Puericultură, pediatrie - C4 NUTRIŢIA ŞI ALIMENTAŢIA

C4

NUTRIŢIA

1. Definiţia nutriţiei

• provine din cuvântul „nutrire”
• ştiinţa care descrie schimburile dintre organismul viu şi mediul înconjurător prin intermediul alimentelor, în strânsă legătură cu factorii socio-economici, condiţiile de igienă şi starea de sănătate sau de boală.

2.„Nutriţia optimă” este aceea care furnizează toate principiile dietetice, calitative şi cantitative, în combinaţie echilibrată .
Scopul este acela ca organismul să poată face faţă tuturor situaţiilor de „stress” exogen sau endogen ale vieţii, în stare fiziologică sau de efort prin intermediul mecanismelor naturale homeostatice.

3. Copilul şi nutriţia

La copil, aportul alimentar adecvat asigură echilibrul organismului şi procesul normal de creştere şi maturare, ţinând seama de variabilele individuale determinate de potenţialul genetic şi de numeroşi alţi factori ca: vârsta, sexul, clima, zona geografică, activitatea fizică.

De aceea, definirea nevoilor nutriţionale care să ţină seama de toţi parametrii implicaţi în echilibrul biologic al organismului copilului a constituit şi constituie o preocupare fundamentală a nutriţiei la copil.

4. Nevoile nutriţionale

După aspectul individual şi populaţional al problemei se disting:

• Nevoia minimă

= limita aportului zilnic al unui principiu nutritiv dat sub care starea de sănătate a individului nu este afectată.

= nevoia minimă a unui individ pentru un aliment specific capabil să-i menţină funcţiile normale şi o stare de sănătate bună.

• Nevoia optimă – aportul zilnic al unui principiu nutritiv pentru asigurarea unei stări optime de sănătate fizică şi psihică a individului (Ghisolfi, 1985).

5. Nevoile energetice

• La copil, nevoile energetice sunt calculate în funcţie de vârstă şi de numeroşi factori (masa corporală, compoziţia corpului, mediul înconjurător, procesele de creştere şi activitatea fizică).
• Valoarea energetică a alimentelor asimilate se exprimă în calorii mari, kilocalorii sau în kilojouli, cu o echivalenţă de 4,184 Kj pentru o Kcal.

Energia furnizată de metabolizarea principiilor nutritive, în funcţie de coeficienţii de conversie, este următoarea:

În mod practic, calculul nevoilor energetice aproximative se face în corelaţie cu greutatea ideală pentru o anumită vârstă, înscrisă pe percentila 50% a greutăţii şi nu în funcţie de greutatea actuală, ca unic caracter.

6. Creşterea

Energia necesară procesului de creştere corespunde sintezei ţesuturilor şi depunerilor de grăsimi.

Pentru fiecare gram de proteină sintetizantă sunt necesare 5,65 Kcal. şi pentru fiecare gram de grăsime depozitată 9,3 Kcal.

În medie, un plus de 1 g greutate corporală necesită 7 Kcal de energie

înmagazinată.

Cheltuielile energetice ale creşterii sunt foarte mari în primele 2 luni (32,8% din tot consumul energetic sau 52 Kcal/kg/zi). Paralel cu reducerea ratei de creştere, energia folosită în acest scop scade la 27 Kcal/zi între 2-6 luni şi la 11 Kcal/zi între 6-12 luni.

7. Activitatea fizică

• Consumul energetic pentru activitatea fizică este redus în primele luni de viaţă.
• Sugarii agitaţi consumă 10-20 Kcal/kg/24 h.
• După vârsta de 6 luni - consum mediu de 25 Kcal/kg/zi, care suferă variaţii individuale şi de la o zi la alta.

8. Compoziţa

Se recomandă ca aportul energetic să fie asigurat înurmătoarele proporții din aportul caloric total:

• glucide (55-60 %),
• proteinele (12-15 %),
• lipidele ( 35-45 % ).

Mecanismul reglării aportului alimentar prin foame, operează după vârsta de 6 săptămâni.

Regimul hipocaloric se răsfrânge asupra creşterii în

lungime şi greutate.

9. Nevoile de apă

• La copil, nevoile de apă sunt mult mai mari ca la adult.
• Calculul nevoilor de apă se face ţinând seama de pierderile zilnice, de aportul caloric şi de compoziţia regimului alimentar, în special în conţinutul de proteine şi substanţe minerale.

La copil, pierderile de apă se fac prin piele şi plămâni (perspiraţie insensibilă), în proporţie de 63-66 %, prin urină 17-23 % şi prin fecale 3-15 %.

