IV. BOLILE
MIOCARDULUI
Definiţie:
bolile miocardului sunt afecţiuni inflamatorii şi neinflamatorii
ale muşchiului cardiac.
Afecţiunile
inflamatorii se numesc miocardite, iar cele neinflmatorii -
miocardiopatii.
Etiopatogenie:
miocarditele apar în R.A.A., difterie, febra tifoidă,
scarlatina,
angine, tifosul
exantematic,
viroze, alergii. O formă clinică specială este miocardita acută
primară sau idiopatică, descrisă de Friedler, cu febră,
insuficienţă cardiacă şi sfârşit letal în câteva săptămâni;
miocardiopatiile reunesc numeroase cauze. Făcând abstracţie de
miocardiopatia ischemică (cardiopatia ischemică, care va fi
descrisă separat), se descriu miocardiopatii secundare care apar în
unele carenţe vitaminice (beri-beri), tulburări electrolitice
(hipopotasemie), endocrine (tireotoxicoze, mixedem), anemii şi
disproteinemii, lupusul eritematos, hemocromatoza şi miocardopatii
primitive cu etiologie şi patogenie necunoscute (miocardopatia
obstructivă sau stenoza subaortică, fibroza subendocardică,
miocardiopatia post-partum).
Tabloul
clinic este
variabil, unele simptome fiind legate de suferinţa miocardică
altele de
afecţiunea
cauzală. În miocardite este frecvent sindromul miocardic:
tahicardie, suflu sistolic funcţional apical, diminuarea zgomotului
I, tulburări de ritm şi de conducere, galop, puls alternant,
mărirea inimii. Insuficienţa cardiacă poate fi stângă, dreaptă
sau globală, acută sau cronică. în miocardiopatii aspectul clinic
este divers, uneori asimptomatic, alteori sunt prezente hipertrofia
ventriculară, tulburări de ritm sau conducere, insuficienţa
cardiacă. Hemodinamic, se descrie forma hipertrofică, obstructivă
(hipertrofia
septurilor interventriculare), restrictivă (cu aspect de
pericardită) sau congestivă (cu mare dilatare ventriculară).
Evoluţia
si prognosticul depind
de etiologie. Miocarditele se vindecă de obicei. Prognosticul este
rezervat
în miocardiopatii, în special în cele primitive.
Tratamentul
variază
în raport cu etiologia. In formele inflamatorii
-
digitalizarea
asociată
cu
corticoterapia.
În stenoza subaortică, hipertrofia idiopatică, sunt indicaţi
betablocanţii adrenergici şi în toate formele, prevenirea sau
tratamentul insuficienţei cardiace şi al tulburărilor de ritm.
