Anatomia si fiziologia omului, 9 ANALIZATORUL VIZUAL

I.4. ANALIZATORUL VIZUAL

Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin vaz. Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu, in orientarea spatiala, in mentinerea echilibrului si in activitatile specific umane.

A. Anatomie

1. Segmentul periferic este inclus in globul ocular, constituit din: invelisuri, aparatul optic si receptorul.

Invelisurile globului ocular:

• sclerotica - tunica fibroasa, formatiune conjunctiva, alba la exterior, cu rol protector; pe ea se insera musculature extrinseca a globului ocular; prezinta anterior corneea transparenta, iar posterior este strabatuta de nervul optic;

• coroida - tunica vasculara, este pigmentata si vascularizata; are functii trofice, confera interiorului globului ocular calitatea de camera obscura; din ea se constituie in partea anterioara irisul si corpul ciliar;

• retina - tunica nervoasa, cuprinde celule fotoreceptoare.

Aparatul optic cuprinde medii transparente:

• corneea transparenta- este nevascularizata, bogat inervata prin terminatii nervoase libere;

• umoarea apoasa- este un lichid transparent, secretat de procesele ciliare si drenat prin sistemul venos;

• cristalinul- este o lentila biconvexa, transparenta, invelita intr-o capsula- cristaloida; este situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor, nu este vascularizat, inervat;

• corpul vitros- este un gel transparent, umple cavitatea posterioara a globului ocular intre cristalin si retina.

Receptorul este retina, constituita din zece straturi celulare:

• stratul celulelor pigmentare - este format din celule care contin pigment melanic; culoarea inchisa a acestui strat favorizeaza concentrarea radiatiilor luminoase in celulele fotoreceptoare;
• stratul celulelor fotoreceptoare - este alcatuit din celule nervoase inalt specializate, care nu se divid, numite, dupa forma lor, bastonase si conuri; bastonasele, in numar de 125-130 milioane, reprezinta receptorii vederii nocturne si crepusculare, se gasesc spre zona periferica a retinei, contin rodopsina, un pigment inrudit cu vitamina A, care se gaseste stocat in membrane segmentului extern; conurile, in numar de 5-7 milioane, reprezinta receptorii vederii diurne, colorate, se gasesc la nivelul petei galbene, exista trei tipuri de conuri, unul pentru perceperea luminii rosii, altul pentru perceperea luminii verzi si al treilea pentru lumina galbene, contin iodopsina, care se descompune in prezenta luminii si se resintetizeaza in prezenta vitaminei A;
• membrana limitanta externa - este o retea de prelungiri ale celulelor gliale, ce inconjoara baza celulelor fotoreceptoare;
• stratul granular extern - cuprinde corpii neuronali si prelungirile celulelor fotoreceptoare;
• stratul plexiform extern - reprezinta zona sinaptica dintre celulele fotoreceptoare si neuronii bipolari;
• stratul plexiform intern - reprezinta zona sinaptica dintre neuronii bipolari si neuronii multipolari;
• stratul granular intern - este format din corpii neuronilor bipolari;
• stratul neuronilor multipolari - cuprinde corpii neuronilor multipolari;
• stratul fibrelor optice - este alcatuit din axonii neuronilor multipolari;
• membrana limitanta interna - delimiteaza retina spre fata sa externa.

2. Segmentul intermediar este format din trei neuroni. Primii doi neuroni, senzitivi, sunt reprezentati de neuronal bipolar (protoneuronul), respectiv de neuronal multipolar (deutoneuronul) din retina. Axonii deutoneuronului formeaza nervul optic, chiasma optica si tractul optic. Nucleii pretectali din mezencefal reprezinta centrii reflexului fotomotor. Nervii optici transmit informatii din jumatatea nazala si temporala a retinei de aceeasi parte. La nivelul chiasmei optice, fibrele din jumatatea nazala a retinei se incruciseaza, ca urmare tractul optic, pe de o parte aduce informatii de la jumatatea temporala a retinei de pe aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei din partea opusa. Fibrele tractului optic fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron al caii optice in corpii geniculati laterali din metatalamus.

