aceleiaşi mese, sugarul primeşte laptele iniţial – o
secreţie apoasă conţinând globule lipidice şi proteinice care
trec prin dializa pasivă în canalele galactofore, iar ulterior un
lapte cu un conţinut triplu de lipide şi proteine de 1,3 ori mai
mare.
6.
Proteinele din laptele uman
Laptele
uman este format dintr-un lichid în care se găsesc celule libere,
micelii de cazeină, globule de grăsime şi glucide solubilizate.
Laptele matur are un conţinut hidric de aproximativ 87 %, densitatea
= 1030 şi pH = 6,9-7.
Proteinele
se găsesc în concentraţie medie de 9-10 g/litru şi se diminuează
în cursul suptului. Sunt reprezentate de cazeină şi proteinele
lactoserului.
7.
Glucidele şi lipidele
- Glucidele sunt reprezentate de lactoză (90%) şi oligozaharide (10%). Cantitatea de glucide din laptele uman (aprox. 70 g/l) este semnificativ mai importantă decât în laptele de vacă (aprox. 50 g/l). Laptele uman nu conţine fructoză şi nici zaharoză.
- Lipidele sunt în cantitate de 40 g/l (35 g/l în laptele de vacă) şi asigură 50% din valoarea calorică a laptelui
Cantitatea
de lipide este mai mică la începutul suptului pentru a creşte
semnificativ (de 3-4 ori) către sfârşitul alăptării, dând
senzaţia de satisfacţie şi reglând astfel apetitul. Acest fapt
explică raritatea obezităţii la copiii alimentaţi natural.
Lipidele
laptelui uman conţin 98% trigliceride, 1% fosfolipide şi 0,5%
colesterol.
8.
Sărurile minerale şi oligoelementele
Sărurile minerale sunt în cantitate globală de 2,5 g/l şi situează laptele uman ca fiind cel mai hipomineralizat lapte.
Sărurile minerale sunt în cantitate globală de 2,5 g/l şi situează laptele uman ca fiind cel mai hipomineralizat lapte.
9.
VitamineleLaptele
uman conţine atât vitamine liposolubile cât vitamine
hidrosolubile, în proporţii variabile, în raport cu aportul
matern.
10.
Factorii de protecţie antiinfecţioasă
Laptele
uman conţine un dispozitiv de factori imunologici şi biologici care
asigură protecţia faţă de bacteriile, virusurile şi levurile din
mediul înconjurător, până ce sugarul îşi dezvoltă imunitatea
proprie.
- Factorii celulari au rol antiinfecţios la nivelul glandei mamare şi tractului digestiv al sugarului.
- Imunoglobulinele. În laptele uman predomină IgA secretorie cu rol în împiedicarea aderării bacteriilor, virusurilor şi antigenelor alimentare de mucoasa intestinală a sugarului, acţionând sinergie cu macrofagele. IgM şi IgG sunt în cantitate mică în lapte. IgM este în concentraţie mai mare în colostru faţă de laptele matur.
- Lactoferina nesaturată – are rol bacteriostatic sustrăgând fierul indispensabil pentru multiplicarea unor bacterii.
- Liganzii pentru acidul folie şi vitamina B12 au rol bacteriostatic chelând acidul şi cobaltul necesar unor bacterii: E.coli, proteus, piocianic, Salmonella, clostridii (mecanism asemănător lactoferinei).
- Lizozimul (neuraminidaza), catalizează hidroliza peptidoglicanilor din peretele bacterian şi potenţează acţiuni anticorpilor. Are deci un efect bactericid direct şi indirect.
- Lactoperoxidaza din laptele uman are acţiune bacteriricidă în prezenţa peroxidului de hidrogen şi a piocianatului împotriva unor germeni ca: streptococi, pseudomonas, E.coli, Salmonella.
- Fracţiunile C3 şi C4 ale complementului joacă un rol în înglobarea particulelor şi probabil în chimiotactismul celulelor fagocitare ale colostrului şi laptelui.
- Factorul antistafilococic de natură lipidică, inhibă creşterea stafilococului auriu. S-au descris şi alţi factori de natură lipidică cu acţiune antivirală.
