Primul ajutor în arsuri termice
- Definiţie:
- Arsurile termice sunt leziuni produse de agresiunea căldurii (flacără, fluide fierbinţi, aburi supraîncălziţi, metale topite, corpuri incandescente).
- Arsurile chimice se produc sub acţiunea substanţelor chimice – acizi, baze, medicamente, gaze de luptă.
- Arsura electrică se produce sub acţiunea curentului electric.
- Arsura prin iradiaţie se produce sub acţiunea radiaţiilor solare, ultraviolete, raze x.
- Manifestările arsurii termice:
- Leziune locală – cuprinde suprafaţa arsă şi toate ţesuturile subiacente afectate de căldură în intensitate diferită, spre profunzime. Leziunea este tridimensională – gravitatea depinde de întindere şi profunzime.
- Tulburări generale –
- Scăderea debitului cardiac – în primele 6 ore până la 70% - prin pierderea de lichide şi substanţe proteice la nivelul suprafeţei arse.
- Dispnee – leziuni ale mucoasei respiratorii – prin inhalarea vaporilor fierbinţi.
- Tulburări hepatice, renale, gastro-intestinale (vărsături – pot accentua dezechilibru hidroelectrolitic).
- Hipovolemie până la anurie.
- Aprecierea arsurii prin determinarea suprafeţei:
- Suprafaţa arsurii se exprimă procentual în raport cu suprafaţa corpului considerată 100.
- Se foloseşte ca procedeu de calcul regula lui 9:
- Capul şi gâtul 9%.
- Fiecare membru superior 9% + 9%.
- Fiecare membru inferior 9+9% + 9+9%.
- Trunchi anterior 9% + 9%.
- Trunchi posterior 9% + 9%.
- Regiunea genitală 1%.
- Arsuri uşoare → sub 15% (necesită spitalizare copiii, bătrânii, gravidele) sau arsuri de la nivelul capului, gât, picioare, regiune genitală.
- Arsuri între 15-30% → generatoare de şoc, necesită internarea.
- Arsuri critice între 30-40% - cu prognostic rezervat.
- Arsuri cu risc letal peste 40-50%.
- Aprecierea arsurii prin determinarea profunzimii:
- Sunt 4 grade de profunzime:
- Gradul I – eritem, edem, usturime, HTA, hipertermie, pigmentare trecătoare. Vindecare în 2-3 zile fără sechele, prin descuamarea pielii. Expunerea prelungită la soare este cauza cea mai frecventă şi este însoţită şi de cefalee, vărsături, stare de rău general până la lipotimie şi colaps (insolaţie).
- Gradul II – flictena albă, cu conţinut serocitrin, limpede, transparent, eritem accentuat, edem. Leziunea se vindecă fără cicatrice. Poate persista o hiperpigmentare tegumentară.
- Gradul III – flictena roşie cu conţinut sanguinolent, tulbure sau escara intradermică. Dacă grosimea stratului necrozat este mai mică decât grosimea dermului viu, exsudatul clivează ţesutul mort de cel viu formând flictena, iar dacă grosimea este mai mare apare escara dermică albă sau în mozaic, alternând cu zone hemoragice. Escara de gradul III este elastică, hidratată (lucioasă), hipoestezice. Vindecarea se face cu sechele cicatriciale – în condiţii de tratament corespunzător – sau se transformă în escară gradul IV.
- Gradul IV – este escara dermică totală, uscată, rigidă, retractată, casantă. Epidermul şi dermul distruse în totalitate exclud posibilitatea vindecării spontane – este necesară grefa. Culoarea escarei variază de la alb la negru în raport cu gradul de temperatură (caramelizare, carbonizare, calcinare).
- Indicele prognostic (IP):
- Funcţie de mărimea suprafeţei şi de profunzime se poate calcula prognosticul vital → indicele prognostic:
- 20% arsuri gradul II = 20 x 2 = 40 IP.
- 20% arsuri de gradul II = 20 x 3 = 60 IP.