Pierderile de apă sunt strâns legate de consumul energetic.

10. CARBOHIDRAŢI

12. PROTEINELE

1. Date generale
   
   

Proteinele sunt substanţe cuaternale, bogate în sulf şi fosfor ce intră în structura citoplasmei şi a nucleului celular.

• sunt componente ale hemoglobinei, anticorpilor, enzimelor, factorilor coagulării şi hormonilor.
• reprezintă 18-20 % din compoziţia organismului copilului.
• Proteinele alimentare cuprind 24 de aminoacizi esenţiali (indispensabili), semiesenţiali şi neesenţiali.
• Aminoacizii esenţiali nesintetizaţi în organism sunt: leucina, izoleucina, lizina, fenilalanina, metionina, treonina, triptofanul, valina şi numai la vârsta sugarului histidina.
• Aminoacizii neesenţiali sunt: arginina, alanina, acidul aspartic, acidul glutamic, glicina, prolina, serina, hidroxiprolina, taurina, asparagina, glutamina, citrulina, cisteina, ornitina.

2. Rolul proteinelor în organismul uman

3. Abateri de la raţia proteică recomandată

• Scăderea aportului proteic la sugari şi la copilul mic produce încetinirea, până la oprirea creşterii, scăderea sintezei enzimelor, a hormonilor polipeptidici şi deficit imunologic. Manifestările carenţei proteice depind de raţia energetică.
• Dacă aportul energetic este normal în carenţa de proteine, masa corporală a copilului nu este afectată, deoarece energia se foloseşte la sinteza lipidelor.

Kwashiorkor vs Malnutriţia Protein-energetică

4. Excesul de proteine de la o vârstă mică determină

• OBEZITATE
• BOLI CARDIOVASCULARE
• DIABET
• DISLIPIDEMII

13. LIPIDELE

Clasificarea lipidelor în funcţie de lanţul pe care îl conţin

Progrese ale modificărilor din alimentaţia copiilor

• Interes crescut în calitatea lipidelor alimentare din dieta copiilor.
• Aportul alimentar de lipide în copilarie- reprezintă un determinant major al creşterii.
• Dezvoltarea sugarilor şi sănătatea lor pe termen lung- în relaţie directă cu lipidele din alimentaţie.

Selectarea lipidelor în primul an de viaţă- importanţă critică!

• Lipidele amplifică gustul alimentelor şi acceptabilitatea lor.
• Lipidele condiţionează textura, gustul şi aroma alimentelor
• Lipidele influenţează motilitatea gastrică şi intestinală, afectând saţietatea
• Lipidele din dietă aduc în organism acizi graşi esenţiali şi facilitează absorbţia vitaminelor liposolubile.

Lipidele-ca sursă de energie

• Lipidele reprezintă jumatate din energia furnizată de laptele de mama sau de orice formulă de lapte (45–55%)
• Constituie forma majoră de stocare a energiei în organism
• Energia din ţesutul adipos este de 7-8 ori mai mare decât cea din ţesuturile care conţin glicogen sau proteine.

Interes crescut pentru lipide

• Implicate în dezvoltarea ţesutului nervos.
• Prin acizii graşi şi colesterol- lipoproteinele sunt parte a ciclurilor celulare.
• Intră în componenţa tuturor ţesuturilor.
• Sunt indispensabile pentru sinteza membranelor celulare.

Importanţa alimentaţiei materne

• Triburile primitive practicau programe nutriţionale premaritale pentru AMBII părinti:
• Nutriţie premaritală şi preconcepţie
• Spaţierea sarcinilor
• Oferirea unui anumit tip de alimente femeilor însărcinate şi care alăptau, precum şi celor care se pregăteau să devină părinţi

Lipidele din peşte:

ACIZI GRAŞI CU LANŢUL LUNG OMEGA 3:

• eicosapentaenoic acid (EPA)
• docosahexaenoic acid (DHA)

Importanţi în nutriţia sugarilor, previn ADHD, cancerul, bolile cardiovasculare, demenţa.

DHA- acidul docosahexaenoic.

Acid gras esenţial omega-3. Se găseşte în uleiul de peşte şi în alge.

Puţine organisme îl sintetizează, sub acţiunea acidului alfa-linolenic.

Lipidele materne conţin 0.34% DHA (din cantitatea totală de lipide), cantitatea fiind în relaţie cu alimentaţia mamei.

DHA - ca supliment în sarcină şi lactaţie

DHA scăzut a fost asociat cu:

• Dezvoltare retiniană precară,
• Acuitate vizuală scăzută,
• Dezvoltare cognitivă improprie.

