Intoleranţa
la gluten
Intoleranta
la gluten este o afectiune cronica a intestinului subtire de natura
autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la
persoanele cu o anumita predispozitie genetica, putandu-se manifesta
la orice varsta. Procesul patogen este cauzat de intoleranta la
gluten − proteina prezenta in cereale precum grau, orz, secara si
ovaz.
Aproximativ
2% dintre romani sufera de intoleranta la gluten, si astfel trebuie
sa excluda din dieta orice urma de paine, paste fainoase, biscuiti.
10% dintre persoanele care au o ruda de gradul I (mama, tata, frate,
sora, fiu, fiica) cu boala celiaca prezinta un risc crescut de a
dezvolta boala.
Intoleranta
la gluten sau boala
celiaca
mai este cunoscuta si sub denumirea de enteropatie gluten sensibila,
sprue celiac sau nontropical.
Evolutia
bolii este caracterizata prin perioade de exacerbare (agravare) si
acalmie (ameliorare). Procesul patogen este cauzat de intoleranta la
gluten (proteina prezenta in cereale precum grau, orz, secara si
uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales gliadina.
Atunci cand o persoana cu intoleranta la gluten consuma produse ce il
contin (alimente, suplimente nutritive sau medicamente), sistemul
imunitar al gazdei se autoactiveaza si sintetizeaza anticorpi
antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal, determinand
aparitia unei reactii inflamatorii la nivelul mucoasei. Aceasta
inseamna ca vili de la suprafata intestinului subtire, cu ajutorul
carora substantele nutritive din alimente sunt absorbite in organism,
vor fi distrusi. Vilii intestinali devin aplatizati si inflamati,
ceea ce duce la micsorarea suprafetei de absorbtie a intestinului
subtire si afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, in special a
grasimilor, a vitaminelor liposolubile (A, D, E, K), a calciului, a
fierului si a folatilor, acest proces purtand numele de sindrom
de malabsorbtie.
Cauzele
intolerantei la gluten
Nu
se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar
cercetarile medicale din ultimii ani au identificat anumite gene care
definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta boala, a carei
incidenta este mai mare in Europa.
Factorii
de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene, pot declansa
diferite modificari la nivelul intestinului subtire, in cazul
persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care contin
gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile
intestinale caracteristice bolii. Aceste leziuni ale intestinului
subtire determina tulburari de digestie si de absorbtie (maldigestie,
malabsorbtie).
Persoanele
cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:
- dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);
- diabet tip I (diabetul insulino-dependent);
- tiroidita autoimuna;
- sindromul Down;
- sindromul Sjogren;
- deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).
Simptome
Simptomele
caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale
cauzate de ingestia glutenului. Simptomele difera de la un caz la
altul, de la simptome usoare care trec deseori neobservate, la
simptome si complicatii severe care au un impact negativ asupra
vietii de zi cu zi.
La
unele persoane simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la
maturitate si au caracter intermitent (apar si dispar la un anumit
interval de timp). Cu toate ca simptomele bolii celiace sunt aceleasi
indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai intense la copii
(debut precoce al bolii).
Aceste
simptome constau in:
- balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal − cauza a unei digestii defectuoase a alimentelor la nivelul intestinului subtire si al colonului;
- dureri epigastrice de intensitate redusa;
- scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor; scaunul contine o cantitate mare de lipide (steatoree) si are un aspect lucios, stralucitor, fiind de asemenea foarte aderent;
- scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal − cu un grad de risc mai ales in randul copiilor, care din cauza tulburarilor de digestie si absorbtie, nu asimileaza nutrientii, de aceea nu se dezvolta corespunzator varstei (sunt subnutriti);
- fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti la nivelul intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care cauzeaza anemie (in special in randul adultilor);
- varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intalnite in randul copiilor cu boala celiaca;
- crampe musculare si dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbtie a calciului;
- afte ulceroase, eruptii dureroase pe piele cu aspect de herpes (dermatite).
Complicatii
Boala
celiaca poate conduce la:
- probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului cu aparitia rahitismului (la copii), osteopeniei si osteoporozei (la adulti);
- infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor);
- pubertate intarziata;
- infectii respiratorii recurente;
- tulburari de memorie si concentrare;
- tulburari psihice, precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti;
- anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).
Toate
aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni,
intarzie deseori diagnosticul bolii celiace.
Complicatii
mai grave ale bolii celiace sunt:
- Pierderea sarcinii si malformatiile congenitale ale fatului, ca de pilda problemele canalului/tubului neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si creier), sunt unele dintre riscurile care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au urmat un tratament corespunzator pentru celiachie. Ele sunt cauzate in special de proasta asimilare a acidului folic si a altor nutrienti.
- Atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti (acidul folic). Se produc depuneri de calciu in substanta cerebrala (calcificari in creier), care in timp creeaza zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri de apoplexie, convulsii.
- Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie maladii cu un risc crescut de aparitie la cei afectati de boala celiaca.
- Limfomul cu celule T (tumoarea maligna a tractului gastrointestinal) este o alta complicatie severa datorata leziunilor intestinale.
Diagnostic
pozitiv
Diagnosticul
bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni,
precum intoleranta alimentara, sindromul de colon iritabil, boala
Crohn, colita ulceroasa, diverticulita, infectiile intestinale din
cauza simptomelor asemanatoare. Deseori, diagnosticul bolii celiace
este unul de excludere a celorlalte afectiuni cu simptome similare,
dar care nu raspund la tratament. Istoricul medical, examenul clinic
si testele de laborator stau la baza diagnosticului de boala celiaca.
Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a intestinului
subtire, interventie realizata in timpul endoscopiei digestive.
Teste
de sange si imunologice
De
curand, cercetatorii au descoperit la persoanele care sufera de
celiachie prezenta in sange a unui numar mai mare de anticorpi decat
nivelul normal. Anticorpii la gluten: Ig A tTG, Ig A EMA, Ig A AGA.
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia
intestinala pentru confirmarea diagnosticului.