- 20% arsuri de gradul IV = 20 x 4 = 80 IP.
- Aprecierea evoluţiei arsurii termice:
- Precocitatea şi calitatea tratamentului decid evoluţia arsurilor.
- Arsura evoluează în 4 stadii:
- Stadiul I – primele 3 zile – perioada şocului – complex lezional de reacţii la agresiune caracterizat prin edem, hipovolemie gravă, anemie, hipoxie intensă, oligoanurie sau anurie. Se aplică tratament de reechilibrare.
- Stadiul II – 3-21 zile – evoluţia diferă după gradul arsurii.
- Stadiul III – 2 luni – cresc şansele de vindecare, se pot aplica grefe.
- Stadiul IV – de şoc cronic postcombustional – un sindrom clinic şi biologic de gravitate excepţională.
- Evacuarea victimei:
- Se face transport rapid la spital.
- Se calmează senzaţia de sete prin umezirea gurii – administrare de lichide pe cale orală provoacă vărsături.
- Dacă nu se poate instala perfuzie se administrează apă sărată cu ceai.
- Dacă pulsul este slăbit se recomandă poziţia Trendelemburg sau ridicarea picioarelor pe timpul transportului.
- Îngrijiri imediate:
- Degajarea rapidă a victimei din focar.
- Bolnavul cuprins de flacără va fi învelit imediat în pătură, plapumă, haină.
- Nu se dezbracă bolnavul.
- Se înveleşte în cearşaf curat.
- Se calmează durerea prin administrare de antalgice obişnuite sau la recomandarea medicului de morfină sau Mialgin s.c.
- Se face toaleta locală a plăgilor prin spălare cu rivanol, cloramină, soluţie slabă de bromocet → numai dacă transportul durează mai mult de 2 ore.
- Transport supravegheat cât mai rapid la spital.
- Instalarea unei perfuzii cu ser glucozat 5% sau ser fiziologic.
- Se administrează oxigen.
- Se supraveghează funcţiile vitale.
- Observaţii:
- Nu se sparg flictenele.
- Nu se folosesc unguente sau pulberi.
- Nu se aplică grăsimi.
- Arsurile pot fi protejate şi cu prosop curat sau pansament.
- Este obligatorie aplicarea perfuziei.
Primul ajutor în electrocutare – agresiune electrică.
- Definiţie:
- Trecerea curentului electric prin ţesuturi → electrocutare.
- Locul de pătrundere şi ieşire a curentului sunt însoţite întotdeauna de leziuni specifice:
- La locul pătrunderii → escară profundă de întindere mică.
- La locul de ieşire → leziuni tisulare extinse.
- Leziuni:
- Funcţie de organele parcurse:
- Arsura electrică.
- Electrocutarea – urmată de moarte rapidă.
- Gravitatea leziunilor depinde de:
- Natura curentului → continuu sau alternativ (dă arsuri mai grave).
- Intensitatea curentului electric →75-100 miliamperi produce moartea.
- Tensiunea curentului electric → voltaje peste 25 pentru curent alternativ sau 50 pentru curent continuu sunt periculoase.
- Durata contactului → gravitatea creşte proporţional cu durata contactului.
- Traiectul curentului → când traversează inima produce aritmii, fibrilaţie ventriculară mortală, când traversează creierul, produce moartea imediată, pierderea cunoştinţei sau oprirea respiraţiei.
- Starea accidentatului → oboseală, transpiraţie, teren umed, ghete cu ţinte – pot spori gravitatea agresiunii. Gravitatea creşte în alcoolism, hipertiroidism, ateroscleroză, vârstă înaintată.
- Rezistenţa pe care o opune tegumentele.
- Manifestări provocate de curentul electric:
- Stare de moarte clinică:
- Oprirea respiraţiei – se poate reanima prin respiraţie artificială precoce.
- Fibrilaţie ventriculară – sau secundare unui stop respirator netratat. Devine ireversibilă dacă nu se instituie imediat masaj cardiac extern.
