I.2.
SISTEMUL LIMFATIC
Sistemul
limfatic reprezinta o parte a sistemului circulator, fiind constituit
din vase limfatice , ganglioni limfatici
si organe limfoide. Principalele sale
functii sunt:
- redarea lichidului interstitial circuitului sangvin;
- transportul lipidelor absorbite din intestin catre sange;
- protectia organismului impotriva agentilor patogeni (imunitatea) prin intermediul limfocitelor, produse in maduva osoasa, organe si tesuturi limfoide.
1.
Vasele limfatice
a.
Capilarele limfatice, cele mai mici
vase ale sistemului limfatic, sunt inchise la capete si formeaza
retele vaste in majoritatea tesuturilor. Peretele lor este un
endoteliu caracteristic, poros, care permita accesul lichidelor
interstitiale, a proteinelor, microorganismelor si lipidelor
absorbite din intestinul subtire.
b.
Ducturile limfatice colecteaza limfa
din capilarele limfatice. Peretele lor este asemanator peretelui
venos, fiind alcatuit din trei straturi, cel intern prevazut cu
valve. Limfa este propulsata de-a lungul ducturilor limfatice
datorita acceleratiei gravitationale (cand circula de sus in jos) sau
prin presiunea exercitata de contractile musculare si alte miscari
ale corpului (cand circula in sens antigravitational). Ducturile
limfatice dreneaza limfa din corp in doua
vase limfatice mari: ductul
toracic (dreneaza limfa din
extremitatile inferioare, abdomen, regiunea toracica stanga, partea
stanga a capului si gatului; in zona abdominala prezinta o dilatare
numita cisterna chili;
ductul toracic se varsa in vena
subclaviculara stanga) si ductul limfatic drept (dreneaza
limfa din extremitatile superioare, zona toracica dreapta si partea
dreapta a capului si a gatului; se varsa in vena
subclaviculara dreapta).
2.
Ganglionii limfatici
Au forma unor boabe de fasole si sunt situati pe traiectul vaselor
limfatice. Sunt inchisi in capsule de tesut conjunctiv fibros, din
care pornesc spre interior septuri de tesut conjunctiv numite
trabecule.
Prezinta doua zone: corticala,
la exterior, sub capsula conjunctiva, si medulara,
la interior. Zona medulara este formata din tesut reticular ce
contine celule fagocitare,
al caror rol consta in purificarea lichidului ce ajunge la acest
nivel. In tesutul reticular se gasesc si centrii
germinativi, unde se produc
limfocitele, care au rol in raspunsul imun. Limfa intra in ganglion
prin mai multe vase limfatice aferente
si il paraseste prin vase
eferente, ce pornesc de la nivelul
hilului (o
depresiune de pe fata concava a nodulului).
Ganglionii limfatici se gasesc grupati in mai multe regiuni ale
corpului. Principalele grupe sunt:
- ganglionii popliteali si inghinali (pentru regiunea inferioara a corpului);
- ganglionii lombari (pentru regiunea pelviana);
- ganglionii cubitali si axilari (pentru regiunea superioara);
- ganglionii toracali (in zona pieptului);
- ganglionii cervicali (in zona gatului);
- in peretele intestinului subtire se gasesc numerosi ganglioni limfatici si agregate de tesut limfatic numite foliculi limfatici sau Peyer.
3. Organele limfoide
a.
Splina este situata in cavitatea
abdominala, posterior si lateral fata de stomac, acoperita de
peritoneu. Indeplineste roluri esentiale: producerea de limfocite si
hematii, filtrarea sangelui si distrugerea hematiilor batrane.
Prezinta o portiune rosie (pulpa rosie), pentru stocarea
eritrocitelor batrane si o portiune alba (pulpa alba), ce contine
centrii germinativi pentru producerea limfocitelor .
b.
Timusul (vezi “ Glandele endocrine
“);
c.
Amigdalele, in numar de trei perechi
(palatine, faringiene si linguale), se gasesc in zona faringelui;
rolul lor consta in apararea contra agentilor patogeni ce patrund in
gat, in nas si in urechi.
Organele
limfoide au functii specifice in imunitate:
- imunitatea nespecifica (innascuta), realizata prin mecanisme ca fagocitoza, febra si eliberarea de interferon;
- imunitatea specifica (dobandita), care implica interventia limfocitelor si este directionata catre anumite molecule sau catre parti ale anumitor molecule numite antigene.
