2.Condiţiile
esenţiale pentru sănătate
Condiţiile
esenţiale pentru sănătate:
pace, adapost, educatie, alimentatie, venituri, ecosistem stabil,
resurse confirmate, dreptate.
2.1.
Determinanţii sănătăţii
Pentru
înţelegerea relaţiilor diferitelor categorii de factori cu starea
de sănătate, în documentul “O nouă perspectivă asupra
sănătăţii canadienilor”(1974), cunoscut ca Raportul Lalonde
(după numele ministrului canadian al sănătăţii de la acea
vreme), un nou model conceptual a propus clasificarea determinanţilor
sănătăţii în patru categorii:
- comportamente,
- mediu,
- biologia umană şi
- îngrijiri de sănătate (fig.1.1)
Modelul
celor patru categorii de factori a reprezentat un evident progres în
înţelegerea relaţiilor care influenţează sănătatea şi în
fundamentarea unor noi tipuri de intervenţii, medicale şi
nemedicale.
Fig.
1.1. Modelul celor patru categorii de determinanţi ai stării de
sănătate
Allan
Dever, 1976, a descris modelul epidemiologic al factorilor care
determină starea de
sănătate
şi o abordare modernă.
Fig.
nr. 2. Modelul epidemiologic al factorilor care determină starea de
sănătate
Tendinţa
actuală este de a prezenta un nou model al stării de sănătate
care să sprijine identificarea priorităţilor, dar care să includă
atât determinanţii stării de sănătate cât şi alţi factori
care influenţează rezultatele în sănătate.
Modelul
actual grupează
diferit determinanţii sănătăţii.
Se
adaugă conceptul esenţial de răspuns
individual (al gazdei),
care include înţelesul epidemiologic clasic, dar reprezintă mai
mult decât acesta.
Comportamentul
nu mai este văzut în acest model ca un factor independent, care ar
ţine doar de libera alegere a individului, caz în care individul ar
putea fi blamat şi făcut responsabil pentru alegerea unor
comportamente nesănătoase.
Comportamentul
este considerat un răspuns individual la factori de mediu, în
special de natură socio-economică.
Presiunea grupului social din care face parte individul sau
mijloacele economice de acesta care dispune, pot condiţiona în mare
măsură “alegerile individuale” în privinţa comportamentelor.
De asemenea, modelul propune o reinterpretare a categoriei “factori
biologici” ca răspuns biologic individual la factoride mediu
social şi fizic pe un anumit fond de receptivitate determinată
genetic.
Este
demonstrată influenţa evenimentelor din mediul social, procesate de
sistemul nervos, asupra funcţionării sistemului imun sau endocrin,
care la rândul lor fac individul mai vulnerabil sau mai rezistent la
agenţii declanşatori ai multor boli.
Acest
model sugerează şi mecanismele care ar putea explica creşterea
spectaculoasă a speranţei de viaţă în unele societăţi
contemporane, chiar dacă ele cheltuiesc relativ puţin pentru
servicii de sănătate (Iglehart, 1988). În cazul Japoniei de
exemplu, există un înalt nivel de autoapreciere şi încredere la
nivel individual şi colectiv, bazate pe o creştere economică
susţinută, însoţită de o creştere a veniturilor individuale,
distribuite relativ echitabil marii majorităţi a membrilor
societăţii, care au astfel posibilitatea unei existenţe aducătoare
de tot mai multe satisfacţii.
Factorii
importanţi care influenţează sănătatea rămân: sărăcia,
factorii sociali, stilul de viaţă,
şomajul,
locuinţele nesănătoase, poluarea mediului, nivelul de educaţie.
Aceşti
factori necesită o abordare la nivel naţional cu intervenţii la
nivelul comunităţii, care ar trebui să dezvolte proiecte cu
implicarea unor resurse publice şi private din comunitatea
respectivă.
Este
util ca indivizii şi familia să-şi recunoască responsabilitatea
pentru menţinerea şi ameliorarea sănătăţii
Din
experienţa altor ţări reiese că în determinarea unui anumit
nivel al stării de sănătate a populaţiei, stilul
de viaţă intervine cu o pondere de 40%, mediul cu 20%, factorii
biologici cu 30%, iar serviciile de sănătate intervin direct doar
cu 10%.
