AMG , ANATOMIE ANUL I REZUMAT , 7 ENCEFALUL,



III.1.2. ENCEFALUL

Encefalul (fig.16) este format din: trunchi cerebral, cerebel, diencefal și emisfere cerebrale.


             


Figura 16. Componentele encefalului

III.1.2.1. TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral, în formă de trunchi de piramidă, se continuă în jos cu măduva spinării, la

nivelul orificiului occipital.

Se observă la suprafață niște șanturi longitudinale care se continuă cu cele medulare și două șanţuri transversale care marchează limitele dintre cele trei etaje: bulbul rahidian, puntea lui Varolio

și mezencefalul.

Bulbul rahidian este alcătuit din:

  • piramidele bulbare, care continuă cordoanele anterioare ale măduvei;

  • cordoanele laterale bulbare - continuă cordoanele laterale ale măduvei;

  • cordoanele posterioare bulbare - continuă cordoanele posterioare ale măduvei.


În partea superioară a cordoanelor laterale se găsesc olivele bulbare. Între piramidele bulbare se observă decusaţia piramidală, formată prin încrucişarea fasciculelor piramidale. De pe cordoanele laterale şi posterioare ale bulbilor se desprind fascicule care fac legătura între bulb şi cerebel, numite pedunculi cerebeloşi inferiori.

Puntea lui Varolio continuă formaţiunile de la nivelul bulbului. Lateral şi posterior puntea se continuă cu pedunculii cerebeloşi mijlocii, care fac legătura între punte şi cerebel.

Mezencefalul este alcătuit din pedunculii cerebrali, care continuă formaţiunile de la nivelul punţii. Superior se află diencefalul. Pe faţa posterioară se află patru coliculi (coliculii cvadrigemeni), doi superiori şi doi inferiori. Lateral şi posterior, mezencefalul se continuă cu pedunculii cerebeloşi
superiori, care ajung la cerebel.

Din totalul de 12 perechi de nervi cranieni, zece perechi de nervi cranieni sunt legați de

trunchiul cerebral.

I. Nervii olfactivi - sunt nervi senzitivi; conduc impulsurile nervoase declanşate de miros pâna la emisferele cerebrale. Nu au legături cu trunchiul cerebral.

  1. Nervii optici - nervi senzitivi - conduc impulsuri declanşate de stimuli luminoşi pâna la emisferele cerebrale. Nu au legături cu trunchiul cerebral.

III. Nervii oculomotori - motori - conduc impulsuri la o parte din muşchii globilor oculari: drept superior, drept inferior, drept intern şi oblic inferior.

IV. Nervii trohleari - motori - controlează muşchiul oblic superior al globului ocular.

V. Nervii trigemeni - nervi micşti - inervează tegumentul şi musculatura feţei (prin fibre senzitive) şi muşchii masticatori (prin fibre senzitive şi motorii).

VI. Nervii abducens - motori - controlează muşchiul drept extern al globului ocular.

VII. Nervii faciali - micşti - asigură sensibilitatea gustativă și controlează musculatura

mimicii.

VIII. Nervii vestibulo-cohleari - nervi senzitivi - conduc impulsuri legate de auz (ramul cohlear) şi de echilibru (ramul vestibular).

IX. Nervii glosofaringieni - nervi micşti - asigură sensibilitatea limbii şi controlează muşchii

faringelui, laringelui.

X. Nervii vagi - nervi micşti - asigură sensibilitatea şi controlează activitatea organelor

interne (inimă, plămân, stomac, intestin etc.).

XI. Nervii accesori - motori - controlează muşchii sternocleidomastoidieni şi muşchii trapezi.

XII. Nervii hipoglosi - motori - inervează musculatura limbii (intervin în masticaţie şi deglutiţie).

Substanța cenușie este situată central, ca și la măduva spinării, dar nu mai formează o masă compactă ci insule cenușii, înconjurate de substanță albă, numite nuclei. Fiecare nucleu grupează

neuroni cu anumite funcții:

Nucleii senzitivi primesc impulsuri dinspre organele de simț din limbă, urechea internă, pielea și mușchii capului. Axonii care pornesc de aici poartă mai departe impulsuri spre alte părți ale
creierului.

Nucleii somatomotori comandă mișcări ale mușchilor din regiunea feței, limbii și faringelui.

