Pneumologie si nursing specific , 7 PNEUMOTORAXUL , HIDROTORAXUL






7. PNEUMOTORAXUL



Definiţie: pneumotoraxul este prezenţa aerului în cavitatea pleurală. Aerul poate pătrunde în pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obişnuită, cauzată cel mai frecvent de tuberculoza pulmonară, chisturile aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxl traumatic apare în traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic constă în introducerea aerului în pleură în scop terapeutic.



Simptomatologie: debutul este de obicei brutal, chiar dramatic, cu ocazia unui efort, tuse violentă sau fără cauză aparentă. Se caracterizează prin junghi atroce, localizat sub-mamelonar şi iradiind în umăr şi abdomen, urmat imediat de dispnee progresivă, intensă şi tuse uscată, chinuitoare. Apar rapid semne de şoc sau asfixie, faţă palidă, apoi cianozată, respiraţie rapidă şi superficială, puls mic, tahicardie, tensiune arterială coborâtă, anxietate. Examenul fizic arată mărirea hemitoracelui respectiv, cu lărgirea spaţiilor in-tercostale, vibraţii vocale abolite, hipersonoritate şi tăcere la auscultaţie.Cordul pulmonar acut, prin obstacolul intens şi violent impus inimii drepte, este o complicaţie gravă. O formă clinică deosebită este pneumotoraxul sufocant sau cu supapă care apare când perforaţia pleuropulmonară permite intrarea aerului în inspiraţie în pleură, dar nu şi ieşirea lui în expiraţie. Dacă nu se intervine prompt şi energic, bolnavul moare prin asfixie.

Diagnosticul se bazează pe apariţia brutală a dispneei,
durerea toracică violentă şi atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea vibraţiilor vocale, hipersonoritate şi tăcere la auscultaţie.

Tratamentul constă în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin şi, excepţional, Mialgin sau opiacee (Morfină, Dilauden-atropină, Pantopon), calmarea tusei cu Codeină sau Dionină şi tratamentul şocului când apare (Pentetrazol, Nicetamid, Effortil, Cofeină); repaus la pat şi repaus vocal. Când fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la exuflaţie decompresivă. Întotdeauna se tratează boala de fond şi complicaţiile.



  Hidrotoraxul este prezenţa în cavitatea pleurală a unui lichid cu caracter de transsudat.
Apare în insuficienţa cardiacă, sindromul nefrotic, ciroze, stări caşectice, etc.

Hemotoraxul constă în revărsarea unei cantităţi de sânge în cavitatea pleurală, în urma unor traumatisme toracice, a unui anevrism aortic sau sindrom hemoragic.

Chilotoraxul este prezenţa limfei în cavitatea pleurală, prin ruperea, obstruarea sau compresiunea marelui canal toracic sau a altui vas limfatic important.