Cardiologie si nursing în cardiologie , 9 HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ


   XI. HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ

Definiţie: hipotensiunea arterială este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub 100 mmHg pentru tensiunea sistolică şi sub 65 mmHg pentru ceea diastolică.
În funcţie de durată, hipotensiunea poate fi trecătoare sau permanentă. În funcţie de etiologie se deosebesc: hipotensiuni arteriale esenţiale, simptomatice şi ortostatice.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENŢIALĂ

Apare în absenţa unei cauze cunoscute, are uneori un caracter familial şi se întâlneşte frecvent la cei care fac mari eforturi intelectuale. Se datoreşte dereglării mecanismelor nervoase şi endocrine care menţin regimul circulaţiei. Boala este frecvent asimptomatică, depistarea fiind întâmplătoare.

Există şi forme clinice cu simptome atribuite de obicei unei nevroze: cefalee occipitală, astenie pronunţată, insomnii, palpitaţii, transpiraţii. În unele cazuri pot apărea manifestări lipotimice, mai rar sincope.

Hipotensiunea esenţială este permanentă şi are un prognostic bun.

Forma asimptomatică nu necesită vreun tratament. În formele clinice cu manifestări subiective se recomandă psihoterapia (lămurirea şi încurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a bolii), evitarea surmenajului fizic sau intelectual, un regim de viaţă igienic, cu ore suficiente de somn, plimbări în aer liber, practicarea moderată a culturii fizice, masaj, duşuri de înviorare, alimentaţie de calitate şi completă. Dacă nu există alte contraindicaţii, cafeaua şi alcoolul sunt permise în cantităţi moderate.


HIPOTENSIUNEA ARTERIALĂ SIMPTOMATICĂ

Se întâlneşte în insuficienţa suprarenală, intoxicaţia cu alcool sau nicotină, boli cronice caşectizante, pericardita constrictivă, stenoza aortică sau mitrală, tumori cerebrale. Prognosticul este al bolii de bază.

Tratamentul se adresează îndeosebi afecţiunii cauzale şi în al doilea rând hipotensiunii arteriale, pentru care măsurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiunii esenţiale.

HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICĂ

Este o formă clinică însoţită de lipotimii, uneori de sincope, care apar cu ocazia trecerii de la clinostatism la ortostatism. Există forme esenţiale, întâlnite la bolnavi înalţi şi slabi, şi forme simptomatice, observate în boli grave caşectizante, în unele afecţiuni neurologice, în insuficienţa suprarenală etc. Se consideră că boala se datoreşte insuficienţei reflexelor vasoconstrictoare, care face ca sângele să se acumuleze în vasele membrelor inferioare, rezultând o ischemie cerebrală trecătoare. Trecerea de la clino- la ortostatism se însoţeşte de o scădere a tensiunii arteriale cu peste 20 mmHg. Pulsul scade şi apar ameţeli, lipotimii sau chiar sincope. Tulburările survin la câteva minute după schimbarea poziţiei. O formă particulară a fost descrisă la indivizi de peste 40 de ani, caracterizată prin hipotensiune, anhidroză şi impotenţă sexuală.

Tratamentul este similar cu acela din formele clinice anterioare.