3. Segmentul central este situate in lobul occipital, de o parte si de alta a scizurii calcarine. Distrugerea acestuia determina orbirea.

B. Fiziologia analizatorului vizual

Analizatorul vizual permite recunoasterea formei, marimii, culorii, luminozitatii, miscarii obiectelor si aprecierea distantelor. In corelatie cu analizatorii acustic, vestibular, kinestezic, realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrului. Proiectarea imaginii pe retina se datoreaza aparatului optic care, prin procese de refractie, adaptare la intensitatea luminii si acomodare la distanta, asigura focalizarea razelor de lumina la 24 mm inapoia cristalinului, pe directia axului optic, pe pata galbena. Imaginea formata este reala, mai mica si rasturnata.

Procesul vederii este descris in mai multe faze, care se desfasoara concomitent:

1. Reflexul de convergenta - consta in miscarea concomitenta a celor doi ochi, avand ca urmare modificarea pozitiei axelor optice si reperarea corecta a obiectelor in spatiu, indifferent de distanta pana la obiect si de pozitia acestuia. Campurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun partial. Zona de suprapunere formeaza campul de vedere binoculara. Prin analiza corticala si diferentierea impulsurilor de vedere monoculara si binoculara, la care se adauga impulsurile proprioceptive de la muschii extrinseci in timpul reflexelor de convergenta, se asigura aprecierea distantelor fata de obiecte. Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit, generand vederea stereoscopica, in relief.
2. Adaptarea la intensitatea luminii se realizeaza prin doua categorii de procese:

- reactia pupilara - irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina. Stimulul este lumina, receptorul este retina, caile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative, simpatice si parasimpatice;

- adaptarea fotochimica - la proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad cantitativ, fiind descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea acesteia. La trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea dureaza 30-40 de minute, timp in care se resintetizeaza pigmentii si scade pragul de excitabilitate a celulelor fotoreceptoare. La intuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de excitabilitate a celulelor receptoare. Adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se petrece mai rapid, 3-4 minute.

3. Acomodarea la distanta - este realizata relex prin actiunea muschilor circulari si radiari ai corpului ciliar, care maresc sau micsoreaza convexitatea fetei anterioare a cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de refractie a razelor luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, mentine cristalinul aplatizat, realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor circulari, determinata de parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza, cristalinul se bombeaza, favorizand vederea obiectelor apropiate.
4. Stimularea retinei - consta in excitarea receptorilor retinieni de catre radiatiile luminoase:

- lumina strabate celulele retiniene pana la stratul pigmentar si este absorbita de pigmentii fotosensibili din celulele cu bastonase si conuri;

- scindarea pigmentior fotosensibili sub influenta luminii, in retinol si opsina, cu eliberare de energie; aceste procese determina cresterea permeabilitatii membranei celulelor receptoare pentru sodiu si aparitia potentialului de receptor;

- transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub forma de influx nervos modulat de catre celulele bipolare;

- refacerea pigmentilor, proces de sinteza in care un rol important il detine vitamina A;

Defectele vederii - spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la ochii cu deficiente (ametropi) formarea imaginii nu se poate realiza pe pata galbena. Ametropia se datoreaza mai multor factori:

1. modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de refractie:
   1. ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare inaintea retinei, in cazul miopiei;
   2. ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare inapoia retinei, in cazul hipermetropiei;
2. scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor ciliari, care reduc limitele de acomodare; afectiunea se numeste presbitism si este caracteristica persoanelor varstnice;
3. deformari ale corneei si/ sau ale cristalinului; afectiunea poarta numele de astigmatism si se corecteaza cu lentile cilindrice;
4. absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din celulele cu conuri determina perturbari in perceperea culorilor (daltonism).