I.2.
ANALIZATORUL OLFACTIV
Analizatorul
olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la
proprietatile chimice ale unor substante odorante, aflate la o
anumita distanta fata de organism.
1.
Segmentul receptor este reprezentat de
celule olfactive (neuroni bipolari) din mucoasa
olfactiva. Aceasta reprezinta o
suprafata de 2-3 cm2
situata in dreptul lamei ciuruite a etmoidului, cornetului nazal
superior si a unei zone mici din partea posterioara a septului nazal.
Mucoasa olfactiva contine celule receptoare (olfactive) si de
sustinere.
2.
Segmentul intermediar: neuronii
bipolari sunt atat receptori cat si protoneuroni ai caii olfactive.
Dendritele lor scurte si groase se termina cu cate un buton
terminal, o umflatura prevazuta cu
10-20 cili olfactivi. Acestia maresc suprafata de contact cu
substantele odorante. Axonii neuronilor bipolari din mucoasa
olfactiva formeaza nervii
olfactivi,
ce strabat lama ciuruita a etmoidului si fac sinapsa in bulbul
olfactiv cu deutoneuronul caii
olfactive. Axonii deutoneuronilor formeaza tracturile
olfactive, care ajung la segmental
central.
3.
Segmentul central este reprezentat de
aria olfactiva din girul hipocampic si de nucleul amigdalian din
santul lateral Sylvius.
Simtul
mirosului se adapteaza rapid si este slab dezvoltat la om, care poate
diferentia intre 2000 si 4000 de mirosuri diferite. Intensitatea
senzatiilor olfactive depinde de concentratia substantelor odorante,
de gradul lor de solubilitate, de acomodarea mucoasei olfactive si de
umiditatea acesteia. Rolul fiziologic al analizatorului olfactiv
comporta trei aspecte:
- prevenirea patrunderii in organism a substantelor daunatoare;
- aprecierea calitatii alimentelor;
- declansarea secretiilor digestive.
Factorii
de mediu ce actioneaza asupra analizatorului olfactiv pot produce
disfunctii de tipul: rinita, guturai, hemoragie (epistaxis),
sinuzita.
I.3.
ANALIZATORUL GUSTATIV
Analizatorul
gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de
proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra in
contact cu mucoasa bucala.
1.
Segmentul periferic este reprezentat de
mugurii gustativi
situati in mucoasa linguala, epiglotica palatina, faringiana, labiala
si amigdaliana. Mugurii gustativi sunt formati din celule
receptoare, in jurul carora se gasesc
terminatii nemielinizate ale nervilor ce deservesc sensibilitatea
gustativa, celule de sustinere si celule bazale. Mugurii gustative
din mucoasa linguala sunt grupati in papile
gustative:
- calciforme- de forma unor cupe, in numar de 9-11, sunt grupate in V la baza limbii;
- fungiforme- de forma unor ciuperci, in numar de 150-200, sunt asezate pe varful si la marginile limbii;
- foliate- de forma filelor de carte, sunt asezate pe partile postero-laterale ale limbii;
- filiforme- prezinta un manunchi de prelungiri filiforme, sunt raspandite pe toata suprafata limbii si contin receptori tactili.
2.
Segmentul intermediar este reprezentat
de calea gustativa, formata din fibre senzoriale ale nervilor
cranieni VII, IX, X. Protoneuronul caii este situate in ganglionii
nervosi de pe traiectul nervilor cranieni VII, IX si X.; dendritele
lor fac sinapsa cu celulele receptoare gustative, iar axonii fac
sinapsa cu deutoneuronul situat in nucleul tractului solitar din
trunchiul cerebral. De aici pornesc fibre care impreuna cu lemniscul
medial, ajung, dupa incrucisare, la al treilea neuron situat in
talamus.
3.
Segmentul central se afla in scoarta
cerebrala, in portiunea inferioara a girului postcentral.
Omul
percepe patru gusturi fundamentale: amar
(pe fata dorsala a limbii), acru
(pe marginile limbii), dulce
(pe varful limbii), sarat (pe
partea anterioara a fetei dorsale a limbii).
Bolta
palatina percepe mai intens gusturile amar si acid, mai slab
gusturile dulce si sarat. Faringele si epiglota percep toate
gusturile fundamentale. Simtul gustului prezinta o mare
adaptabilitate, de aceea senzatia gustative dispare repede, chiar
daca stimulul persista. Sensibilitatea receptorilor gustativi variaza
de la un grup de substante la altul. Pentru fiecare substanta exista
un prag de excitatie reprezentat de cea mai scazuta concentratie
capabila sa produca senzatia gustativa. Pragul de excitatie pentru
substantele dulci este mai ridicat decat pentru cele amare.
Intensitatea senzatiei gustative depinde de concentratia substantei,
de numarul receptorilor si de temperature solutiei (temperature
optima este in jur de 24 grade C). Rolul analizatorului gustativ
consta in declansarea secretiei de saliva si de sucuri digestive.
Alaturi de analizatorul olfactiv, contribuie la reglarea ingestiei de
alimente si la impiedicarea patrunderii in organism pe cale digestiva
a substantelor nocive si a alimentelor alterate.
Dintre
afectiunile cavitatii bucale, mai des intalnite, sunt: stomatitele
(inflamatiile mucoasei ce captuseste cavitatea bucala) si glositele
(inflamatiile limbii).