- Pierderea cunoştinţei imediate sau tardive – la un bolnav care şi-a reluat respiraţia şi activitatea cardiacă.
- Şoc – în primele 4-5 ore de la electrocutare.
- Arsura electrică.
- Blocaj renal.
- Semne de recunoaştere:
- Stor respirator.
- Cianoza tegumentelor şi extremităţilor.
- Convulsii tonice şi contracţii.
- Oprirea inimii.
- Tulburări de ritm.
- Absenţa pulsului.
- Prăbuşirea tensiunii arteriale.
- Pierderea reflexelor pupilare.
- Pierderea cunoştinţei.
- Semne de iritaţie meningiană.
- Incapacitatea victimei de a chema ajutor.
- Arsură electrică – apare la .locul de contact, este puţin dureroasă, are formă rotundă sau ovalară, bine delimitată.
- Plaga este profundă, adâncă, atonă şi se cicatrizează greu, rareori hemoragică.
- Măsuri de urgenţă:
- Întreruperea urgentă a curentului electric.
- Îndepărtarea sursei electrice de victimă → cu acţiune protejată de la distanţă (haină groasă, uscată, mănuşi de cauciuc, scândură etc.).
- Instituirea resuscitării cardio-respiratorie (HELP-ME) – masaj cardiac şi respiraţie artificială.
- Aplicarea unui pansament protector la nivelul plăgii.
- Transport urgent la spital.
- Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative.
- Observaţii:
- Primul ajutor se acordă în primele 5 minute pentru restabilirea funcţiilor vitale.
- Nu se îndepărtează sursa electrică cu mâna neprotejată.
- Nu se folosesc obiecte umede – pun în pericol viaţa salvatorului.
- Dacă transportul durează mai mult se vor administra lichide pentru combaterea şocului –soluţii saline 5%, soluţii alcaline de bicarbonat de sodiu – o lingură la 250 ml ceai.
Primul ajutor în entorsă
- Definiţie:
- Entorsa este o întindere forţată a ligamentelor şi capsulei articulare, cu sau fără rupturi (oase intacte, în contact cu articulaţia afectată, tendoane distruse, cartilagii articulare afectate)
- Este o leziune capsulo-ligamentară dată de o mişcare forţată.
- Clasificarea – funcţie de gravitatea manifestărilor:
- Entorsa de gradul I – durere suportabilă, edem redus, căldură locală.
- Entorsa de gradul II – moderată - semnele anterioare şi echimoză.
- Entorsa de gradul III – gravă, se manifestă prin articulaţie tumefiată, echimoză întinsă, laxitate articulară.
- Scopul primului ajutor:
- Reducerea durerii prin imobilizare corectă.
- Prevenirea complicaţiilor.
- Semnele entorsei:
- Durere vie.
- Impotenţă funcţională accentuată.
- Echimoză. Deformarea regiunii prin edem şi formarea de lichid în interiorul articulaţiei (hidartroză).
- Localizări frecvente:
- Articulaţia gleznei.
- Articulaţia cotului.
- Articulaţia umărului.
- Articulaţia genunchiului.
- Măsuri de urgenţă:
- Calmarea durerii – Algocalmin, antinevralgic.
- Comprese reci – pansament umed.
- Transport pe targă la spital.
- Entorsele mici – repaus regional + comprese cu gheaţă.
- Pansament compresiv sau aparat gipsat 6-8 zile – în entorse de gradul III.
- Observaţii:
- Se interzic masajul, aplicaţii calde sau imobilizarea forţată.
- Entorsele complexe beneficiază de tratament chirurgical.
- Faşă elastică şi puncţie în hidartroză.
- Entorsele de gravitate medie şi mare pot beneficia de imobilizare prelungită la 3-4 săptămâni pentru asigurarea unei bune cicatrizări.
- Recuperarea funcţională după imobilizare.
Primul ajutor la locul accidentului
- Definiţie:
- Actul medical complex acordat la locul accidentului când nu se poate face rapid transportul.
