8.
CANCERUL BRONHOPULMONAR
8
- 10 ori mai des decât la femei), în special după 40 de ani.
Etiologia nu este cunoscută, dar există unele cauze favorizante:
fumatul - după unele statistici boala apărând de 17 ori mai
frecvent la cei care fumează peste 20 ţigarete pe zi decât la
nefumători -, substanţele radioactive, gudronul, procesele
inflamatorii cronice pulmonare.
Anatomie
patologică: tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul
drept, în bronhiile mari şi lobii superiori. Odată constituită
formaţiunea tumorală proemină în bronhie, pe care o obstruează.
Simptomatologie:
simptomele cancerului
bronhopulmonar, atât de debut, cât şi cele
târzii,
sunt
în raport cu reacţiile pe care le produce tumoarea la nivelul
bronhiei (dilataţie, obstrucţie, infecţie) şi la nivelul
parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infecţii pulmonare
(pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic şi masca
neoplasmul (cancerul). De aceea, orice infecţie pulmonară
persistentă, recidivantă sau rebelă la tratament, la un bolnav -
de obicei bărbat - peste 40 de ani, trebuie să sugereze şi
existenţa unui cancer pulmonar.
Debutul
este de obicei insidios, manifestându-se prin tuse precoce,
continuă, rebelă la tratament, expectoraţie mucoasă sau
mucopurulentă, uneori cu striuri de sânge, alteori hemoptizii
abundente, dispnee, dureri toracice, la început surde, mai târziu
intense şi continue. Debutul poate fi şi acut, de tip pneumonie sau
cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaşte şi un debut tardiv, în
perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom para-neoplazic:
tulburări de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice),
neurologic (poline-vrite), endocrin (acromegalie).
Există
două mari forme: hilară (2/3 din cazuri), cu simptomatologie
bogată, în special bronşitică (respiraţie dificilă, şuierătoare
- Wheezing), dar nespecifică şi periferică: multă vreme
asimptomatică, cu manifestări numai radiologice.
În
perioada de stare se intensifică simptomele funcţionale de debut
(tusea, expec-toraţia, durerea toracică) şi apar semne generale
(paloare, oboseală, pierdere în greutate, inapetenţă, febră).
Multă vreme starea generală se menţine bună.
Semnele
fizice apar târziu şi se datoresc obstrucţiei bronşice,
interesării pleurei, infectării teritoriului pulmonar din jur,
compresiunii unor formaţiuni vecine sau metastazelor.
Semnele
radiologice constau
de obicei în: opacitate hilară, imagine de atelectazie lobară
sau
zonală şi opacitate rotundă în plin parenchim.
Bronhoscopia
este
examenul fundamental, care evidenţiază modificările mucoasei
bronşice
şi leziunea endobronşică (tumoarea sau stenoza) şi care permite
aspirarea unor fragmente tumorale sau a secreţiei bronşice, în
vederea examenului hisjologic.
Semnele
de laborator:
unul dintre cele mai importante examene, este cercetarea celulelor
neoplazice
în spută, prin recoltarea sputei 3 zile consecutiv (eventual
repetare); acest examen permite diagnosticul în 80 - 90% din cazuri,
cu 1 - 5 ani înainte ca neoplasmul să devină evidenţiabil cu
ajutorul metodelor clasice; de asemenea examenul
citologic
al secreţiei bronşice poate pune în evidenţă existenţa tumorii;
V.S.H. este aproape totdeauna accelerată, indiferent de gradul
febrei.
Evoluţie:
diagnosticul
se precizează de obicei târziu, când tratamentul este inoperant.
Gravitatea
rezultă şi din faptul că faza silenţioasă durează 5 -6 ani, iar
cea de latenţă clinică, 2-3. Când diagnosticul s-a stabilit,
evoluţia este în general rapidă, bolnavii sucombând în maximum
doi ani de la precizarea acestuia. Complicaţiile sunt numeroase, ele
precipită evoluţia bolii, mărind suferinţele bolnavilor: procese
inflamatorii sau supurative (pneumonii, bronhopneumonie, abces
pulmonar, dilataţie a bronhiilor etc.); procese pleurale
(serofibrinoase sau hemoragice); compresiuni ale organelor din
mediastin prin adenopatie; prinderi ale ganglionilor axilari şi
supraclaviculari şi metastaze la distanţă (cerebrale, osoase,
hepatice etc.). Moartea se produce prin caşexie, hemoptizie masivă,
asfixie etc.
Forme
clinice:
se cunosc următoarele forme
mai
importante:
forma
apicală (sindromul
Pancoast-Tobias), cu bombarea fosei superclaviculare, dureri
insuportabile
şi semne neurologice;
formă
hilară (centrală),
periferică, pseudopneumonică, mediastinală, pleuretică,
metastazantă,
supurată;
cancerul
pulmonar secundar este
un cancer metastatic,
cu
punct de plecare din prostată,
sân,
uter, tiroidă, rinichi, stomac, colon, rect. Spre deosebire de
cancerul primitiv, realizează o imagine radiologică nodulară, de
obicei multiplă, uneori miliară. Simptomatologia pulmonară este
multă vreme mută, metastazele fiind localizate la periferia
plămânilor, dominând semnele localizării primitive (prostată,
sân, uter etc.). Deznodământul fatal, survine mai repede decât în
cancerul primitiv.
Diagnosticul
se bazează pe apariţia insidioasă - la un individ de obicei după
40 de ani, mai ales mare fumător - a unor simptome funcţionale
nesemnificative prin ele însele (tuse, expectoraţie, dispnee,
hemoptizii), dar rebele la tratament şi persistente. Aceeaşi
semnificaţie trebuie acordată unor pneumonii şi pleurezii
rezistente la tratament sau recidivante. Diagnosticul se precizează
prin examen radiologic, bronhoscopie, biopsie şi examenul
microscopic al sputei.
Există
deci 4 metode de depistare în stadii precoce: clinică (cu atenţie
la pneumoniile care se repetă în acelaşi lob, la stări febrile
neexplicate şi V.S.H. crescută), radiologică, endoscopică şi
citodiagnostică, vizând sputa.
Prognosticul
este fatal.
Profilaxia
presupune
lupta împotriva fumatului, a poluării atmosferice, supravegherea
condiţiilor
de lucru în industriile care folosesc substanţe cancerigene,
acţiuni de depistare precoce radiologică în masă, tratamentul
intens şi precoce al tuturor infecţiilor bronşice.
Tratamentul
chirurgical este
singurul eficace (penumonectomii, lobectomii). Majoritatea
bolnavilor
ajung însă prea târziu la intervenţia chirurgicală. Tratamentul
medical este indicat în formele inoperabile din cauza metastazelor,
vârstei înaintate, a complicaţiilor etc. Se folosesc:
radioterapia, cobaltoterapia, citostatice (Clafen, Endoxan,
Gi-rostan), sub controlul hemoleucogramei; antibiotice pentru
combaterea infecţiilor şi tratament simptomatic după caz: calmante
ale tusei, hemostatice, analgetice (Algocalmin, Antidoren, Mialgin),
vitamine, oxigen etc.
Prezentăm
orientativ o schemă de tratament cu antineoplazice (şi
antimitotice) utilizată în tratamentul cancerului bronhopulmonar.
- prima zi Vincristină sau Vinblastină sau Adriblastină, 1 flacon i.v.
- a doua zi şi a treia zi câte o fiolă de Ciclofosfamidă (Endoxan), în perfuzie sau i.v.
- a patra zi , metotrexat 4 cpr sau Antifolan 1 fiolă i.m.
- a cincea zi , 1 fiolă de Ftorafur i.v.
