7.
PNEUMOTORAXUL
Definiţie:
pneumotoraxul este prezenţa aerului în cavitatea pleurală. Aerul
poate pătrunde
în
pleură fie plecând de la bronhii, fie de la peretele toracic. Se
cunosc mai multe forme: pneumotoraxul spontan e forma obişnuită,
cauzată cel mai frecvent de tuberculoza pulmonară, chisturile
aeriene, pneumoconioze, emfizem; pneumotoraxl traumatic apare în
traumatisme toracice sau fracturi costale: pneumotoraxul terapeutic
constă în introducerea aerului în pleură în scop terapeutic.

Diagnosticul
se bazează pe apariţia brutală a dispneei,
durerea toracică
violentă şi atroce, fenomenele grave de asfixie, abolirea
vibraţiilor vocale, hipersonoritate şi tăcere la auscultaţie.
Tratamentul
constă
în calmarea durerii cu Algocalmin, Plegomazin şi, excepţional,
Mialgin
sau opiacee (Morfină, Dilauden-atropină, Pantopon), calmarea tusei
cu Codeină sau Dionină şi tratamentul şocului când apare
(Pentetrazol, Nicetamid, Effortil, Cofeină); repaus la pat şi
repaus vocal. Când fenomenele asfixice sunt grave, se recurge la
exuflaţie decompresivă. Întotdeauna se tratează boala de fond şi
complicaţiile.
Apare
în insuficienţa cardiacă, sindromul nefrotic, ciroze, stări
caşectice, etc.
Hemotoraxul
constă în revărsarea unei cantităţi de sânge în cavitatea
pleurală, în urma unor traumatisme toracice, a unui anevrism aortic
sau sindrom hemoragic.
Chilotoraxul
este prezenţa limfei în cavitatea pleurală, prin ruperea,
obstruarea sau compresiunea marelui canal toracic sau a altui vas
limfatic important.