- Factorii bifidus sunt reprezentaţi de glicoproteine şi oligozaharidele din lapte şi au rol în promovarea creşterii lactobacililor bifidus în colonul sugarului alimentat la sân.
11.
Conservarea laptelui uman
Alimentarea
la sân este ideală pentru sugar.
Conservarea
laptelui uman este urmată de unele modificări ale componentelor:
- Conţinutul bacterian creşte progresiv cu durata păstrării laptelui.
- Recipientele şi sondele din material plastic absorb în pereţii lor vitaminele liposolubile. Macrofagele aderă la pereţii vaselor din sticlă,
- Tratarea termică a laptelui prin fierbere inactivează bacteriile şi celulele.
12.
Tehnica alimentaţiei la sân
Alăptarea
la sân prevede pregătirea copilului şi a mamei în vederea
îndeplinirii anumitor condiţii:
- Sugarul trebuie să fie treaz şi să fie lăsat să plângă câteva minute înainte de a-l pune la sân; un sugar somnoros nu suge bine.
- Mama îşi va spăla mâinile şi sânul cu apă caldă, va îmbrăca un halat curat sau un capot special pentru alăptare, îşi va lega părul şi eventual îşi va pune o mască de tifon în caz că prezintă o infecţie a căilor aeriene superioare
- Poziţia pentru alăptat trebuie să fie comodă. În funcţie de preferinţa mamei, se va adopta, fie poziţia de decubit lateral, fie poziţia şezândă
- Se atinge obrazul sugarului cu mamelonul; el va întoarce capul spre sân si va începe să sugă prin declanşarea reflexului punctelor cardinale (rooting reflex) şi a reflexului de sugere.
- Durata suptului va fi în medie 15-20 min. prezentând diferenţe individuale.
- În general, la o bună secreţie lactată, copilul va suge un singur sân la o masă pe care îl evacuează complet. Dacă cantitatea nu a fost suficientă, se poate continua cu celălalt sân urmând ca la prânzul următor să se înceapă cu acesta pentru golirea sa completă şi stimularea astfel a secreţiei lactate.
- După alăptare, sugarul va fi ţinut în poziţie verticală pentru a favoriza eructaţia.
- De asemenea, mama îşi va spăla sânii cu apă pentru îndepărtarea resturilor de lapte.
13.
Stabilirea raţiei în alimentaţia naturală
- La naştere, înainte de orice tentativă de alimentare se va cerceta permeabilitatea esofagului cu o sondă, mai ales la subponderali sau în caz de hidramnios.
- Se recomandă punerea nou-născutului la sân cât mai repede după naştere, dacă starea nou-născutului şi a mamei o permit la câteva ore, sau chiar la 30 min în sala de naştere pentru stimularea secreţiei lactate.
- În ceea ce priveşte aprecierea cantitativă a raţiei sugarului alimentat natural, cantitatea de lapte din primele zile, se poate calcula teoretic după formula Finkelstein:
ml.
lapte/zi = (n-1) x 70 sau 80
- n = numărul de zile de viaţă
- 70 se foloseşte pentru nou-născuţii cu Gn mai mică de 3250 g.
- 80 se foloseşte pentru nou-născuţii cu Gn mai mare de 3250 g.
14.
Poziţia corectă de alăptare
14.
Poziţie incorectă de alăptare
Poziţionarea
incorectă a sânului, în forma literei “C” , face ca acesta să
nu încapă în gura copilului.
N.B
: Poziţia corectă a sânului în timpul suptului este în forma
literei “U” .
15.
Contraindicaţiile alimentaţiei naturale
16.
Obstacole şi incidente în alimentaţia naturală
Incidentele
şi obstacolele din alimentaţia naturală pot fi legate de mamă sau
de sugar.
- Incidente legate de mamă
Angorjarea
sânilor:
apare
cel mai frecvent la începutul lactaţiei în zilele a 2-a - a 5-a
după naştere. Sânii sunt grei şi dureroşi şi apare prin golirea
incompletă sau tardivă a sânilor. Alveolele suprapline determină
obstrucţie vasculară şi limfatică.
