Primul ajutor în accidente de circulaţie
- Definiţie:
- Accidentele de circulaţie constituie cauza a peste 50% din totalul politraumatismelor.
- Există 4 regiuni anatomice principale care pot fi afectate de agentul traumatic:
- Extremitatea cefalică – neuro şi viscerocraniul – (C).
- Toracele – (T).
- Abdomenul (A).
- Aparatul locomotor (L) – membrele, coloana vertebrală, bazinul.
- Notarea leziunilor severe se face cu majuscule – C.T.A.L.
- Notarea leziunilor fără gravitate deosebită – c.t.a.l.
- Politraumatismele biregionale sunt numeroase, efectele clinice având unele caracteristici care le individualizează:
- Asociere craniu-torace → insuficienţă respiratorie.
- Asocierea craniu-abdomen → leziuni viscerale cu tablou clinic mascat.
- Asocierea craniu-aparat locomotor → majorează suferinţa SNC.
- Măsuri de urgenţă:
- Evaluarea rapidă a stării victimei.
- Aprecierea funcţiilor vitale.
- Inventarierea rapidă a leziunilor.
- Restabilirea sau asigurarea funcţiilor vitale.
- Oprirea hemoragiei.
- Combaterea insuficienţei respiratorii.
- Combaterea insuficienţei cardiace.
- Tratarea stărilor de şoc.
Primul ajutor în epistaxis
- Definiţie:
- Epistaxis → hemoragie nazală – rinoragie.
- Atitudinea de urgenţă:
- Bolnavul va fi aşezat în semişezut.
- Se va elibera orice compresiune – guler, centură, cravată etc.
- Se îndepărtează anturajul. Se stabileşte cauza → locală sau generală.
- Se instituie hemostaza locală prin compresiune digitală pe nara sângerândă – 10 minute. Se aplică comprese reci pe frunte.
- Intervenţii în spital – serviciu ORL:
- Tamponament anterior sau posterior.
- Tamponamentul anterior se face cu soluţii hemostatice îmbibate pe meşe de tifon – trombină, soluţie de antipirină 10%, apă oxigenată, soluţie de oţet.
- Se poate aplica şi peliculă de fibrină, adrenalină 1‰.
- Tehnica aplicării tamponamentului nazal:
- Se pregătesc materiale necesare – oglindă frontală, sursă de lumină, specul nazal, meşă, sau compresă sterilă, tăviţă renală.
- Se degajă fosele nazale de cheaguri de sânge invitând bolnavul să-şi sufle nasul – nară cu nară într-o tăviţă renală.
- Sub control vizual se introduce meşa îmbibată cu substanţă hemostatică, lăsând în afară 5-6 mm → se fixează cu căpăstru.
- Tamponamentul anterior se menţine 24-48 ore sau mai mult şi necesită antibioterapie. Scoaterea meşei se va face cu grijă după înmuierea meşei cu apă oxigenată introdusă cu seringa.
- Pe cale generală se administrează hemostatice.
- Cauterizarea hemoragiilor punctiforme se poate face şi cu creion caustic de nitrat de argint, după care se aplică dezinfectante local.
- Concluzie:
- Primul ajutor în epistaxis benign:
- Compresiune digitală.
- Tamponament narinar.
- Tamponament anterior.
- Hemostatice pe cale generală.
- Transport în semişezând (poziţie decubit sau decliv în colaps).
- Primul ajutor în epistaxisul grav:
- Tamponament posterior.
Primul ajutor în hemoptizie
- Definiţie:
- Hemoptizia este simptomul frecvent al hemoragiilor traheobronşice ce se elimină prin tuse.
- Apare în bronşita hemoragică, tuberculoza bronşică, cancer traheobronşic, tumori benigne.
- Măsuri de urgenţă:
- Repaus fizic şi psihic – absolut – inclusiv vocal.
- Poziţie semişezând.
- Transportul bolnavului la spital pentru a se putea interveni în caz de asfixie prin instituirea de traheostomie.
- Calmarea acceselor de tuse.
- Administrarea de lichide reci cu cuburi de gheaţă.
