Anatomia si fiziologia omului, 10 ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULARA , ANALIZATORUL MOTOR (KINESTEZIC)

I.5. ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULARA

Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar anatomic, receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VII).

A. Anatomie

Urechea este constituita din trei componente:

1. urechea externa- este formata din pavilion si conductul auditiv extern; tegumentul conductului este prevazut cu peri si glande sebacee modificate care secreta cerumen, substanta cu rol protector;
2. urechea medie- este situata intr-o cavitate a osului temporal; spre exterior prezinta membrana timpanica, iar spre interior fereastra ovala si fereastra rotunda; intre membrana timpanica si membrana ferestrei ovale se afla lantul de oscioare: ciocanul, nicovala si scarita; urechea medie comunica cu faringele prin trompa lui Eustachio;
3. urechea interna- este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul caruia se afla labirintul membranos; labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicirculare si melcul osos (cohleea); labirintul membranos este constituit din utricula si sacula (in vestibulul osos), canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare osoase) si melcul membranos sau canalul cohlear (in cohlee); in labirintul membranos se afla endolimfa, intre labirintul osos si cel membranos se afla perilimfa; la baza canalelor semicirculare, in utricula si sacula se afla receptorii analizatorului vestibular, in canalul cohlear se afla receptorul analizatorului acustic.

1. Segmentul periferic

1. Receptorii auditivi sunt situati in melcul membranos (canalul cohlear), in organul Corti, asezat pe membrana bazilara. Organul Corti este alcatuit din: celule receptoare asezate pe doua straturi: intern (unistratificat) si extern (pluristratificat). Fiecare celula receptoare este prevazuta la polul apical cu cili care strabat membrana reticulara, secretata de celulele de sustinere, si al caror varf proemina in membrana tectoria, secretata de celulele epiteliale ce acopera creasta spirala.
2. Receptorii vestibulari sunt situati in labirintul membranos:

1. in utricula si sacula, care contin aparatul otolitic (macula), unde exista celule receptoare prevazute cu cili care proemina intr-o membrana reticulata gelatinoasa ce acopera cupula si in ochiurile careia se afla otolitii (granule de carbonat de calciu);
2. in crestele ampulare (la baza canalelor semicirculare) unde exista celule receptoare ciliate si celule de sustinere acoperite de o masa gelatinoasa numita cupula.

2. Segmentul intermediar este reprezentat de caile auditiva si vestibulara.

Calea auditiva este formata din trei neuroni:

- protoneuronul este situat in ganglionul spiral Corti; dendritele protoneuronului inconjoara baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul acustic;

- deutoneuronul este situat in nucleii pontini; axonul sau emite colaterale catre coliculii cvadrigemeni inferiori din mezencefal, unde se inchid reflexele de orientare auditiva;

- al treilea neuron este situat in corpul geniculat medial din metatalamus.

Calea vestibulara este formata din trei neuroni:

- protoneuronul este situat in ganglionul Scarpa; dendritele protoneuronului inconjoara baza celulelor receptoare, iar axonul formeaza nervul vestibular;

- deutoneuronul este situat in nucleii vestibulari bulbari; axonul sau emite colaterale catre arhicerebel, maduva si catre nucleii cranieni III, IV, VI;

- al treilea neuron este situat in talamus.

3. Segmentul central

Aria auditiva primara este situata in profunzimea scizurii Sylvius, in lobul temporal. Ariile auditive de asociatie sunt situate in lobul parietal.

Segmentul central al analizatorului vestibular este putin cunoscut; se presupune ca proiectia corticala vestibulara se face in lobul temporal.

B. Mecanismul auzului

Urechea umana percepe unde sonore cu o frecventa cuprinsa intre 16-20000Hz (cicli/s) si cu o intensitate cuprinsa intre 0-120 dB

Sunetele se caracterizeaza prin inaltime, determinata de frecventa undelor sonore, intensitate, determinata de amplitudinea undelor sonore, si prin timbru. Totalitatea sunetelor percepute sub forma de senzatie auditiva poarta numele de camp auditiv. Acesta se reduce progresiv, odata cu varsta .

Urechea externa capteaza undele sonore prin pavilion si le transmite timpanului prin canalul auditiv extern. Vibratiile timpanului se transmit catre urechea interna prin lantul de oscioare al urechii medii. Scarita se sprijina pe fereastra ovala, o membrana subtire care separa urechea medie de canalul cohlear. Astfel, undele sonore se transmit perilimfei din rampa vestibulara apoi, prin helicotrema, perilimfei din rampa timpanica. Vibratiile perilimfei produc vibratii endolimfei, care determina deplasarea membranei bazilare, pe care se afla celulele receptoare auditive. In consecinta, pozitia acestora fata de membrana tectoria se modifica, cilii de la polul apical al celulelor receptoare se indoaie, ceea ce determina declansarea de potentiale de actiune de-a lungul membranei receptorilor auditivi. Astfel, stimulii sonori sunt transformati in influx nervos, care ajunge pe calea auditiva la scoarta cerebrala din regiunea temporala, unde se transforma in senzatie auditiva. La baza melcului membrabnos se percep sunetele inalte, iar la varf sunetele joase. Dupa ce se propaga prin perilimfa, unde se estompeaza, vibratile sonore ajung la fereastra rotunda, o alta membrana subtire care se afla intre urechea medie si cea interna. Sensibilitatea auditiva scade treptat daca urechea primeste timp indelungat sunete cu aceeasi frecventa si amplitudine, deoarece are loc fenomenul de adaptare.

