Introducere
Putem
considera educaţia pentru sănătate ca fiind o componentă a
instrucţiei generale, o ramură a culturii umane, una din bazele
sănătăţii, cu rol în influenţarea modului de viaţă modern
spre conţinut favorabil sănătăţii, în realizarea de generaţii
care să aibă un comportament sanogen şi în formarea voinţei
politice pentru acordarea de către forurile decidente a adevăratului
rol ce se cuvine sănătăţii.
1.
Dimensiunile stării de sănătate:
- definiţiile sănătăţii,
- conceptul de sănătate, conceptul de boală,
- piramida Maslow,
- abordarea holistică.
Dimensiunile
sănătăţii:
- biologică (anatomică, fiziologică şi biochimică);
- psihologică (cognitivă, emoţională, comportamentală);
- socio-profesională (roluri, relaţii, aspiraţii);
- spirituală (valori, religie, experienţe non-cotidiene)
Dimensiunile
sănătăţii formează un tot – fiecare are un efect asupra
celorlalte
1.1.Definitii
ale sanatatii
Organizația
Mondială a Sănătății
a propus în 1946
definiția următoare: „Sănătatea
este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și
social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”.
Mai târziu a fost inclusă în această definiție și „capacitatea
de a duce o viață productivă social și economic”.
Aşa
cum reise din definiţia OMS, modelul de abordare a sănătaţii este
unul holistic, ecologic, care are în vedere atât dimensiunile sale
multiple cât şi determinismul complex.
Factorii
care influenţează starea de sănătate pot fi grupaţi în patru
mari categori:
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
• factori de mediu (apă, aer, sol, fizici, chimici, biologici, sociali)
• stilul de viaţă (comportament alimentar, sexual, abuz de substanţe, exerciţiu fizic)
• factori psihici (cogniţii, emoţii, percepţia şi răspunsul la stres)
• Factori sociali (resurse socio-economice, organizarea sistemului de îngrijire medicală şi politicile sanitare)
• Factori biologici (imunologici, genetici, biochimici)
„Sănătatea
nu este totul, dar fără sănătate, totul este nimic.”
• „Sănătatea
omului nu este numai lipsa simptomelor de boală, ci şi expresia
unei rezerve de energie care să-i permită a trece prin situaţii de
boală sau criză, fără urmări” …
• „Sănătatea
este acea stare complexă de bine general fizic, mental şi social”
(OMS).
• Din punct
de vedere biologic, sănătatea poate fi definită ca acea stare a
unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele
şi sistemele funcţionează normal (organism în homeostazie), stare
în care, cum spunea P. Valery, funcţiile necesare se îndeplinesc
„insensibil sau cu plăcere”.
Sănătatea
nu este o stare pe care o ai în întregime sau o pierzi în
întregime. Starea de sănătate completă este aproape la fel de
iluzorie ca şi cea a fericirii. Complexitatea stării de sănătate
este dată de dimensiunile, componentele şi gradele diferite pe care
le presupune:
Componentele
sănătăţii :
- absenţa bolii, disfuncţiei şi dizabilităţii
- rezistenţă fizică şi fiziologică
- atitudinea pozitivă faţă de viaţă (a percepe scopul şi semnificaţia vieţii)
- asumarea controlului propriei vieţii
- acceptarea de sine
- relaţionare socială pozitivă
- stare subiectivă de bine
Grade
ale sănătăţii:
- sănătate optimă
- sănătate
- sănătate aparentă
- sănătate precară
- sănătate foarte precară
1.2.1.
Conceptul de boală
Pentru
limba română, termenul de boala este de origine slavonă şi
semnifică în accepţiunea curentă, laică, “o abatere de la
starea de sănătate”.
- Boala este definită în mod diferit dar după Dicţionarul medical român reprezintă: „ deviere de la starea de sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din mediul extern” sau „ este o deviaţie sau o abatere de la normal cu consecinţe nedorite asupra confortului personal şi activităţii sociale”.
- Boala acută – un episod de durată destul de scurtă la sfârşitul căreia pacientul îşi reia activitatea normală.
- Boala cronică – o boală de lungă durată care generează incapacitatea permanentă, parţială sau totală, este o alterare organică sau funcţională care obligă bolnavul să-şi modifice modul său normal de viaţă şi care persistă mai mult timp
Definirea
bolii in literatura anglo-saxonă
Illness
– se referă la
realitatea subiectivă a bolii
Disease
– se referă la
realitatea biofizică a bolii
Sikness
– se referă la a
treia dimensiune a bolii, respectiv la
realitatea socioculturală a bolii
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Boala presupune nu doar tratament medical dar şi îngrijire umană, datorită faptului că boala (stare obiectivă) este acompaniată de cele mai multe ori şi de suferinţă personală (stare subiectivă).
Pentru
a putea delimita şi respectiv defini ştiinţific conceptul de boală
ar fi necesară definirea sau, mai exact, aprecierea corectă a
conceptului de normalitate şi diferenţierea lui faţă de conceptul
de boală, însă, la fel ca şi starea de boală, starea de
sănătate, de “fiziologic” este greu de încadrat într-o
definiţie riguros exactă.