- Suprimarea alimentaţie şi hidratare şi alimentare prin perfuzie.
- Administrarea de sedative.
- Pungă cu gheaţă pe torace sau pe regiunea hemoragică.
Primul ajutor în intoxicaţia cu monoxid de carbon
- Definiţie:
- Este o intoxicaţie accidentală, uneori colectivă.
- CO → este un gaz incolor, mai greu decât aerul.
- Se combină cu hemoglobina formând compuşi stabili de carboxihemoglobină – combinarea este mai rapidă decât cu oxigenul.
- Măsuri de urgenţă:
- Scoaterea imediată din mediu toxic.
- Aerisirea încăperilor prin deschiderea ferestrelor.
- Aşezarea victimei în decubit lateral.
- Degajarea căilor respiratorii – capul în hiperextensie.
- Instituirea respiraţiei artificiale – cu trusă de reanimare – dacă victima este în stop respirator.
- Oxigenoterapie – oxigenul fiind antidotul CO.
- Concentraţia O2 100% în primele 30 minute.
- În cazuri grave - comă – se instituie oxigenoterapia hiperbară – dar nu mai mult de 3 atm.
Primul ajutor în intoxicaţia cu alcool metilic - Metanol
- Definiţie:
- Este o intoxicaţie gravă – uneori mortală.
- Poate fi un accident profesional în industria solvenţilor, lacurilor – industrie chimică.
- Antidot → alcoolul etilic – etanol.
- Măsuri de urgenţă:
- Provocarea vărsăturilor.
- Spălătură gastrică cu apă sau soluţie de bicarbonat de sodiu.
- Administrarea de alcool etilic 500 0,75 ml / kilocorp – după spălătură gastrică şi evacuarea conţinutului gastric.
- Administrare orală de bicarbonat de sodiu 5-10 g pe oră.
- În cazuri grave – comă – se poate institui perfuzie cu ser glucozat 5% + 15-20 ml alcool etilic pur.
primul ajutor în fracturi
- Definiţie:
- Fractura → întreruperea continuităţii în urma unui traumatism.
- Fractura deschisă → este însoţită de o plagă care interesează pielea şi muşchii până la evidenţierea osului.
- Scop:
- Combaterea şocului traumatic prin suprimarea durerii.
- Prevenirea complicaţiilor.
- Semne de recunoaştere:
- Semne de probabilitate:
- Durere în punct fix.
- Deformarea regiunii – prin deplasarea capetelor fracturate.
- Impotenţă funcţională.
- Hematom local.
- Poziţie vicioasă.
- Echimoze la 24-48 ore.
- Scurtarea segmentului.
- Semne de certitudine:
- Crepitaţii osoase.
- Mobilitatea exagerată – anormală.
- Lipsa transmiterii mişcării.
- Întreruperea traiectului osos – vizibilă radiologic.
- Clasificarea fracturilor:
- Funcţie de agentul cauzal:
- Fracturi traumatice – lovituri, căderi, smulgeri, striviri etc.
- Fracturi patologice – în tumori, boli osoase, boli nervoase etc.
- Funcţie de afectarea tegumentelor:
- Fracturi închise.
- Fracturi deschise.
- Funcţie de gradul de afectare a osului:
- Fracturi complete.
- Fracturi incomplete – în lemn verde.
- Funcţie de modul de producere:
- Fracturi liniare.
- Fracturi cominutive.
- Funcţie de poziţia capetelor osoase fracturate:
- Fracturi cu deplasare.
- Fracturi fără deplasare – fisuri.
- Materiale necesare:
- Atele de sârmă Kramer sau atele din cauciuc.
- Atele improvizate.
- Atele gipsate.
- Faşă.
- Vată – pentru căptuşirea atelelor.
- Principii de imobilizare provizorie a fracturilor la locul accidentului:
- Pregătirea atelelor – căptuşire cu vată sau alte materiale moi pentru a nu leza pielea şi a nu mări durerea.
- Aplicarea atelelor – care vor fixa articulaţiile vecine focarului de fractură.
- Fixarea atelelor cu faşă – fără a împiedica circulaţia.
- Executarea manevrelor cu blândeţe.