(dezvoltare limbaj si procesare informatii)

ISSFAL (International Society for the Study of Fatty Acids and Lipids) recomandă 300 mg/zi de DHA în sarcină şi lactaţie, în timp ce la femei media zilnică a consumului este de 45 mg -115 mg DHA.

DHA şi sistemul nervos central

• DHA şi ARA introduse în “infant formulas” de categorie “premium”.
• Formulele "convenţionale" conţin acid alpha-linolenic şi acid linoleic, care sunt precursori ai DHA.
• S-a comparat funcţia cognitivă la copiii alimentaţi cu formule de lapte.
• DHA este cel mai important dintre acizii graşi esenţiali (polyunsaturated fatty acids, PUFAs) din creier (40%) şi retină (60%). 50% din greutatea membranei plasmatice neuronale este reprezentată de DHA.

Deficienţa de DHA este asociată cu declinul cognitiv.

Surse de DHA

• Laptele de mamă
• Peşte, ulei de peşte, carne de vită, galbenuş de ou, alge.
• Nivelul de DHA şi ARA este în mod tipic mai ridicat la sugarii alimentaţi natural, în comparaţie cu cei alimentaţi cu formule care nu conţin LCPUFA.
• DHA şi ARA trec de la mama la făt în ultimul trimestru de sarcină şi contribuie la dezvoltarea creierului şi a retinei.
• La prematuri-acest transfer se opreşte brusc.
• Adăugarea de DHA şi ARA în formulele de lapte este benefică pentru prematuri.

Necesităţile energetice

• În primele 4-6 luni de viaţă: lipidele contribuie, în proporţie de 40-60%, la necesităţile energetice legate de creştere, dezvoltare, depozitarea grăsimilor.
• De la 6 luni la 3 ani, grăsimile vor reprezenta 30-35% din necesarul energetic, în funcţie de activitatea copilului.
• Scăderea procentului de lipide din alimentaţie sub 25% nu este benefică.
• Se recomandă doar copiilor cu probleme de greutate.
• Efortul de a promova o alimentaţie sănătoasă, s-a ghidat pe importanţa limitării cantităţii de grăsimi din alimentaţie, pentru a preveni bolile cronice (cardiovasculare, obezitatea, diabetul de tip 2 şi unele tipuri de cancer)
• 28–30% lipide, după 6–12 luni.
• Dieta săracă în grăsimi a mamelor care alaptează- duce la modificarea compoziţiei laptelui şi la o rată de creştere necorespunzătoare pentru copil.

Majoritatea lipidelor din alimente sunt:

• - TRIGLICERIDE
• - COLESTEROL
• - FOSFOLIPIDE

Facilitează absorbţia vitaminelor liposolubile A,D,E,K.

Oamenii au nevoie în dieta de acizii graşi esenţiali:

• - Acidul Linoleic (prezent în legume)
• - Acidul Alfa-Linolenic (legume verzi, seminţe, nuci, ulei de rapiţă, soia)

Nevoile de lipide la copii

• Raţia dietetică recomandată sau raţia zilnică permisă, în raport cu vârsta este de 3-6g/kgc/zi la sugar şi 25-40 % din raţia calorică totală, după vârsta de 1 an.
• Deficitul de lipide în raţia alimentară a sugarului reduce aportul energetic, reduce absorbţia vitaminelor liposolubile perturbând procesul de creştere.

Dacă aportul caloric este menţinut prin creşterea hidrocarbonatelor,se produce creşterea fermentaţiei şi a osmolarităţii lumenuluiintestinal ce atrage fluidele, determinând distensie abdominală şi diaree.

14. Fibrele alimentare

Intră în alimentaţia sugarului de la vârsta de 4-5 luni. Ele reprezintă conţinutul în lignină, celuloză şi hemiceluloză al alimentelor de origine vegetală

Principalele componente ale fibrelor alimentare sunt:

• celuloza.
• hemiceluloza.
• pectinele – polizaharide amorfe care se găsesc în peretele celular şi în spaţiile intercelulare ale plantelor.
• lignina – substanţă nepolizharidică ce conţine o serie de compuşi ca mucilagii, gume, amidon.

Rolul fibrelor alimentare în organism:

15. Substanţele minerale

• Mineralele sunt elemente biotic indispensabile funcţiilor vitale şi creşterii organismului. Ele reprezintă 2,7-3 % din greutatea nou-născutului şi 4,3 % din cea a adultului.
• Cea mai mare parte a mineralelor corpului se află în schelet.
• Substanţele minerale îndeplinesc rol structural (schelet, hemoglobină, suc gastric, glande endocrine) şi rol reglator şi biocatalizator în organism (menţinerea presiunii osmotice, reglarea activităţii sistemului nervos central, miocardului, muşchilor, coagularea sângelui).