- Obiective:
- Asigurarea barajului de securitate – îndepărtarea curioşilor.
- Examinarea rapidă a victimei – se observă respiraţia şi circulaţia – la carotidă, midriaza (în stop cardiac veche), inegalitatea pupilară (în traumatisme craniene).
- Scoaterea victimei din focarul de agresiune – în bloc rigid, în poziţia în care a fost surprins, fără mobilizare care ar putea accentua sau complica leziunile.
- Aşezarea victimei pe targă – poziţie declivă bolnavul inconştient, decubit dorsal bolnav conştient, decubit dorsal cu coapsele flectate pe abdomen în plăgi abdominale, decubit ventral în traumatisme de coloană, semişezut în traumatisme toracice şi fracturi costale. Bolnavul cu hemoragie abundentă (tahicardie, paloare, sete, mucoase palide) – poziţie Trendelemburg.
- Examinarea atentă a victimei – se descoperă leziunile importante, se examinează tegumentele (mai ales cele acoperite), conturul capului (denivelări), pavilioanele urechilor şi nărilor (sânge, serozităţi, LCR = traumatisme de bază de craniu), membru superior sau inferior, bazinul şi toracele (în fractura de bazin manevrele sunt dureroase).
- Acordarea primelor îngrijiri – masaj cardiac extern, respiraţie artificială, hemostază provizorie, imobilizarea provizorie a fracturilor sau luxaţiilor, toaleta plăgii.
- Ridicarea de la sol şi aşezarea pe targă – targa pregătită cu cearşaf şi pătură sau improvizată se aduce în apropierea victimei care se ridică de la sol prin metoda cules sau ridicat din lateral (4 salvatori aşezaţi lateral de victimă – 1 ridică capul şi umerii, 2 ridică bazinul, 3 ridică membrele inferioare, 4 împinge targa sub accidentat la comanda primului) sau prin metoda puntea olandeză (4 salvatori care încalecă victima – primii trei susţin victima ca în metoda cules, al patrulea împinge targa sub victimă).
- Transport supravegheat – de către 2 4 persoane pe targă sau cu mijloace mecanizate sau improvizate.
- Observaţii:
- Ridicarea şi aşezarea se va face cu blândeţe.
- Nu se flectează capul pe torace sau toracele pe abdomen – se pot produce complicaţii – contuzie, secţiune de coloană vertebrală, secţiune medulară etc.
Primul ajutor în intoxicaţia cu ciuperci
- Generalităţi:
- Există peste 30 specii de ciuperci ce conţin toxine.
- Antidot → Atropină.
- Clasificare simptomatologică:
- Ciuperci cu perioadă de incubaţie scurtă → 15 minute – 3 ore. (Amanita muscaria – pestriţ).
- Ciuperci cu perioadă de incubaţie lungă → 5-12 ore sau chiar 20 ore. (Amanita verna – ciuperca albă).
- Manifestări – forma gravă:
- Lăcrimare.
- Salivaţie, greţuri, diaree, dureri abdominale.
- Furnicături ale extremităţilor.
- Dispnee cu respiraţie şuierătoare.
- Stare de agitaţie, confuzie, halucinaţii.
- Bradicardie, hipotensiune.
- Comă cu midriază.
- Manifestări – forma foarte gravă - mortală:
- Greţuri, vărsături, colici abdominale, diaree sanguinolentă, deshidratare.
- Cefalee, confuzie, convulsii, comă.
- Icter, hepatomegalie.
- Oligoanurie.
- Măsuri de urgenţă:
- Provocarea de vărsături.
- Spălătură gastrică cu lichide dulci şi sărate. Cărbune activat.
- Transport urgent la spital.
- Instituirea imediată a perfuziei glucozate sau clorurate.
- Mialgin 1 f sau antispastice pentru calmarea colicilor.
- Tratamentul insuficienţei hepatice, insuficienţei renale şi a şocului.