Sistemul
imun are doua componente:
- sistemul imun umoral, care implica diverse tipuri de proteine numite anticorpi, care circula prin sange si plasma, lichide numite generic “ umori “; acest sistem actioneaza asupra agentilor patogeni prezenti in fluidele corpului;
- sistemul imun mediat celular, se desfasoara prin actiunea unor celule speciale care circula prin sange si limfa; actioneaza asupra agentilor patogeni care au patruns deja in celulele gazda.
Sistemul
imun intra in actiune atunci cand detecteaza prezenta unor substante
straine in organism (antigene).
Acestea pot proveni de la bacterii, de la virusuri, dar si de la
tesuturi sau organe transplantate de la o alta persoana. Capacitatea
de a distinge substantele proprii de cele straine reprezinta una
ditre cele mai importante caracteristici ale sistemului imun. O alta
trasatura remarcabila a sistemului imun este capacitatea de a-si “
aminti “ structura biochimica a antigenelor si de a reactiona
prompt la un nou contact.
Termenul
de imunitate se refera la protectia conferita de organism in urma
unei expuneri anterioare la agenti patogeni, cand a sintetizat
anticorpi (proteine
care anihileaza antigenele). Astfel se explica imunitatea dobandita
dupa o boala ca varsatul de vant sau rujeola: contractata in
copilarie, confera imunitate la noi contacte cu virusul care o
provoaca. Sistemul imun raspunde la un anumit antigen sintetizand
anticorpi specifici.
Anticorpii constituie o clasa de proteine numite imunoglobuline.
Imunitatea poate fi dobandita prin vaccinare, cand sistemul imun este
adus in contact cu forme attenuate ale agentilor patogeni. Acestea nu
pot provoca boala, dar seamana cu agentii care o provoaca.
Exista doua tipuri de imunitate:
- activa: cand agentii patogeni patrund in organism pe cale naturala sau artificiala;
- pasiva: dobandita in urma unui transfer de anticorpi, nu este de durata, deoarece sistemul imun nu a fost stimulat, iar anticorpii respectivi circula prin sange doar cateva saptamani sau luni (de exemplu, anticorpii care trec prin placenta de la mama la fat).
Limfocitele
mediaza raspunsul imun in cazul ambelor sisteme imunitare. Exista
doua tipuri de limfocite:
- limfocite B: produc anticorpi si mediaza imunitatea umorala;
- limfocite T: mediaza imunitatea celulara.
Ambele
tipuri de celule rezulta prin diviziuni succesive ale unor celule
initiale (stem) din ficat (la embrion) si din maduva osoasa (la
adult). Celulele initiale destinate sa devina limfocite migreaza in
timus, transformandu-se in limfocite T, sau raman in maduva osoasa
devenind limfocite B. Limfocitele tinere migreaza apoi in organele
limfoide, unde se matureaza. Limfocitele mature intra in circulatia
sangvina si limfatica.
Boli
ale sistemului imun:
- artrita reumatoida: inflamarea articulatiilor, deoarece unii anticorpi ataca si distrug alti anticorpi, aflati in acelasi organism;
- boala lui Hashimoto: producerea de autoanticorpi care ataca tiroida;
- trombocitopenia: autodistrugerea trombocitelor proprii la contactul cu anumite medicamente;
- hepatiata B: formarea complexului antigen-anticorp viral duce la periartrite (inflamarea peretilor arterelor si arteriolelor);
- lupusul eritematos: producerea de anticorpi impotriva propriului ADN;
- alergiile: reactii exagerate la antigene specifice; nu se cunoaste mecanismul acestui raspuns care pare inutil, dar care poate fi foarte periculos; reactiile alergice sunt extrem de rapide si pot fi provocate de cantitati infime de alergene; pot fi produse in cavitatea nazala si in bronhii, in tractul gastrointestinal sau la nivelul pielii. Anticorpii declanseaza reactia alergica prin legarea la celule speciale din tesutul conjunctiv. In momentul legarii, celulele respective elibereaza histamina, raspunzatoare de simptomele alergiei: stranut, iritatie nazala, mancarimi ale pielii, lacrimare. Uneori la contactul sistemului imun cu un alergen cum ar fi veninul de albine, se poate declansa socul anafilactic, care se traduce prin scaderea brusca a presiunii sangvine ca urmare a eliberarii unei cantitati mari de histamine, ceea ce poate duce la moarte rapida.