16. Oligoelementele

Sunt substanţe minerale existente în ţesuturi, în concentraţii mici sub 1mg/kg.

Studiul oligoelementelor a permis cunoaşterea rolului şi metabolismului a peste 27 de elemente prezente în organismul uman.

Exemple:

• Fierul – intră în structura hemoglobinei, mioglobinei şi a unor enzime celulare. Nevoile sunt apreciate la 1 mg/kg/zi.
• Magneziul – participă la majoritatea proceselor biologice din organism, nevoile fiind de 12mg/kg/zi.
• Zincul – participă la activitatea a peste 90 enzime cu rol în metabolismul proteinelor, lipidelor, glucidelor şi acizilor nucleici. Nevoile sunt apreciate la 3-5 mg/zi la sugar.
• Cuprul este un component a numeroase metalo-enzime şi metalo-proteine. Nevoile sunt de 0,08 mg/kg/zi la sugari.
• Seleniul – Nevoile recomandate sunt de 10-40 micrograme/zi la sugar.

17. Vitaminele

• Vitaminele sunt factori de nutriţie bioreglatori, cu acţiune asupra metabolismului în general şi în procesul de creştere.
• Principala sursă de vitamine alimentare o reprezintă vegetalele, prin fructe, zarzavaturi, cereale şi ulei. Alimentele de origine animală, care conţin vitamine sunt: laptele, ficatul, carnea, rinichii, creierul şi ouăle.

Vitaminele hidrosolubile:

ALIMENTAŢIA

1. Definiţie

Alimentaţia naturală reprezintă alimentaţia exclusiv cu lapte de mamă în primele 4-6 luni de viaţă.

Reprezintă alimentaţia ideală, laptele uman fiind alimentul cel mai fiziologic cu următoarele calităţi majore:

• Asigurarea unei raţii echilibrate în principii nutritive şi a unei compoziţii adaptate posibilităţilor de digestie ale copilului şi necesităţilor sale nutriţionale.
• Protecţia antiinfecţioasă şi antialergică.
• Consolidarea legăturilor afective între mamă şi copil.
• Implicaţii economice importante.

2.Fiziologia lactaţiei - reglarea neurohormonală

Unul din aspectele majore ale alimentaţiei naturale este interacţiunea şi angrenarea reflexelor materne cu cele ale nou-născutului.

1. Reflexul de secreţie sau prolactinic este un reflex declanşat de stimularea mamelonului prin sucţiune, care declanşează printr-un reflex neurohormonal, producerea de prolactină în lobul anterior al hipofizei, hormon care stimulează şi menţine secreţia de lapte în glanda mamară. Cu cât suptul este mai viguros şi mai complet, cu atât mai mult laptele se secretă.

2. Reflexul de ejecţie al laptelui este un reflex psihosomatic de care depinde de fapt actul alăptării.

Reflexul de ejecţie poate fi inhibat de tensiunea emoţională, anxietate, stres, reprezentând cea mai importantă cauză de insuficienţă a lactaţiei, sau stimulat de un comportament al mamei dominat de încredere.

Fiziopatologia lactaţiei

Alţi factori ce intervin în iniţierea şi menţinerea secreţiei lactate

• Pregătirea prenatală, în ultimele luni de sarcină, prin informarea mamei asupra avantajelor alimentaţiei naturale, pregătirea sa zilnică în vederea alăptării şi pregătirea mameloanelor.
• Evitarea, pe cât posibil, în cursul travaliului a anestezicelor ce scad secreţia lactată.
• Iniţierea alimentaţiei la sân cât mai devreme posibil, când naşterea şi starea mamei şi a nou-născutului o permit, preferabil în primele ore după naştere. Nou-născutul va fi pus să sugă la ambii sâni, la fiecare masă şi după metoda „la cerere” pentru favorizarea secreţiei lactate. După cele două săptămâni de acomodare, ritmul sugarilor se va autoregla; de asemenea prin creşterea cantităţii de lapte secretate se va trece la alternarea sânilor la mese, şi se va reduce numărul de mese.

