Clisma evacuatoare
Definiţie: Clisma este o formă specială a tubajului, prin care se introduc diferite lichide în intestinul gros (prin anus, în rect şi colon).
Scop: evacuator(clismele evacuatoare pot fi: simple, înalte, prin sifonaj, uleioase, purgative)
evacuarea conţinutului intestinului gros(constipaţie, înainte de naştere)
pregătirea pacientului pentru examinări radiologice (rectoscopie, irigoscopie)
pregătirea preoperatorie înainte de intervenţii chirurgicale pe colon şi rect
Pregătirea materialelor
- de protecţie: paravan, muşama, aleză, învelitoare
- sterile: canulă rectală, casoletă cu comprese
- nesterile: stativ pentru irigator,irigatorul şi tubul de cauciuc de 1,5-2 m lungime şi 10 mm diametru, tăviţă renală, bazinet, soluţia pentru clismă (apă caldă la 35°C-37°C 500-1000m1 pentru adulţi, 250 ml pentru adolescenţi, 150 ml pentru copil, 50-60 ml pentru sugari) la care se adaugă : sare -1 linguriţă la un litru de apă, ulei - 4 linguri la 1 litru de apă sau glicerină - 40 gr la 500 ml , săpun -1 linguriţă rasă la 1 litru.
- substanţă lubrifiantă (vaselină), mănuşi de unică folosinţă
Pregătirea pacientului
- psihică: se anunţă şi i se explică tehnica
- fizică:
- decubit dorsal, cu membrele inferioare uşor flectate
- decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi dreptul flectat
- genupectorală
Execuţie
- se verifică prescripţia şi identitatea pacientului, temperatura apei/ soluţiei medicamentoase
- se umple irigatorul şi se evacuează aerul şi prima coloana de apă; irigatorul se fixează pe stativ
- se lubrifiază canula rectală pe o lungime de 5-7 cm cu o compresă de tifon (setul de unică folosinţă pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)
- se spală mâinile şi se pun mănuşile de unică folosinţă
- se îndepărtează fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă se introduce canula 7-10 cm prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii urinare, a ombilicului și apoi orizontalizând-o prin mişcări de rotaţie, până se învinge rezistenţa sfincterului anal
- dacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o cantitate mică din soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi continuaţi introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori – nu forţaţi introducerea canulei!
- Deschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5 – 10 minute, comunicând în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simte
-Înainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-o în tăviţa renală
- Explicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute
-Ștergeți regiunea perianală și aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal pentru a facilita pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare (dacă este posibil şi nu există contraindicaţii)
- Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă, în caz contrar folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor imobilizaţi
- Înlăturaţi mănuşile şi curățați și dezinfecați materialele utilizate
- Spălaţi-vă pe mâini
Îngrijirea pacientului după procedură:
se efectuează toaleta regiunii anale pe un bazinet curat, dacă pacientul este imobilizat
se îndepărtează materialele de protecţie şi se aşează pacientul comod, se înveleşte
se aeriseşte salonul
se notează în F.O. efectuarea clismei şi comportamentul pacientului pe parcursul procedurii
se îndepărtează materialele folosite conform P.U.
Hemostaza prin aplicarea garoului
postelnicu mihaela
Definiţie
|
|
Cauzele hemoragiilor
|
|
Clasificarea hemoragiilor
|
În funcţie de vasul lezat:
Hemoragii arteriale – sângele ţâşneşte în jet sincron cu pulsaţiile cardiace, este roşu aprins.
Hemoragii venoase – sângele curge continuu, în valuri, este roşu închis.
Hemoragii capilare – sângele musteşte.
Hemoragii mixte – arterio-veno-capilare.
În funcţie de locul de ieşire a sângelui:
Hemoragii externe.
Hemoragii interne – hemoperitoneu, hemopericard, hemotorax, hematom, hemartroză etc.
Hemoragii exteriorizate – hematemeză, melenă, epistaxis, otoragie, hemoptizie, hematurie, metroragie, menoragie etc.
În funcţie de circumstanţele de apariţie:
În funcţie de cantitatea de sânge pierdut:
Hemoragii mici – până în 500 ml.
Hemoragii mijlocii sub 20%. – între 500 şi 1500 ml.
Hemoragii mari între 20-50% - peste 1500 ml.
Hemoragii grave (masivă) peste 50% - hemoragii cataclismice, fulgerătoare.
|
Manifestări imediate în hemoragie
|
Sângerare locală.
Şoc hemoragic – paloare, piele albă, umedă, tensiune rapid scăzută spre zero, puls tahicardic slab bătut, ameţeală, leşin, vertij, vomă, greaţă, transpiraţii, sete intensă, gură uscată.
Semne de laborator – anemie, scăderea volumului plasmatic, scăderea hematocritului.
Hemoragia mică: starea generală bună, tensiunea arterială normală, puls normal.
Hemoragia medie: senzaţie de slăbiciune, ameţeli la ridicarea în ortostatism, paloare tegumentara, extremităţi rec, TA sistolică peste 100 mmHg, puls sub 100 bătăi/minut.
Hemoragia mare: agitaţie, transpiraţii reci, paloare tegumentară, hipotensiune (TA sistolica scade sub 100 mmHg), tahicardie (peste 100 bătăi/minut).