Nucleii vegetativi sunt centrii unor reflexe vegetative: pupiloconstrictor, de acomodare vizuală, salivar, gastrosecretor, lacrimal, strănut, vomă, tuse, etc. Anumiți neuroni formează centrii respiratori. Ei produc ritmic impulsuri destinate mușchilor respiratori. Ei funcționeaza ca un „ceas



biologic” dar își pot modifica ritmul, reglând ventilația pulmonară după necesități. În imediata apropiere se află un centru cardiovasomotor care participă la reglarea circulației.

Nucleii trunchiului cerebral funcționează automat ca și substanța cenușie medulară. Ei se află sub controlul etajelor superioare ale creierului. Reflexele care au centrii aici sunt înnăscute, au un arc

reflex programat genetic, nu pot fi uitate, nici modificate. Ele nu depind de experiența de viață și de aceea se numesc reflexe necondiționate. Un exemplu: când este iritată corneea se produce reflexul lacrimal. Omul „știe” răspunsul fără să-l fi învățat vreodată.

Prin poziția sa, trunchiul cerebral asigură comunicarea dintre celelalte componente ale sistemului nervos central.

III.1.2.2. CEREBELUL

Cerebelul este situat dorsal față de trunchiul cerebral și este legat de acesta prin trei perechi de cordoane de substanță albă numite pedunculi cerebeloși. Cerebelul are două emisfere între care este un corp alungit numit vermis. Suprafața lui este brăzdată de șanțuri adânci.

Substanța cenușie formează la suprafață scoarța cerebeloasă, pliată cu ajutorul șanțurilor.

Mai sunt și câțiva nuclei înconjurați de substanță albă care ocupă zona centrală.

Cerebelul asigură menținerea echilibrului pe baza informațiilor primite de la urechea internă. El controlează poziția corpului, primind informații de la receptorii din mușchi și articulații (proprioreceptori). Nu comandă mișcările, dar asigură precizia mișcărilor comandate de emisferele
cerebrale.

Cerebelul are trei lobi:

  • paleocerebel (lobul anterior);

  • neocerebel (lobul posterior);

  • arhicerebel (lobul inferior, legat de vermis, numit şi lobul floculonodular).

Funcţiile

Arhicerebelul primeşte informaţii de la aparatul vestibular (legate de echilibru). Paleocerebelul este legat în special de sensibilitatea proprioceptivă (aici sunt proiectate

fasciculele sensibilităţii proprioceptive inconştiente) şi are rol important în reglarea tonusului muscular şi a echilibrului.

Neocerebelul participă la reglarea, modularea mişcărilor fine comandate de scoarţa cerebrală.

III.1.2.3. DIENCEFALUL

Diencefalul este parțial acoperit de emisferele cerebrale. La suprafață se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre nervii cranieni) și o parte din marginea inferioară.

Substanța cenușie a diencefalului formează nuclei. Cei mai voluminoși nuclei diencefalici primesc impulsuri pe căi senzitive: vizuală, auditivă, gustativă, tactilă, termică, dureroasă, proprioceptivă și vestibulară (nu și pe cea olfactivă care intră direct în emisferele cerebrale). Axonii neuronilor de aici fac sinapsă în scoarța cerebrală.
Diencefalul este alcătuit din mai multe mase de substanţă nervoasă: talamus, metatalamus, epitalamus, subtalamus şi hipotalamus.

Talamusul este cea mai voluminoasă formaţiune diencefalică. Conţine mai mulţi nuclei ce realizează conexiuni între diferite segmente ale nevraxului. La acest nivel se află al III-lea neuron al sensibilităţii exteroceptive, proprioceptive conştiente, vestibulare şi gustative.

Metatalamusul este format din patru corpi geniculaţi, doi mediali şi doi laterali. În corpii geniculaţi laterali se află al III-lea neuron al căii vizuale, iar în corpii geniculaţi mediali - al III-lea neuron al căii auditive.

Epitalamusul este legat de glanda epifiza şi un nucleu în care se închid reflexele olfactivosomatice (mişcarile capului şi corpului după miros).

Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, chiar deasupra trunchiului cerebral şi legat de glanda hipofiză. Hipotalamusul deţine rolul principal în reglarea sistemului vegetativ. De asemenea, intervine în: reglarea cardiovasculară, termoreglare, reglarea nivelului apei și a electroliților, reglarea sațietății și a activității gastro-intestinale, reglarea ritmului nictemeral, reglarea funcţiilor sexuale, anumite stări emoţionale (frica, furia) și reglarea activității endocrine.

