NOTIUNI
DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI RENAL
Aparatul
urinar este alcatuit din cei doi rinichi si din caile evacuatoare ale
urinii: calice, bazinele, uretere, vezica urinara si uretra.
Rinichii,
organele secretoare ale urinii, au forma de boabe de fasole si sunt
situati de o parte si de alta a coloanei lombare. Fiecare rinichi,
inconjurat de un strat celulo-adipos si invelit de o capsula fibroasa
inextensibila, este situat in loja renala. Rinichii au o margine
externa convexa, o margine interna concava si doi poli: unul superior
si altul inferior.
Pe
partea concava se afla hilul renal, alcatuit din artera si vena
renala, limfaticele, nervii, jonctiunea uretero-bazinetala. Rinichiul
drept este ceva mai jos situat decat cel stang. Loja renala este
limitata in sus de diafragm, in spate de ultimele „doua coaste si
dedesubtul lor de muschii si apone-vrozele lombare, iar inainte, de
viscerele abdominale. In jos, loja renala este deschisa (de aici,
usurinta cu care se produce ptoza renala). Situarea lombo-abdomi-nala
a rinichiului explica de ce durerile renale pot fi resimtite lombar,
abdominal sau pelvian, de ce tumorile renale se evidentiaza ca o masa
abdominala si de ce flegmoanele perinefretice cu evolutie superioara
imbraca simptomatologie toracica.
Unitatea
anatomica si fiziologica a rinichiului este nefronul,
alcatuit din glo-merul (polul vascular) si tubul urinifer (polul
urinar).
Numarul
nefronilor din cei doi rinichi se evalueaza la 2 milioane. Glomerulul
- primul element al nefronului -este alcatuit dintr-un ghem de
capilare care rezulta din ramificatiile unei arteriole aferente,
provenita din artera renala.
Capilarele
se reunesc apoi si formeaza o arteriola eferenta, care se
capilarizeaza din nou injurai primei portiuni a tubului urinifer.
Tubul urinifer - al doilea element al nefronului - se prezinta sub
forma unui canal lung de 50 mm, format din urmatoarele segmente:
capsula Bowman, tubul contort proximal, ansa Henle, tubul contort
distal si tubii colectori. Capsula Bowman are forma unei cupe care
inconjura glomerulul si este alcatuit din doua foite.
Capsula
Bowman, impreuna cu glomerulul pe care-1 contine, poarta numele de
corpuscul Malpighi. Din tubii contorti distali, prin canalele
colectoare si canalele comune care se deschid in papilele renale,
urina formata trece in calice si de aici in bazinet. Legatura
bazinetelor cu vezica urinara - organ dotat cu o musculatura
puternica si situat in pelvis, inapoia pubisului - este realizata
prin cele doua uretere.
Traiectul
abdomino-pelvian al ureterelor explica posibilitatea compresiunii
acestora de catre fibroame, chisturi ovariene sau cancere
recto-sigmoidiene. Uretra - canalul excretor al vezicii - are la
femeie un traiect foarte scurt, spre deosebire de barbat, la care
traiectul este lung si traverseaza prostata, de unde posibilitatea
compresiunii uretrale
NOTIUNI
DE
FIZIOLOGIE
Rinichiul
este un organ de importanta vitala si are numeroase functii, dintre
care functia principala consta in formarea urinei.
Prin
aceasta se asigura epurarea (curatirea) organismului de substante
toxice. Formarea urinei se datoreaza unui mecanism complex de
filtrare la nivelul glomerulilor si de reabsorbtie si secretie la
nivelul tubilor.
Prin
filtrarea glomerulara se formeaza urina primitiva (1501 urina
primitiva/24 de ore, din filtrarea a 1 500 1 plasma).
Urina
primitiva (filtratul glomerular) are compozitia plasmei, dar fara
proteine, lipide si elemente figurate.
Contine
deci apa, glucoza, uree, acid uric si toti electrolitii sangelui. in
faza urmatoare, la nivelul tubilor, care reabsorb cea mai mare parte
a filtratului glomerular, se formeaza urina definitiva.
Totusi
la acest nivel se face o selectare: tubii reabsorb total sau in mare
cantitate substantele utile si in cantitate mica, pe cele toxice.
Substantele utile sunt substante cu prag, care sunt eliminate prin
urina numai cand concentratia lor sanguina a depasit limitele
fiziologice (apa, glucoza, NaCl, bicarbonatii etc).
Substantele
toxice sunt substante fara prag, eliminarea lor urinara facandu-se
imediat ce apar in sange.
Apa
este reabsorbita in proportie de 99%, glucoza in intregime (conditia
este ca in sange sa existe mai putin de 1,60 g glucoza %o); sarurile
si in particular clorura de sodiu, in proportie variabila (98 - 99%).
Substantele toxice nu sunt reabsorbite decat in proportie mult mai
mica (33% uree, 75% acid uric). in afara procesului de reabsorbtie,
rinichiul are si proprietati secretorii, putand elimina si chiar
secreta unele substante, ca amoniacul, cu rol foarte important in
echilibrul acido-bazic.
Deci,
procesul de formare a urinii cuprinde o faza
glomerulara,
in care prin filtrare se formeaza urina initiala (primitiva) si o
faza tubulara, in care prin reabsorbtie si secretie se formeaza urina
definitiva.
66
Caracterul
de urina definitiva este dobandit de tubii distali prin procesul de
concentrare, sub influenta hormonului retrohipofizar.
Dupa
cantitatea de apa pe care o are la dispozitie, rinichiul elimina
unele substante intr-o cantitate mai mare sau mai mica de apa,
rezultand o urina cu densitate variabila.
Urina
formata permanent - diureza (1,5 - 2,5 ml/min.) - se depoziteaza in
vezica urinara, de unde cand se acumuleaza o anumita cantitate (250 -
300 ml), se declanseaza reflex mictiunea
-
deschiderea sfincterului vezical si golirea vezicii.
Mictiunea
este un act constient, deschiderea si inchiderea sfincterului vezical
putand fi comandate voluntar. in afara de functia excretorie
(formarea si eliminarea urinei), rinichiul are un rol predominant in
mentinerea echilibrului acido-bazic, prin eliminarea de acizi si
crutarea bazelor, mentinand pH-ul la cea 7,35.
Rinichii
mai asigura constanta presiunii osmotice a plasmei eliminand sau
retinand, dupa caz, apa si diferiti electroliti.
Secreta
unele substante ca renina, cu rol in mentinereaconstanta a tensiunii
arteriale, elimina unele medicamente, substante toxice etc. in
concluzie, rinichii indeplinesc in organism trei functii de baza:
functia
de epuratie sanguina, functia de mentinere a
echilibrului
osmotic si
functia de mentinere a echilibrului acido-bazic.
Alterarea
acestor functii conduce la aparitia sindromului de insuficienta
renala, urmata uneori de instalarea comei uremice.