Fig.
nr.3 - Modelul integrat al stării de sănătate
Acest
model integrează determinanţii stării de sănătate şi îngrijiri
de sănătate în modelele de evaluare a rezultatelor din diferitele
intervenţii aplicate. Rezultatele pot merge de la îmbunătăţirea
stării de sănătate, reducerea mortalităţii,
morbidităţii/incapacităţii, la vindecare sau modificări în
calitatea vieţii. Un rol important îl are cercetarea şi educaţia,
precum şi un cadru de lucru în condiţii de etică.
Concluzie:
corelarea indicilor
care caracterizează starea de sănătate a populaţiei cu factorii
complecşi ai mediului ambiant, cu gradul de dezvoltare al
serviciilor de sănătate şi cu eficienţa şi eficacitatea
activităţii acestora asigura cunoaşterea şi interpretarea corecta
a nivelului stării de sănătate a populaţiei şi permite
stabilirea de măsuri şi soluţii care trebuie adoptate de factorii
de decizie ai sistemului de asigurare a sănătăţii publice
2.2.
Grupele de determinanţi (OMS)
În
1998 OMS a clasificat determinantii starii de sanatate in 4 grupe:
- macroeconomici,
- factori de mediu,
- socio-economici si
- educationali.
Fiecare
grup include determinanti directi si indirecti.
Determinantii
directi de importanta
majora sunt:
- stilul de viata (fumat, tip de alimentatie, alcool, utilizarea de droguri),
- conditii de mediu fizic si social (accesul la apa potabila, sanitatia, habitatul),
- comportamente de grup social (violenta in mediul familial, accesul la serviciile de sanatate).
Determinantii
indirecti sunt
reprezentati de:
- produsul intern brut
- saracia
- poluarea
- modificarile de clima
- migratia
- modificari socio-demografice in structura populatiei
- situatiile de criza (dezastrele naturale, conflictele armate, etc.)
2.3.
Consecinţele problemelor de sănătate, stilul de viaţă, modul de
viaţă
Definiţii:
- Stilurile de viata sunt modele conform carora oamenii aleg sa traiasca. Ele sunt rezultatul unui total de forte economice, culturale si sociale care contribuie la dezvoltarea calitatilor indivizilor. Stilul de viata este confundat de cele mai multe ori cu alte concepte inrudite precum "mod de viata", "clasa sociala", "cultura/subcultura".
Stebbins
(2004: 65) defineşte
stilul de viaţă ca fiind „un
set de comportamente care este determinat de un set coerent de
interese sau condiţii sociale, fiind explicat şi justificat de un
set de valori, atitudini şi orientări interdependente şi care, în
anumite condiţii, devine baza identităţii sociale comune a celor
care îl execută”
Stilul
de viata defineste individul privit ca un intreg, in interactiune cu
mediul sau specific. Se poate spune ca stilul de viata poate
reprezenta tiparul vietii individului ce se exprima prin interese,
opinii, atitudini.
Stilul
de viata este modalitatea prin care individul alege sa isi traiasca
viata si acesta se formeaza in timp, odata cu dezvoltarea sa
personala. De-a lungul vietii trecem prin mai multe stiluri de viata
care se formeaza sau se adopta in functie de diferitele stagii ale
vietii: copilarie, adolescenta, maturitate.
Modul
de viata,
face referire la felul in care isi desfasoara viata anumite grupuri
sociale, ce atitudini si comportamente adopta acele grupuri sociale
la un anumit moment dat.
Stilul
de viata
este
mai degraba un indicator
al optiunii individuale,
facand referire la strategiile de viata, atitudinile si
comportamentele individului.
Spre
deosebire de valori care sunt destul de stabile, stilurile
de viata sunt intr-o continua schimbare pe
parcursul vietii.
Nu se poate spune ca unui om ii este specific un anumit stil de viata
permanent. Acesta isi poate modifica felul in care alege sa isi
traiasca viata conform anumitor factori ce au un grad de
diversificare foarte ridicat.