Boala,
ca şi sănătatea, este definită în mai multe moduri, în funcţie
de perspectiva din care este privită:
- formă particulară de existenţă a materiei vii
- abatere de la normă
- consecinţă a unor agenţi patogeni sau traumatici
- semne, simptome, disfuncţii
- manifestarea eşecului în adaptare
Termenul
de boală (ca şi condiţie obiectivată şi diagnosticată de medic)
se relaţionează cu alte concepte:
- deficienţă: orice pierdere sau deviaţie datorată unei boli sau traume în funcţionarea fizică şi psihică optimă a individului
- dizabilitate: orice restricţie în îndeplinirea sarcinilor cotidiene şi în abilităţile de auto-îngrijire
- handicap: orice dezavantaj social indus de deficienţă şi dizabilitate
- suferinţă: experienţă subiectivă a simptomelor
Caracteristicile
esentiale ale starii de boala
În
accepţiunea actuală orice încercare de delimitare a conceptului de
boală trebuie să urmărească precizarea a cel puţin câtorva
trăsături esenţiale ale acestei categorii, valabile pentru orice
stare patologică. Aceste caracteristici trebuie să se bazeze pe
analiza următoarelor elemente:
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale ce caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative restante după lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc
- cauzele şi condiţiile ce duc la instalarea bolii ;
- natura, caracterul şi modul de producere al modificărilor structurale şi funcţionale ce caracterizează starea de boală ;
- modul în care aceste modificări se reflectă asupra relaţiilor dintre organism şi ambianţă ;
- particularităţile, semnificaţia şi importanţa elementelor pozitive sau negative restante după lichidarea bolii, ca factor de modificare ulterioră a terenului etc
1.3.Piramida
(Ierarhia) Maslow
În
ierarhia trebuinţelor umane, Maslow situează nevoile cele mai
primitive la baza piramidei
Deși toate
nevoile sunt instinctive, nu toate sunt la fel de puternice. Astfel,
nevoile cele mai puternice au fost așezate la baza piramidei
trebuințelor. Cu cât o nevoie urca spre vârful piramidei, cu atât
este mai slabă și specifică individului respectiv. Se observă
astfel că nevoile primare sunt comune atât tuturor oamenilor cât
și animalelor. Ele includ necesitățile fiziologice (cum ar fi cele
biologice ca hrana, apa, aerul, igiena), somnul, sexul și o
temperatura relativ constantă a corpului.
Odată ce
individul își satisface acest nivel de necesități, se poate
concentra pe nevoile de siguranță. Acestea au de a face cu
stabilitatea și consistența într-o lume relativ haotică. Ele țin
mai mult de integritatea fizică, cum ar fi securitatea casei și a
familiei. În unele cazuri, nevoia de siguranță motivează unii
indivizi sa devină religioși, religia oferindu-le confortul unei
promisiuni de siguranță printr-un loc paradisiac. Nevoile de
siguranță sunt cruciale pentru copii.
Urmează apoi
nevoia , de iubire și apartenență. In acest nivel se includ nevoia
de prietenie, familie, apartenență la un grup, sau de implicare
într-o relație intima non-sexuală.
La nivelul patru
sunt nevoile de stimă. Acestea cuprind atât recunoașterea venită
din partea altor indivizi (care rezulta în sentimente de putere,
prestigiu, acceptare, etc) cât și din respectul de sine, ce creează
sentimentul de încredere, adecvare, competență. Nesatisfacerea
nevoilor de stimă rezulta în descurajare, și pe termen lung în
complexe de inferioritate. O nevoie pronunțată de acest fel (de
exemplu nevoia pentru admirație) are la bază nesatisfacerea unor
nevoi care stau în vârful piramidei, cele de auto-actualizare
estetică.
Nevoile de
auto-actualizare vin din plăcerea instinctivă a omului de a
fructifica la maximum capacitățile proprii, pentru a deveni din ce
în ce mai bun.
Pe primele patru
nivele ale piramidei sunt nevoile asa-zise "deficiente": o
persoana nu simte nimic special dacă acestea sunt satisfăcute, dar
simte un disconfort când nu sunt satisfăcute. Dincolo de aceste
nevoi, următoarele mai sunt numite de "creștere". Acestea
nu dispar când sunt satisfăcute, în schimb, motivează individul
în continuare.
În 1970
Maslow a publicat o revizie a piramidei din 1954,
situând în vârful acesteia nevoile cognitive (de a cunoaște, de a
înțelege și de a explora) și pe cele estetice (pentru frumusețe,
ordine, simetrie). Cu toate acestea, nu toate versiunile piramidei
sale includ ultimele 2 nivele. Maslow a teoretizat că nevoile
cognitive nesatisfacute se transformă în nevoi neurotice
(non-productive, care perpetuează un stil de viață nesănătos).
De exemplu, copiii ale căror nevoi de siguranță nu sunt
satisfăcute adecvat pot deveni adulți care pun deoparte bani sau
diferite posesiuni.
Maslow crede că
singurul motiv pentru care oamenii nu se miṣca în direcția
auto-actualizării este din cauza obstacolelor puse în calea lor de
societate, mai ales printr-o educație deficitară ce nu poate
schimba o persoană cu o slabă pregătire pentru viață într-o
persoană cu o abordare pozitivă.
Maslow
a construit ierarhia nevoilor, sugerand ca indata ce este satisfacuta
o nevoie se trece la satisfacerea alteia. Fara a fi satisfacute
nevoile de bază (nivelul 1, 2, şi 3) cele superioare nu vor fi
relevante.
1.4.
Abordarea holistica
Motto:
“Nu poti sa tratezi ochiul fara sa tii cont de cap, nu poti sa
tratezi capul fara sa tii cont de minte si nu poti sa tratezi mintea
fara sa tii cont de sufletul si spiritul omului.” (Zamolxe)
Medicina
holistica abordeaza problema sanatatii si vindecarea bolilor intr-un
mod cu totul diferit de medicina clasica. Medicina holistica se
bazeaza pe unitatea dintre trup, minte si spirit, promovand conceptul
unei minti sanatoase, intr-un corp si mediu sanatos.