C. Mecanismul echilibrului

Stimulul specific al receptorilor vestibulari il reprezinta schimbarea pozitiei capului sau a intregului corp. Receptorii din canalele semicirculare orizontale informeaza asupra pozitiei din jurul axului vertical, iar cei din canalele semicirculare verticale, asupra pozitiei din jurul axului orizontal. Receptorii din utricula si sacula percep variatiile acceleratiei liniare. Excitarea receptorilor vestibulari nu provoaca senzatii ci reflexe statochinetice pentru constientizarea pozitiei corpului, prin impulsurile ce sosesc de la nivelul proprioceptorilor sistemului locomotor. De exemplu, la pierderea echilibrului, reflexele de redresare sunt rapide si prompe. Ulterior, devenim constienti ca am fost aproape de cadere, dar ne-am restabilit echilibrul.

Principalele boli ale aparatului acustico-vestibular, provocate de diversi agenti patogeni sau de factori de mediu sunt:

- otite (externe sau medii) - inflamatii ale conductului auditiv extern ale casei timpanului, provocate de factori fizici, chimici, biologici;

- mastoidita - consecinta a otitei medii supurate tratate necorespunzator;

- otoscleroza - determinata de deteriorari ale labirintului osos, urmate de imobilizarea oscioarelor urechii medii si de surditate;

- sindromul Meniere - care produce surditate si pierderi de echilibru, fiind asociat cu disfunctii vegetative.

I.6. ANALIZATORUL MOTOR (KINESTEZIC)

1. Segmentul periferic este reprezentat de:

- corpusculi Vater-Pacini, proprioceptori situati in periost, articulatii, pericondru, ligamente si tendoane;

- fusuri neuromusculare, situate in muschii striati;

- corpusculii Golgi, proprioceptori care se gasesc la locul de unire dintre muschi si tendon;

- terminatii nervoase libere;

Fusurile neuromusculare, proprioceptori senzitivo-motori, sunt situate printre fibrele musculare striate (fibre extrafusale), dispuse paralel cu acestea. Sunt stimulate de intinderea portiunii lor centrale. Fiecare fus este format din 2-10 fibre musculare striate subtiri, cu caracter embrionar (au striatii putine), numite fibre intrafusale. Acestea sunt cuprinse intr-o capsula conjunctiva. Fiecare fibra intrafusala are o portiune centrala, necontractila, si extremitati contractile, care se prind de tendoane sau de fibre extrafusale. Portiunea centrala este infasurata de dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali dispuse spiralat (fibre anulospiralate), prin care influxul nervos se propaga cu viteza mare.Aceste fibre sunt flancate de terminatii nervoase mai subtiri, dispuse “ in buchet “, prin care influxul nervos circula cu viteza mica.

La extremitatile contractile ajung axonii motoneuronilor gamma din coarnele anterioare medulare, care fac sinapsa de tip placa motorie cu fibrele intrafusale. Motoneuronii gamma primesc impulsuri de la nivelul trunchiului cerebral si al substantei reticulate. Impulsul se transmite eferent la fusul neuromuscular determinand contractia acestuia. In consecinta, portiunea sa centrala se intinde, ceea ce determina stimularea terminatiilor nervoase anulospiralate si “ in buchet “. Astfel, impulsul nervos se transmite aferent spre maduva. In concluzie, un impuls eferent spre fibrele musculare determina o stare de contractie tonica. Fusurile neuromusculare sunt singurii receptori care nu manifesta oboseala sau obisnuinta. Ele receptioneaza viteza si gradul de intindere al muschiului si informeaza sistemul nervos central in vederea elaborarii raspunsului corespunzator.

Organele tendinoase Golgi sunt situate in zona de jonctiune dintre muschi si tendoane, printre fasciculele tendinoase. Sunt formate dintr-o retea de fibre nervoase prevazute cu terminatii butonate (dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali).

Organele Golgi sunt stimulate de contractia musculara. Impulsurile generate de acesti proprioceptori inhiba contractia musculara, mergand pana la incetarea acesteia. Nu prezinta fenomenul de adaptare.

2. Segmentul intermediar este reprezentat de fibre sensitive ale nervilor spinali, de fasciculele Goll si Burdach si spinocerebeloase anterior si posterior

3. Segmentul central se afla in zona senzitivo-motorie a lobilor frontal si parietal.

Alaturi de analizatorii vizual, cutanat si vestibular, analizatorul motor regleaza activitatea reflexa pentru mentinerea echilibrului si coordonarea fina a miscarilor, si informeaza permanent sistemul nervos central despre pozitia corpului in spatiu si despre gradul de contractie a muschilor.