• Odihna mamei – evitarea oboselii excesive, a stressului fizic şi psihic.
• Igiena: spălarea sânilor cu apă şi săpun o dată pe zi şi cu apă simplă înainte de fiecare supt. Se va evita folosirea alcoolului şi a săpunurilor uscate care favorizează apariţia ragadelor. Este necesar un sutien larg, cu bretele inextensibile pentru a susţine greutatea sânilor, iar în interior se poate pune o compresă absorbantă sau o batistă curată dacă laptele curge singur
• Dieta mamei care alăptează trebuie să fie variată, echilibrată, bogată în săruri minerale şi vitamine şi cu un supliment de 500-600 Kcal/zi. Laptele este important, dar nu trebuie să înlocuiască alte alimente esenţiale.
• Dacă mama nu consumă lapte şi produse lactate, va primi l g de calciu pe zi.

3. Compoziţia şi rolul fiziologic al laptelui uman

Stadiul lactaţiei: în primele 5 zile de la instalarea lactaţiei, laptele uman poartă numele de colostru şi are o compoziţie specifică; între ziua a 6-a şi a 10-a, glanda mamară secretă un lapte de tranziţie. Către sfârşitul primei luni, secreţia lactată se stabilizează compoziţional.

Colostrul comparat cu laptele matur, este mai vâscos, mai bogat în proteine şi unele minerale (calciu), mai sărac în lipide, glucide şi unele vitamine.

Lipidele, lactoza şi vitaminele cresc în timpul perioadei de tranziţie.

4. Aspectul tranziţiei lapelui de la colostru către lapte matur

5. Aspectele lactaţiei la prematuri

Naşterea prematură: influenţează compoziţia laptelui uman prin imaturitatea fiziologică, metabolică şi endocrină a glandei mamare.

Astfel, în primele 15 zile după naşterea prematură, laptele conţine proteine cu 15-25% mai mult decât laptele secretat după naşterea la termen, lipide cu 40-50% mai mult, iar lactoza este cu 15% mai redusă. Aceste diferenţe dispar la sfârşitul primei luni de lactaţie cu excepţia unor imunoglobuline, care sunt în cantitate mai mare în laptele prematur şi se menţin cel puţin 3 luni.

În cursul aceleiaşi mese, sugarul primeşte laptele iniţial – o secreţie apoasă conţinând globule lipidice şi proteinice care trec prin dializa pasivă în canalele galactofore, iar ulterior un lapte cu un conţinut triplu de lipide şi proteine de 1,3 ori mai mare.

6. Proteinele din laptele uman

Laptele uman este format dintr-un lichid în care se găsesc celule libere, micelii de cazeină, globule de grăsime şi glucide solubilizate. Laptele matur are un conţinut hidric de aproximativ 87 %, densitatea = 1030 şi pH = 6,9-7.

Proteinele se găsesc în concentraţie medie de 9-10 g/litru şi se diminuează în cursul suptului. Sunt reprezentate de cazeină şi proteinele lactoserului.

7. Glucidele şi lipidele

• Glucidele sunt reprezentate de lactoză (90%) şi oligozaharide (10%). Cantitatea de glucide din laptele uman (aprox. 70 g/l) este semnificativ mai importantă decât în laptele de vacă (aprox. 50 g/l). Laptele uman nu conţine fructoză şi nici zaharoză.
• Lipidele sunt în cantitate de 40 g/l (35 g/l în laptele de vacă) şi asigură 50% din valoarea calorică a laptelui

Cantitatea de lipide este mai mică la începutul suptului pentru a creşte semnificativ (de 3-4 ori) către sfârşitul alăptării, dând senzaţia de satisfacţie şi reglând astfel apetitul. Acest fapt explică raritatea obezităţii la copiii alimentaţi natural.

Lipidele laptelui uman conţin 98% trigliceride, 1% fosfolipide şi 0,5% colesterol.

8. Sărurile minerale şi oligoelementele
Sărurile minerale sunt în cantitate globală de 2,5 g/l şi situează laptele uman ca fiind cel mai hipomineralizat lapte.

9. VitamineleLaptele uman conţine atât vitamine liposolubile cât vitamine hidrosolubile, în proporţii variabile, în raport cu aportul matern.

10. Factorii de protecţie antiinfecţioasă

Laptele uman conţine un dispozitiv de factori imunologici şi biologici care asigură protecţia faţă de bacteriile, virusurile şi levurile din mediul înconjurător, până ce sugarul îşi dezvoltă imunitatea proprie.