Componentele
stilului de viaţă sunt:
- stilul de lucru,
- stilul de recreere,
- stilul de distracţie,
- stilul de comunicare,
- stilul de relaţionare,
- stilul de cunoaştere,
- stilul de consum,
- stilul de alimentaţie şi
- stilul de ecologie.
Stilul
de viaţă
este un factor ce poate
fi controlat,
deci in procent mare rezulta că ne putem controla sănătatea.
În
timp ce ereditatea şi mediul joacă un rol deosebit în statutul
sănătăţii noastre, alegerile pe care le facem în ceea ce
priveşte stilul de viaţă ne afectează şi ne determină starea de
sănătate într-o mai mare măsură.
Deşi
nu toate componentele stilului de viaţă se situează sub controlul
individului, toţi oamenii abordează tipuri de stiluri de viaţă
care le afecetază în mod direct sănătatea şi bunăstarea.
Rolul
factorilor comportamentali în etiologia, evoluţia şi recuperarea
din boală este astăzi tot mai clar precizat şi înţeles. Peste
50% din cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate
(inclusivEuropa centrală
şi de est) se datorează factorilor comportamentali (vezi tabelul
1.)
Tabel
1. Cauzele de mortalitate din ţările dezvoltate
| Cauză | Procent din total |
| Stil de viaţă | 50 |
| Factori biologici | 25 |
| Factori de mediu | 15 |
| Sistem medical | 10 |
Factorii
comportamentali ai stilului de viaţă se pot constitui în:
- factori de risc pentru îmbolnăviri, răniri şi morţi premature (ex: fumat, conducerea autovehiculelor cu viteză excesivă şi/sau fără centuri de siguranţă, relaţii sexuale neprotejateetc.);
- factori protectori ai stării de sănătate (ex: practicarea regulată a exerciţiilor fizice,alimentaţie raţională, suport social etc.)
Pentru
a ajunge la o stare de sănătate optimă, este necesar să fim
conştienţi de
factorii de risc şi de cei de protecţie;
să avem informaţii corecte şi cunoştinţe adecvate despre
aceştia; să avem o
atitudine pozitivă faţă de factorii de protecţie şi una negativă
faţă de cei de risc;
să practicăm comportamentele sănătoase şi să le evităm pe cele
nocive.
Factorii
comportamentali ai stilului de viaţă:
1.
Uzul de substanţe
!
nicotina (fumat activ, pasiv, orice tip de ţigaretă, pipă)
!
consum de alcool (depăşirea consumului ocazional)
!
medicamente, droguri (non-aderenţa, automedicaţia, autoinjectarea
drogurilor)
2.
Comportament alimentar
!
balanţă calorică(aport-necesitate)
!
balanţa dietei (proteine, glucide, lipide, vitamine, minerale)
!
regularitatea meselor (3 mese/zi)
!
preferinţe culinare (carne albă vs. roşie, vegetale, fructe vs.
dulciuri, condimente)
!
metode de preparare şi conservare (fierbere vs. prăjire,
îngheţare vs. proaspete)
3.
Activitate fizică
!
tip de mişcare aerobic (flexibilitate, vigoare)
!
frecvenţa (3-5/săptămână)
!
intensitate (60-90% din capacitatea cardiacă maximă)
!
durată (20-60 minute)
4.
Somn, relaxare
!
7-8 ore de somn zilnic
!
hobiuri
!
exerciţii de relaxare, meditaţie
!
echilibru muncă/recreaţie
5.
Alte comportamente preventive
!
imunizări/vaccinări
!
verificări medicale periodice
!
autoexaminări (ex: palparea sânilor, testiculelor)
!
comportament sexual (evitarea sarcinilor nedorite, a avorturilor
septice, a
bolilor cu
transmisie sexuală prin utilizarea prezervativelor sau partener
stabil)
!
comportament la volan (utilizarea centurilor de siguranţă, viteză
redusă, etc.)
!
evitarea expunerii excesive şi neprotejate a pielii la soare
!
evitarea accidentelor domestice şi ocupaţionale