Recomandări:
evacuarea laptelui prin muls manual sau cu pompa, comprese pe zonele
edematoase şi dureroase, eventual administrarea de ocitocină.
Ragadele
mamelonului sunt
mai frecvente la începutul lactaţiei. Pot fi rezultatul tehnicii
incorecte de alăptare sau deficienţelor în igiena sânilor.
Îngrijirea
sânilor prin expunerea mameloanelor la aer, evitarea săpunului şi
alcoolului, spălarea cu apă, uscarea cu un prosop moale. Dacă au
apărut, se întrerupe temporar suptul, se evacuează manual laptele
şi se oferă sugarului din biberon până la vindecarea leziunilor,
iar mameloanele se acoperă cu un unguent cu lanolină anhidră şi
apoi cu compresă sterilă.
Mastita
şi galactoforita
Mastita
puerperală este o celulită a ţesutului conjunctiv interlobar
produsă cel mai frecvent de stafilococul auriu. Se manifestă prin
febră, frisoane, dureri şi eritem inflamator. Se recomandă
tratament antiinfecţios şi evacuarea completă a laptelui pentru a
preveni formarea abceselor.
Malformaţiile
mameloanelor
(mamelon
ombilicat, mamelon scurt), reprezintă cauze frecvente de abandonare
a alăptării. Mamelonul trebuie pregătit pentru supt prin masaj cu
1-2 luni înainte de naştere. Masarea mamelonului scurt înainte de
supt pentru a-i produce erecţia şi introducerea lui împreună cu
areola în gura sugarului, poate fi urmată de succes. Dacă nu se
reuşeşte, se mulge laptele şi se administrează din biberon.
Hipogalactia
este
în majoritatea cazurilor rezultatul greşelilor în iniţierea
alăptării, erorilor de tehnică alimentară şi a diferitelor stări
patologice ale mamei sau sugarului care duc la golirea incompletă a
sânilor. În aceste situaţii, sugarul stagnează ponderal, creşte
anxietatea mamei şi se ajunge la alimentaţia complementară
Lactoreea
reprezintă
curgerea laptelui dintr-un sân în timp ce sugarul suge la sânul
opus sau din ambii sâni în afara supturilor. Ea se produce
printr-un reflex condiţionat de ejecţie sau prin hipersecreţie de
prolactină. De asemenea, lactoreea poate fi secundară administrării
de rezerpină, fenotiazină sau întreruperii administrării
anticoncepţionalelor orale.
- Incidente din partea sugarului
- Malformaţiile cavităţii bucale: cheiloschizis şi palatoschizis care nu permit etanşarea cavităţii bucale şi fac suptul dificil sau chiar imposibil.
- Prematuritatea – prin lipsa reflexului de sucţiune sau prin forţa slabă, în acest caz sugarul neputând goli sânii
- Regurgitaţiile sunt eliminări de cantităţi mici de lapte nemodificat şi fără efort imediat după supt.
- Vărsăturile constau în eliminarea cu efort a laptelui cu cazeina coagulată, ca urmare a acţiunii labfermentului. Vărsăturile habituale apar datorită aerofagiei prin supt lacom şi a cantităţii mari de lapte ingerat, care produc distensia stomacului şi stimularea reflexului de vărsătură.
- Refuzul sânului poate apare în caz de anorexie nervoasă la sugarii cu encefalopatie infantilă, după administrarea de ceai sau lapte din biberon când sugarul face diferenţieri între forţa necesară suptului la sân şi uşurinţa obţinerii laptelui din biberon sau dacă laptele are un gust neplăcut ca urmare a alimentaţiei mamei (usturoi, ceapă, varză)
- Colicile abdominale apar în primele 10 zile şi se manifestă până la vârsta de 3 luni, prin dureri abdominale ce survin brusc, ţipăt strident, congestia feţei, frecarea picioarelor şi emisia de gaze. Simptomatologia durează 10-20 min, se repetă şi are o incidenţă vesperală şi nocturnă.
17.
Avantajele alimentaţiei naturale
Laptele
de mamă este alimentul ideal pentru sugari.
Este
cel mai valoros aliment din punct de vedere calitativ.