• Factorii celulari au rol antiinfecţios la nivelul glandei mamare şi tractului digestiv al sugarului.
• Imunoglobulinele. În laptele uman predomină IgA secretorie cu rol în împiedicarea aderării bacteriilor, virusurilor şi antigenelor alimentare de mucoasa intestinală a sugarului, acţionând sinergie cu macrofagele. IgM şi IgG sunt în cantitate mică în lapte. IgM este în concentraţie mai mare în colostru faţă de laptele matur.
• Lactoferina nesaturată – are rol bacteriostatic sustrăgând fierul indispensabil pentru multiplicarea unor bacterii.
• Liganzii pentru acidul folie şi vitamina B₁₂ au rol bacteriostatic chelând acidul şi cobaltul necesar unor bacterii: E.coli, proteus, piocianic, Salmonella, clostridii (mecanism asemănător lactoferinei).
• Lizozimul (neuraminidaza), catalizează hidroliza peptidoglicanilor din peretele bacterian şi potenţează acţiuni anticorpilor. Are deci un efect bactericid direct şi indirect.
• Lactoperoxidaza din laptele uman are acţiune bacteriricidă în prezenţa peroxidului de hidrogen şi a piocianatului împotriva unor germeni ca: streptococi, pseudomonas, E.coli, Salmonella.
• Fracţiunile C₃ şi C₄ ale complementului joacă un rol în înglobarea particulelor şi probabil în chimiotactismul celulelor fagocitare ale colostrului şi laptelui.
• Factorul antistafilococic de natură lipidică, inhibă creşterea stafilococului auriu. S-au descris şi alţi factori de natură lipidică cu acţiune antivirală.
• Factorii bifidus sunt reprezentaţi de glicoproteine şi oligozaharidele din lapte şi au rol în promovarea creşterii lactobacililor bifidus în colonul sugarului alimentat la sân.

11. Conservarea laptelui uman

Alimentarea la sân este ideală pentru sugar.

Conservarea laptelui uman este urmată de unele modificări ale componentelor:

1. Conţinutul bacterian creşte progresiv cu durata păstrării laptelui.
2. Recipientele şi sondele din material plastic absorb în pereţii lor vitaminele liposolubile. Macrofagele aderă la pereţii vaselor din sticlă,
3. Tratarea termică a laptelui prin fierbere inactivează bacteriile şi celulele.

12. Tehnica alimentaţiei la sân

Alăptarea la sân prevede pregătirea copilului şi a mamei în vederea îndeplinirii anumitor condiţii:

• Sugarul trebuie să fie treaz şi să fie lăsat să plângă câteva minute înainte de a-l pune la sân; un sugar somnoros nu suge bine.
• Mama îşi va spăla mâinile şi sânul cu apă caldă, va îmbrăca un halat curat sau un capot special pentru alăptare, îşi va lega părul şi eventual îşi va pune o mască de tifon în caz că prezintă o infecţie a căilor aeriene superioare
• Poziţia pentru alăptat trebuie să fie comodă. În funcţie de preferinţa mamei, se va adopta, fie poziţia de decubit lateral, fie poziţia şezândă

• Se atinge obrazul sugarului cu mamelonul; el va întoarce capul spre sân si va începe să sugă prin declanşarea reflexului punctelor cardinale (rooting reflex) şi a reflexului de sugere.
• Durata suptului va fi în medie 15-20 min. prezentând diferenţe individuale.
• În general, la o bună secreţie lactată, copilul va suge un singur sân la o masă pe care îl evacuează complet. Dacă cantitatea nu a fost suficientă, se poate continua cu celălalt sân urmând ca la prânzul următor să se înceapă cu acesta pentru golirea sa completă şi stimularea astfel a secreţiei lactate.
• După alăptare, sugarul va fi ţinut în poziţie verticală pentru a favoriza eructaţia.
• De asemenea, mama îşi va spăla sânii cu apă pentru îndepărtarea resturilor de lapte.

13. Stabilirea raţiei în alimentaţia naturală

• La naştere, înainte de orice tentativă de alimentare se va cerceta permeabilitatea esofagului cu o sondă, mai ales la subponderali sau în caz de hidramnios.
• Se recomandă punerea nou-născutului la sân cât mai repede după naştere, dacă starea nou-născutului şi a mamei o permit la câteva ore, sau chiar la 30 min în sala de naştere pentru stimularea secreţiei lactate.
• În ceea ce priveşte aprecierea cantitativă a raţiei sugarului alimentat natural, cantitatea de lapte din primele zile, se poate calcula teoretic după formula Finkelstein:

ml. lapte/zi = (n-1) x 70 sau 80

• n = numărul de zile de viaţă
• 70 se foloseşte pentru nou-născuţii cu Gn mai mică de 3250 g.
• 80 se foloseşte pentru nou-născuţii cu Gn mai mare de 3250 g.

