Anatomia si fiziologia omului, 7- ANALIZATORUL CUTANAT

FUNCTIILE ORGANISMULUI UMAN

Organismul uman indeplineste trei functii de baza:

1. Functia de relatie:

• Sensibilatea: Sistemul nervos; organele de simt; glandele endocrine
• Locomotia: Sistemul osos; Sistemul musculos

2. Functia de nutritie, indeplinita de:

• Aparatul respirator
• Aparatul digestiv
• Aparatul circulator
• Aparatul excretor

3. Functia de reproducere, indeplinita de:

• Aparatul reproducător masculin sau feminin.

FUNCTIA DE RELATIE

I. ANALIZATORII

Sistemul nervos isi indelineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurator si de coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul extern si din mediul intern. Structurile anatomice care realizeaza aceste functii se numesc analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneza, conduc si transforma excitatiile in senzatii adecvate.

Analizatorii sunt formati din trei segmente:

- segmentul periferic- receptorul - este o celula sau un grup de celule specializate pentru receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezinta excitantul specific;

• dupa teritoriul de receptie a excitatiilor, receptorii se clasifica in: exteroceptori, proprioceptori si interoceptori;
• dupa distanta de la care actioneaza excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi) si de distanta (auditivi, olfactivi, etc.). Receptorii pot fi liberi sau pot fi inclusi in organele de simt;

- segmentul intermediar (calea aferenta - este constituit din neuroni pseudounipolari, din ganglionii spinali si tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor nervi cranieni; caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral;

- segmentul central - este reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt transformate in senzatii specifice, dupa procese de analiza si sinteza.

I.1. ANALIZATORUL CUTANAT

Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in apararea active, prin reactii adaptative generate pe baza excitatiilor prelucrate de SNC si transformate in senzatii tactile, termice si dureroase.

1. Segmentul periferic este reprezentat de receptorii tactili, termici, durerosi, de presiune si vibratorii situati in piele (organ de simt).

Pielea este organul conjunctivo-epitelial, care acopera integral suprafata organismului si se continua cu mucoase la nivelul orificiilor.

Structura pielii. Pielea este constituita din trei straturi:

• epidermul (tesut epitelial pluristratificat cheratinizat; in stratul bazal se afla melanocite, care secreta melanina, cu rol fotoprotector),
• dermul (tesut conjunctiv dens, la contactul cu membrana bazala prezinta papile dormice; stratul profound este mai rezistent datorita fibrelor de collagen, reticulina si elastice) si
• hipodermul (tesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite; depoziteaza triglyceride, rezerva de grasime subcutanata a organismului).

Receptorii din piele:

• Terminatiile nervoase libere (TNL) receptioneaza excitatii tactile, termice, dureroase presionale si vibratorii. Sunt situate in toate straturile pielii.
• Corpusculii Meissner (M) sunt stimulate de atingeri fine. Se gasesc la nivelul papilelor dermice.
• Corpusculii Pacini (P) sunt stimulate de miscari slabe, rapide si de intensitate mica. Sunt situati in hipoderm, muschi, tendoane si articulatii.
• Corpusculii Ruffini (R) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald, tractiunile si deformatiile. Sunt situati in derm si hypoderm.
• Corpusculii Krause receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece. Sunt mai numerosi la nivelul mainilor si fetei.
• Discurile Merkel sunt stimulate de atingeri puternice, se adapteaza lent si partial. Sunt situate in epiderma.

2. Segmentul intermediar este format din caile sensibilitatii tactile, termice si dureroase.

3. Segmentul central este format din zona de proiectie a sensibilitatii generale din scoarta cerebrala.

Anexele pielii sunt de doua tipuri: cornoase (parul si unghiile) si glandulare (glandele sudoripare, sebacee, mamare).

Datorita structurii sale complexe, pielea indeplineste urmatoarele functii: organ de simt, protectie, excretie, termoreglare, depozit si absorbtie.

Factorii de mediu pot produce la nivelul pielii, atunci cand igiena este precara:

- leziuni elementare - eritemul (inrosirea pielii, insotita de pririt sau usturime), vezicula (cu continut lichid clar sau galbui), papula (excrescenta dura, rosiatica, fara lichid), ulceratia (eroziune ce ajunge la nivelul dermei);

- piodermite (inflamatii ale pielii si ale anexelor ei): impetigo (bube dulci), ectima (piodermita pustulo-ulceroasa care lasa cicatrice), zabala (fisura localizata in coltul buzelor), foliculita (vezicule mici cu puroi localizate in jurul radacinii firelor de par);

- micoze: tricofitia, care produce leziuni uscate sau supurate atat pe pielea acoperita cat si pe cea neacoperita de par;

- dermatoze alergice (reactii de intoleranta/sensibilizare a organismului): eczema (vezicule pline cu lichid clar, insotite de inrosirea pielii si prurit), urticaria (leziuni asemanatoare celor produse de urzica), prurigo (vezicule insotite de prurit si care prin rupere, produc cruste hemoragice);

- psoriazis - pete rotunde sau ovale, mici si rosii acoperite de scuame albe care, dupa indepartare se refac si se extind, formand adevarate harti pe piele;

- herpes - de natura virotica, se manifesta prin aparitia de vezicule localizate in jurul gurii, ai nasului si al organelor genitale;

- tuberculoza produsa de bacilul Koch;

- cancer.