III.1.2.4. EMISFERELE CEREBRALE

Emisferele cerebrale sunt cele mai voluminoase organe ale sistemului nervos. Sunt separate printr-un șant interemisferic și unite prin punți de substanță albă: corpul calos. Feţele emisferelor cerebrale sunt brăzdate de trei şanţuri mai adânci care despart lobii:

  • şanţul lateral Sylvius (separă lobul frontal de lobul temporal);

  • şanţul central Rolando (separă lobul frontal de cel parietal);

  • șanțul perpendicular extern (separă incomplet lobul parietal de cel occipital).

Pe suprafața emisferelor există și şanţuri mai superficiale, care mărginesc girusuri (circumvoluţii cerebrale).

Substanţa cenuşie

Nucleii bazali sunt localizați la baza emisferelor cerebrale. Nucleii bazali sunt asociaţi cu alte structuri ale encefalului, în special cu mezencefalul. Controlează contracţiile inconştiente ale musculaturii scheletice, cum ar fi mişcările membrelor superioare din timpul mersului; de asemenea, reglează tonusul muscular necesar pentru o serie de mişcări intenţionate. Afecţiuni neurologice sau traume fizice ale nucleilor bazali cauzează o varietate de disfuncţii motorii, incluzând rigiditate, tremurături şi mişcări rapide şi necontrolate.

Scoarţa cerebrală reprezintă etajul superior de integrare a activităţii sistemului nervos. Are un volum de 450-500 cm3 şi conţine 14 miliarde de neuroni. În general, scoarţa este formată din 6 straturi. Această stratificare nu este uniformă pe întreaga scoarţă. Sunt regiuni în care predomină straturile senzitive, altele în care predomină straturile piramidale şi altele în care dezvoltarea straturilor este proporţională. Varietatea de structură a permis identificarea pe scoarţa cerebrală a unor zone numite arii, legate de anumite funcţii.Are două componente:

  1. Paleocortexul (sau sistemul limbic) este alcătuit dintr-un inel deţesut nervos care înconjură hilul fiecărei emisfere cerebrale şi în care segăsesc formaţiuni legate de simţul mirosului. Este în strânsă legătură cu hipotalamusul, fiind centrul mişcărilor de masticaţie, deglutiţie, supt; reglează foamea şi saţietatea (prin legătura cu hipotalamusul), funcţia sexuală; menţine atenţia.
  2. Neocortexul, porţiunea cea mai recentă filogenetic, cuprinde restul țesutului cortical, atingând la om o dezvoltare şi o organizare incomparabilă cu ale oricărui animal.

Anumite zone corticale recepţionează informaţiile aferente sensitive (neocortexul receptor sau senzitiv), altele controlează motilitatea voluntară (neocortexul motor sau efector), iar altele asociază aceste funcţii (neocortexul de asociaţie).

Ariile senzitive sunt regiuni din scoarţe cerebrală în care căile senzitive specifice aduc mesaje de la receptorii periferici. Acestea sunt:



Aria somestezică se găsește în lobul parietal. Aici ajung informații de la receptorii din piele,


de la mușchi, tendoane și ligamente.

Aria vizuală se află în lobii occipitali.


Aria gustativă se află la baza ariei somestezice, în lobul parietal.


Aria auditivă și vestibulară se află în lobul temporal.


Aria olfactivă se găsește pe fața mediană a emisferelor cerebrale, în sistemul limbic.


Aria motorie comandă mișcările, mai ales pe cele voluntare.

Ariile de asociație nu au doar funcție de legătură ci realizează o prelucrare complexă a informației.

Neuronii din scoarța cerebrală nu au formă fixă. Ei își modifică forma prelungirilor, stabilind legături sinaptice noi. Astfel se formează circuite neuronale noi. Se consideră că fiecare acțiune pe care omul o învață corespunde unui circuit nou, format în procesul învățării. Comportamentul dobândit prin învățare se deosebește de reflexele necondiționate prin faptul că traseul impulsului nervos are componente noi, care se formează în funcție de experiența de viață. Această „formare continuă”a scoarței cerebrale se menține toată viața, dar este mai activă la indivizii tineri.