Hipoglicemiile
Clinic
se descriu două tipuri de hipoglicemii: acute şi cronice; se mai
cunosc însa şi hipoglicemii organice şi funcţionale.
Coma
hipoglicemică
este forma cea mai importantă dintre hipoglicemiile acute, care pot
fi uşoare, medii sau grave.
În
forma uşoară şi medie de comă hipoglicemică domină senzaţia de
foame, transpiraţii profuze, vertije, frisoane, tahicardie iar în
formele severe tulburările neurologice şi psihice (crampe,
parestezii, cefalee, uneori incoerenţă ca la beţie, sau dimpotrivă
stări depresive).
Coma
hipoglicemică este de obicei profundă, bolnavul este palid sau
congestionat, respiraţia este de tip Cheyne-Stockes, hipertensiunea
arterială, hipotermia şi tahicardia se întâlnesc în cele mai
multe cazuri. Neurologic semnele merg de la mici secuse la convulsii,
uneori crize epileptiforme, contracturi puternice cu încleştarea
gurii, reflexe vii, uneori paralizii. Semnul Babinski este prezent
bilateral.
Diagnosticul
diferenţial se face cu:
-
coma
diabetică
care este mai puţin profundă, respiraţia este de tip Kiismaul, se
simte mirosul de acetonă la respiraţie, deshidratarea este mai
mare, setea intensă şi uscăciunea pielii prezentă. Reflexele sunt
abolite. Babinski nu este prezent, iar probele biologice sunt
caracteristice
-
coma
vasculară cerebrală
este profundă, apare semne de focar (hemiplegie, Babinski
unilateral, reflexe abolite). Aspectul lichidului cefalorahidian
confirmă diagnosticul
-
coma
uremică
apare după o evoluţie prelungită a unei boli renale cunoscute.
Ureea este crescută iar glicemia normală
-
coma
hepatică
apare după o boală prelungită şi cunoscută, cu semne evidente.
Sindromul biologic exclude hipoglicemia.
Hipoglicemiile
cronice
apar
în boli organice sau după un tratament hipoglicemiant lung. Sunt
prezente semne de nevroză, etilism, epilepsie etc.,
şi
chiar deteriorare psihică. Tratamentul presupune suprimarea cauzei.
Hipoglicemiile
organice
se
întâlnesc în următoarele boli:
Insulinomul
(adenomul
insulelor Langerhans). Este o tumoră benignă în care apar semne
nervoase şi gastrice, postprandial
sau
după eforturi, glicemii în timpul crizei sub 0,50g‰, semne care
dispar după administrare de glucoza. În general apar semne
nevrotice (astenie, torpoare, traspiraţii profuze), semne minore de
hipoglicemie (tremurături, paloare, anxietate, foame imperioasă
care dispare după ingestie de glucoza). Treptat semnele psihice şi
neurologice se accentuează. Apar crampe, parestezii, tremurături,
incoerenţă, stări depresive, convulsii, pareze etc.
Semnele
apar paroxistic, regresia este fără sechele, lipsesc semnele
obiective şi apar dimineaţa pe nemâncate sau la trezirea din somn.
Cedează prin ingestie de zahăr. Tratamentul este chirurgical.
Alte
hipoglicemii organice, apar în: seminomul
testicular, adenocarcinomul gastric, adenocarcinomul cecal şi
în
tumori toracice.
Hipoglicemii
funcţionale
apar la bolnavii cu gastrectomie şi în următoarele două
sindroame:
-
Sindromul de evacuare precoce (Dumping
sindrom). Simptomatologia este polimorfă: balonări, apăsare
epigastrică, greţuri şi vărsături, chiar colici, transpiraţii,
astenie fizică, vertije, palpitaţie, etc.
Toate
aceste semne apar la 15-30 minute după masă, când glicemia este
maximă. Glicemia este urmată de o hipoglicemie secundară (cu
descărcare de secretină), care explică simptomatologia.
-
Sindromul
postprandial
tardiv
care
apare la câţiva ani de la operaţie (gastrectomie), cu lipotimii,
transpiraţii, ameţeli, cefalee, oboseală marcată. Apare la 2-4
ore după mese. Dacă se ingeră imediat zahăr tulburările dispar.