14. Poziţia corectă de alăptare

14. Poziţie incorectă de alăptare

Poziţionarea incorectă a sânului, în forma literei “C” , face ca acesta să nu încapă în gura copilului.

N.B : Poziţia corectă a sânului în timpul suptului este în forma literei “U” .

15. Contraindicaţiile alimentaţiei naturale

16. Obstacole şi incidente în alimentaţia naturală

Incidentele şi obstacolele din alimentaţia naturală pot fi legate de mamă sau de sugar.

1. Incidente legate de mamă

Angorjarea sânilor: apare cel mai frecvent la începutul lactaţiei în zilele a 2-a - a 5-a după naştere. Sânii sunt grei şi dureroşi şi apare prin golirea incompletă sau tardivă a sânilor. Alveolele suprapline determină obstrucţie vasculară şi limfatică.

Recomandări: evacuarea laptelui prin muls manual sau cu pompa, comprese pe zonele edematoase şi dureroase, eventual administrarea de ocitocină.

Ragadele mamelonului sunt mai frecvente la începutul lactaţiei. Pot fi rezultatul tehnicii incorecte de alăptare sau deficienţelor în igiena sânilor.

Îngrijirea sânilor prin expunerea mameloanelor la aer, evitarea săpunului şi alcoolului, spălarea cu apă, uscarea cu un prosop moale. Dacă au apărut, se întrerupe temporar suptul, se evacuează manual laptele şi se oferă sugarului din biberon până la vindecarea leziunilor, iar mameloanele se acoperă cu un unguent cu lanolină anhidră şi apoi cu compresă sterilă.

Mastita şi galactoforita

Mastita puerperală este o celulită a ţesutului conjunctiv interlobar produsă cel mai frecvent de stafilococul auriu. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri şi eritem inflamator. Se recomandă tratament antiinfecţios şi evacuarea completă a laptelui pentru a preveni formarea abceselor.

Malformaţiile mameloanelor (mamelon ombilicat, mamelon scurt), reprezintă cauze frecvente de abandonare a alăptării. Mamelonul trebuie pregătit pentru supt prin masaj cu 1-2 luni înainte de naştere. Masarea mamelonului scurt înainte de supt pentru a-i produce erecţia şi introducerea lui împreună cu areola în gura sugarului, poate fi urmată de succes. Dacă nu se reuşeşte, se mulge laptele şi se administrează din biberon.

Hipogalactia este în majoritatea cazurilor rezultatul greşelilor în iniţierea alăptării, erorilor de tehnică alimentară şi a diferitelor stări patologice ale mamei sau sugarului care duc la golirea incompletă a sânilor. În aceste situaţii, sugarul stagnează ponderal, creşte anxietatea mamei şi se ajunge la alimentaţia complementară

Lactoreea reprezintă curgerea laptelui dintr-un sân în timp ce sugarul suge la sânul opus sau din ambii sâni în afara supturilor. Ea se produce printr-un reflex condiţionat de ejecţie sau prin hipersecreţie de prolactină. De asemenea, lactoreea poate fi secundară administrării de rezerpină, fenotiazină sau întreruperii administrării anticoncepţionalelor orale.

2. Incidente din partea sugarului

1. Malformaţiile cavităţii bucale: cheiloschizis şi palatoschizis care nu permit etanşarea cavităţii bucale şi fac suptul dificil sau chiar imposibil.
2. Prematuritatea – prin lipsa reflexului de sucţiune sau prin forţa slabă, în acest caz sugarul neputând goli sânii
3. Regurgitaţiile sunt eliminări de cantităţi mici de lapte nemodificat şi fără efort imediat după supt.
4. Vărsăturile constau în eliminarea cu efort a laptelui cu cazeina coagulată, ca urmare a acţiunii labfermentului. Vărsăturile habituale apar datorită aerofagiei prin supt lacom şi a cantităţii mari de lapte ingerat, care produc distensia stomacului şi stimularea reflexului de vărsătură.
5. Refuzul sânului poate apare în caz de anorexie nervoasă la sugarii cu encefalopatie infantilă, după administrarea de ceai sau lapte din biberon când sugarul face diferenţieri între forţa necesară suptului la sân şi uşurinţa obţinerii laptelui din biberon sau dacă laptele are un gust neplăcut ca urmare a alimentaţiei mamei (usturoi, ceapă, varză)
6. Colicile abdominale apar în primele 10 zile şi se manifestă până la vârsta de 3 luni, prin dureri abdominale ce survin brusc, ţipăt strident, congestia feţei, frecarea picioarelor şi emisia de gaze. Simptomatologia durează 10-20 min, se repetă şi are o incidenţă vesperală şi nocturnă.