Avantajele
alimentaţiei naturale
decurg din calităţile majore ale laptelui uman:
- Asigurarea unei raţii echilibrate în principii nutritive necesare unei creşteri somatice şi cerebrale corecte (echilibru perfect între principiile nutritive)
- Compoziţie variabilă (colostru, lapte de tranziţie, lapte matur), perfect adaptată posiblităţilor de digestie şi de absorbţie ale nou-născutului şi sugarului, atât cantitativ cât şi calitativ
- Laptele uman este un aliment „viu” (conţine fermenţi, anticorpi, vitamine)
- Asigură o protecţie antiinfecţioasă prin prezenţa factorilor de protecţie - factori celulari, imunoglobuline, lactoferina, lizozime, fracţiunile C3-C4 ale complementului, factorii bifidus şi protecţie faţă de E.U.N.
18.
Alimentaţia preşcolarului
- Alimentaţia preşcolarului este asemănătoare cu a adultului la unele mese. Cu toate că ritmul creşterii staturo-ponderale se încetineşte, preşcolarul are nevoi nutritive mari datorită activităţi motorii intense.
- Trebuie să asigure 80 kcal/kg/zi din care proteinele vor acoperi 15-18%, lipidele 25-30% şi glucidele 55-60% din aportul caloric. Nevoile de lichide sunt de 80 ml/kg/zi
- Raţia proteică de 2 g/kg/zi dată de proteine de origine animală 2/3 şi doar 1/3 din proteine vegetale. Laptele în cantitate de 500-600 ml (inclusiv iaurtul). Brânza de vaci + brânzeturi fermentate. Carnea de pasăre, vacă, porc, oaie, peşte si mezeluri se dau în cantitate de 75 g/zi. Oul se poate administra sub diverse forme
- Necesarul de lipide de 2-3 g/kg/zi se asigură sub formă de unt, smântână, margarina şi uleiuri vegetale
- Glucidele se recomandă în raţie de 10 g/kg/zi sub formă de pâine şi produse de panificaţie, 150 g/zi paste făinoase, prăjituri, fructe şi legume. Se indică pâinea intermediară pentru conţinutul de fibre alimentare şi vitamine din grupul B. Legumele se dau ca piureuri, soteuri, budinci şi crude ca salate. Fructele se dau, de preferinţă crude
- Copilul preşcolar va primi 3 mese principale şi 2 gustări.
20.
Alimentaţia şcolarului
La
6-12 ani este un ritm lent de creştere, nevoile energetice şi
nutritive sunt destinate mai mult pentru activitatea fizică,
intelectuală şi maturarea sexuală.
- Aport energetic de 50-60 kcal/kg/zi din care 30% să fie asigurate de lipide, 15% de proteine şi 55% de glucide. Nevoile de lichide sunt de 60 ml/kg/zi.
- Nevoile de proteine de 2g/kg/zi se recomandă a fi asigurate de alimente de origine animală în proporţie de 50-60%. Laptele - 400ml pe zi, carne 100-150 g/zi, brânzeturi 30-50 g/zi, un ou la 1-2 zile şi proteine vegetale.
- Raţia de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi din care raportul AGS/AGN este egal. Aportul de colesterol va fi de 100-300 mg/1000kcal/zi. Lipidele se asigură prin unt, smântână, ulei şi lipidele din vegetale, carne, lapte şi gălbenuşul de ou.
21.
Alimentaţia adolescentului
- Accelerarea creşterii organismului în perioada prepubertară măreşte nevoile energetice de proteine, de calciu, fosfor, fier, zinc şi de vitamina A şi E.
- Puseul de creştere şi maturare sexuală a adolescentului, modifică raportul între masa musculară, metabolic activă şi ţesutul adipos după tipul caracteristic sexului. Aceste modificări biologice reclamă mărirea aportului nutriţional. Nevoile energetice se măresc cu activitatea fizică şi practicarea sporturilor, în acest sens, băieţii necesită raţii mai mari.
- În raport cu programul activităţii, adolescentul va avea 3 mese pe zi la ore fixe. Alimentaţia este similară cu a adultului, variată şi prezentată estetic.
- Sunt interzise alcoolul, cafeaua, condimentele iuţi şi tutunul.