Hemoragia masivă: confuzie sau chiar pierderea conştienţei, hipotensiune (TA sub 70 mmHg), puls slab, greu perceptibil.
|
Tipuri de hemostază
|
Hemostază spontană:
Se bazează pe formarea cheagului plachetar urmat de constituirea cheagului roşu, formarea trombusului şi reluarea fluxului sanguin.
Se realizează prin compresiunea vaselor de sânge – arterelor.
Se consideră executată corect când dispare pulsul arterial de pe artera comprimată.
Hemostaza medicamentoasă se realizează cu:
Medicaţie hemostatică: preparate de calciu i.v. sau i.m., Vitamina K, Vitamina C, Venostat, Dicynone, Adrenostazin, Adrenalină 1‰ local, Norartrinal în hemoragii digestive.
Vasoconstrictoare.
Substanţe chimice cu acţiune locală:apă oxigenată, antipirină 10%, Adrenalină 1‰.
Gelaspon, bureţi de fibrină, pulbere de fibrină se aplicată timp de 3-4 zile.
Peliculă de fibrină, trombină pulbere uscată etc.
Hemostaza provizorie se realizează:
Prin pansament compresiv.
Prin compresiune manuală la distanţă pe peretele arterei lezate.
Compresiunea locală – manuală sau digitală – se poate face pe arterele principale – la nivelul plăgii – mai sus de plagă, pe punctul unde artera este superficială şi în vecinătatea unui os. Se indică până la aplicarea garoului.
Compresiunea la distanţă – se execută manual, cu ligatură de garou, bandă Esmarck.
În hemoragia arterială compresiunea se face deasupra locului sângerării pentru a opri circulaţia sângelui de la inimă.
În hemoragia venoasă compresiunea se face dedesubtul plăgii oprind circulaţia sângelui de întoarcere – către plagă.
În hemoragia capilară hemostaza provizorie se face prin aplicare de pansament compresiv, cu mai multe comprese şi un strat gros de vată.
Hemostază definitivă se efectuează în spital – în servicii chirurgicale.
Cauterizarea capetelor vaselor secţionate.
Tamponamentul plăgilor.
Ligatură vasculară –sutură chirurgicală a vasului lezat.
Pansament compresiv pentru vasele mici.
Compresiune cu pensă hemostatică permanentă.
Răsucirea vasului cu pensă hemostatică.
Grefă vasculară – venoasă sau arterială în leziuni mai mari de 2 cm.
|
Hemostaza prin compresiune directă
|
Compresiunea locală manuală sau digitală:
Se recomandă în hemoragiile arteriale sau hemoragiile vaselor aflate sub aparat gipsat.
Asigură întreruperea fluxul sanguin către plagă.
Nu poate fi menţinută mult timp.
Se aplică o faşă compresivă la nivelul plăgii.
Locul compresiunii digitale în diferite cazuri:
Hemostaza la frunte → artera temporală superficială.
Hemostaza la creştetul capului → compresiune pe marginile rănii.
Hemostaza regiunii temporale → deasupra şi retroauricular.
Hemostaza la obraz, buze, nas → compresiune pe artera facială.
Hemostază la gât, faţă → compresiune pe carotidă.
Hemostază la umăr, axilă → compresiune artera subclaviculară.
Hemostază la braţ, antebraţ → compresiune artera humerală
Hemostază regiunea inghinală → pliu inghinal.
Hemostază la coapsă → compresiune pe artera femurală
Hemostază abdominală → compresiune pe aorta abdominală (cu pumnul).
Hemostază regiunea poplitee → compresiune la nivelul regiunii cu sul şi flectarea puternică a gambei pe coapsă.
Compresiunea la distanţă → Compresiune circulară – cu garou.
Garoul (tub din cauciuc)– se înfăşoară circular, de 2-3 ori în jurul membrului accidentat până la dispariţia pulsului. O aplicare corectă a garoului face ca sângerarea să se oprească, tegumentele ischemiate devin alb-livide datorită excluderii circulaţiei din zona respectivă.
În hemoragia arterială – garoul se aplică deasupra vasului lezat.
În hemoragiile venoase – garoul se aplică sub vasul lezat.
Timp maxim de compresiune prin garou 2 ore! Dacă durata transportului se prelungeşte, se desface garoul la fiecare 30 minute câte 5-10 minute pentru irigarea ţesuturilor – desfacere se face lent pentru a nu se produce şoc prin degarotare; pe durata degarotării hemostaza va fi efectuată prin compresiune digitală pe locul de elecţie corespunzător.
Se aplică bilet cu data şi ora aplicării – la vedere – pe haine!
Îndepărtarea garoului se face de către persoane avizate, de preferinţă în unităţi spitaliceşti.
Compresiune prin flexie forţată:
Asigură oprirea provizorie a hemoragiei prin presiunea pe care o exercită corpul dur interpus între segmentele de membru asupra vasului lezat.
Compresiunea circulară în flexie forţată se realizează cu banda Esmarck.
|
Principiile îngrijirii de urgenţă în hemoragii
|
Se asigură o poziţie care să mărească cantitatea de sânge şi oxigen către centri nervoşi.
Pentru bolnavii conştienţi se indică poziţie decubit dorsal fără pernă cu membrele inferioare ridicate la 30-400, cu capul sub nivelul corpului. Fac excepţie pacienţii cu traumatisme cerebrale.
Aplicarea hemostazei provizorii → pansament compresiv, compresiune la distanţă – în funcţie de mărimea hemoragiei şi localizarea ei.
Transportul se face rapid, respectând poziţia, supraveghind perfuzia şi starea generală.
|