- Materiale necesare pentru imobilizarea fracturilor:
- Atele de sârmă (Kramer), cauciuc, material plastic, lemn etc.
- Mijloace improvizate – bastoane, scânduri, crengi, carton, tablă etc.
- Atele gipsate.
- Feşe gipsate.
- Vată sau materiale pentru căptuşirea atelelor.
- Materiale necesare pentru pansament – pentru fracturi deschise.
- Feşe.
- Imobilizarea provizorie a fracturilor deschise:
- Stabilirea diagnosticului de fractură → se palpează cu blândeţe regiunea analizând aspectul şi conţinutul leziunii.
- Efectuarea hemostazei cu garou – în cazul hemoragiilor mari – oprind circulaţia păstrând culoarea tegumentelor.
- Aplicarea unui pansament compresiv → în hemoragiile mici.
- Administrarea de calmante → pentru combaterea durerii şi prevenirea şocului traumatic.
- Se face toaleta plăgii cu soluţii antiseptice apoase şi se aplică pansament protector.
- Se efectuează reducerea fracturii cu o uşoară tracţiune în ax a membrului pentru redarea formei cât mai apropiată de normal.
- Se imobilizează capetele învecinate ale regiunii fracturate, fixând atelele cu faşă – fără a apăsa pe nervi, fără a împiedica circulaţia.
- În fracturile deschise se lasă o fereastră la locul plăgii – al pansamentului – pentru a se putea continua tratamentul.
- Se lasă liberă extremitatea distală a membrului fracturat – degete – pentru observarea tulburărilor circulatorii, culoarea, aspectul.
- Se administrează băuturi calde sau sucuri etc.
- Se aşează pe targă în decubit dorsal sau semişezând (fractură de coaste), şezând (fractură de mandibulă, maxilar, antebraţ), decubit ventral pe plan dur (fractură de coloană)
- Se fixează accidentatul de targă cu ajutorul feşelor.
- Transportul accidentatului se face cât mai rapid la un serviciu specializat.
- Pe timpul transportului se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, apariţia altor manifestări patologice.
- Imobilizarea provizorie a fracturilor închise:
- Diagnosticul de certitudine se pune prin examen radiologic.
- Tratamentul în spital cuprinde:
- Suprimarea durerii – prin infiltraţii locale, rahianestezie, anestezie generală (funcţie de localizarea fracturii).
- Reducerea fracturii (potrivirea capetelor fracturate în sens longitudinal şi transversal). Se execută o tracţiune (extensie şi contraextensie) sau prin extensie continuă.
- Imobilizarea definitivă. Se execută în spital cu ajutorul aparatelor gipsate sau prin metode ortopedice – chirurgicale.
- Mobilizarea cât mai precoce a bolnavului:
- Aplicarea feşei gipsate:
- Se aplică o substanţă grasă pe tegumente sau o faşă uscată.
- Se trece faşa gipsată pe segmentul care trebuie imobilizat.
- Gipsul se usucă complet în 24 ore.
- Vindecarea se obţine în 3-4 săptămâni.
- Degetele şi articulaţiile libere vor fi mobilizate pentru a evita anchilozele şi poziţiile vicioase.
- Aparatul gipsat se scoate prin tăiere cu cuţit – foarfec special, prin despicare de-a lungul lui, pe faţa anterioară.
- Confecţionarea aparatului gipsat:
- Se confecţionează din gips, feşe – material de suport, apă.
- Se prepară faşa gipsată prin aplicarea unui strat subţire uniform pe faşă de tifon de 10 cm lăţime şi se rulează.
- În momentul aplicării se introduce faşa gipsată în apă la 370C, se stoarce uşor prin presare.
- Observaţii:
- Transportul fracturii se va face în primele 6 ore de la accident.
- Peste 6 ore o fractură deschisă se consideră infectată.
- Este obligatorie profilaxia antitetanică în fractura deschisă.
- Este interzisă explorarea plăgii la locul accidentului.
- Nu se aplică pudre antibiotice în plagă.
- Imobilizarea are scopul de a împiedica mişcările active şi pasive – de a pune în repaus segmentul respectiv.