17. Avantajele alimentaţiei naturale

Laptele de mamă este alimentul ideal pentru sugari.

Este cel mai valoros aliment din punct de vedere calitativ.

Avantajele alimentaţiei naturale decurg din calităţile majore ale laptelui uman:

• Asigurarea unei raţii echilibrate în principii nutritive necesare unei creşteri somatice şi cerebrale corecte (echilibru perfect între principiile nutritive)
• Compoziţie variabilă (colostru, lapte de tranziţie, lapte matur), perfect adaptată posiblităţilor de digestie şi de absorbţie ale nou-născutului şi sugarului, atât cantitativ cât şi calitativ
• Laptele uman este un aliment „viu” (conţine fermenţi, anticorpi, vitamine)
• Asigură o protecţie antiinfecţioasă prin prezenţa factorilor de protecţie - factori celulari, imunoglobuline, lactoferina, lizozime, fracţiunile C₃-C₄ ale complementului, factorii bifidus şi protecţie faţă de E.U.N.

18. Alimentaţia preşcolarului

• Alimentaţia preşcolarului este asemănătoare cu a adultului la unele mese. Cu toate că ritmul creşterii staturo-ponderale se încetineşte, preşcolarul are nevoi nutritive mari datorită activităţi motorii intense.
• Trebuie să asigure 80 kcal/kg/zi din care proteinele vor acoperi 15-18%, lipidele 25-30% şi glucidele 55-60% din aportul caloric. Nevoile de lichide sunt de 80 ml/kg/zi
• Raţia proteică de 2 g/kg/zi dată de proteine de origine animală 2/3 şi doar 1/3 din proteine vegetale. Laptele în cantitate de 500-600 ml (inclusiv iaurtul). Brânza de vaci + brânzeturi fermentate. Carnea de pasăre, vacă, porc, oaie, peşte si mezeluri se dau în cantitate de 75 g/zi. Oul se poate administra sub diverse forme

• Necesarul de lipide de 2-3 g/kg/zi se asigură sub formă de unt, smântână, margarina şi uleiuri vegetale
• Glucidele se recomandă în raţie de 10 g/kg/zi sub formă de pâine şi produse de panificaţie, 150 g/zi paste făinoase, prăjituri, fructe şi legume. Se indică pâinea intermediară pentru conţinutul de fibre alimentare şi vitamine din grupul B. Legumele se dau ca piureuri, soteuri, budinci şi crude ca salate. Fructele se dau, de preferinţă crude
• Copilul preşcolar va primi 3 mese principale şi 2 gustări.

20. Alimentaţia şcolarului

La 6-12 ani este un ritm lent de creştere, nevoile energetice şi nutritive sunt destinate mai mult pentru activitatea fizică, intelectuală şi maturarea sexuală.

• Aport energetic de 50-60 kcal/kg/zi din care 30% să fie asigurate de lipide, 15% de proteine şi 55% de glucide. Nevoile de lichide sunt de 60 ml/kg/zi.
• Nevoile de proteine de 2g/kg/zi se recomandă a fi asigurate de alimente de origine animală în proporţie de 50-60%. Laptele - 400ml pe zi, carne 100-150 g/zi, brânzeturi 30-50 g/zi, un ou la 1-2 zile şi proteine vegetale.
• Raţia de lipide este de 1,5-2 g/kg/zi din care raportul AGS/AGN este egal. Aportul de colesterol va fi de 100-300 mg/1000kcal/zi. Lipidele se asigură prin unt, smântână, ulei şi lipidele din vegetale, carne, lapte şi gălbenuşul de ou.

21. Alimentaţia adolescentului

• Accelerarea creşterii organismului în perioada prepubertară măreşte nevoile energetice de proteine, de calciu, fosfor, fier, zinc şi de vitamina A şi E.
• Puseul de creştere şi maturare sexuală a adolescentului, modifică raportul între masa musculară, metabolic activă şi ţesutul adipos după tipul caracteristic sexului. Aceste modificări biologice reclamă mărirea aportului nutriţional. Nevoile energetice se măresc cu activitatea fizică şi practicarea sporturilor, în acest sens, băieţii necesită raţii mai mari.
• În raport cu programul activităţii, adolescentul va avea 3 mese pe zi la ore fixe. Alimentaţia este similară cu a adultului, variată şi prezentată estetic.
• Sunt interzise alcoolul, cafeaua, condimentele iuţi şi tutunul.