PANSAMENTUL
- Definiţie:
- Actul chirurgical de aseptizare, tratare şi protejare a plăgilor.
- Scop:
- Protecţia plăgii – mecanică, termică, chimică, infecţioasă.
- Absorbţia secreţiilor.
- Prevenirea infecţiilor.
- Asigurarea repausului.
- Favorizarea cicatrizării.
- Manifestările plăgilor:
- Durere.
- Impotenţă funcţională.
- Hemoragie.
- Manifestări generale – modificări de puls, tensiune arterială, temperatură.
- Principiile fundamentale unui pansament:
- Aseptic.
- Absorbant.
- Protector.
- Compresiv.
- Să asigure punerea în repaus.
- Materiale necesare:
- Trusă cu instrumente chirurgicale – pense anatomice, chirurgicale, hemostatice, foarfece, bisturiu.
- Casoletă cu comprese, tampoane, pernuţe de vată.
- Feşe.
- Tăviţă renală.
- Muşama şi aleză.
- Substanţe dezinfectante pentru plagă şi pentru tegumente.
- Materiale pentru fixarea pansamentului – galifix, leucoplast, tubulaturi elastice etc.
- Pregătirea bolnavului:
- Se explică tehnica şi necesitatea ei.
- Se aşează bolnavul în poziţie comodă, funcţie de regiunea de pansat – în aşa fel încât să fie uşor accesibilă pentru tehnică.
- Se protejează lenjeria cu muşama şi aleză.
- Execuţia pansamentului:
- Spălarea şi dezinfecţia mâinilor, îmbrăcarea mănuşilor de protecţie.
- Se pregătesc 2 pense sterile.
- Primul timp – îndepărtarea vechiului pansament:
- Se îndepărtează cu blândeţe vechiul pansament.
- Dacă nu se desprinde se înmoaie cu apă oxigenată şi apoi se ridică.
- Se curăţă tegumentele din jurul plăgii – cu benzină şi alcool iodate – de la plagă spre periferie.
- Al doilea timp – tratarea plăgii:
- Se îndepărtează din plagă eventualele secreţii – folosind la fiecare ştergere câte o compresă uscată.
- Se inspectează plaga. Se controlează eventualele tuburi de dren.
- Se toarnă în plagă apă oxigenată – cu rol dezinfectant, hemostatic şi de îndepărtare a secreţiilor – prin efervescenţa produsă.
- Ştergerea se face spre periferie schimbând la fiecare ştergere tamponul.
- Se şterg marginile plăgii uscat. Se dezinfectează tegumentele din jurul plăgii.
- Al treilea timp – acoperirea plăgii:
- Se acoperă plaga cu compresă de tifon umedă (care să depăşească marginile plăgii), peste care se aşează un strat subţire de vată.
- Se fixează pansamentul pe tegumentul din jur cu galifix, cu faşă etc.
- Observaţii:
- În plăgile mari, tăiate, buzele plăgii se pot sutura sau se pot prinde cu agrafe chirurgicale Michel.
- Materialul moale folosit la pansament se arde. Instrumentarul metalic se sterilizează la etuvă.
- Se interzice apăsarea, stoarcerea sau masajul plăgii sau regiunilor învecinate – pentru a nu disemina infecţia.
- Nu se introduc instrumentele folosite la toaleta plăgii în casoletă sau flaconul cu soluţii dezinfectante. Se foloseşte pensa de servit.
- Se administrează sedative înaintea unor pansamente dureroase.
Îngrijirea plăgii recente:
- Plăgile sângerânde necesită măsuri de hemostază – prin garou, forceps, compresiune digitală, hemostază definitivă.
- Intervenţia chirurgicală se face sub anestezie loco-regională sau generală.
- Se curăţă tegumentele din jurul plăgii cu apă, săpun, soluţii dezinfectante – eventuală se înlătură pilozitatea şi se iodează câmpul operator.
- Se explorează plaga prin incizie plan cu plan cu bisturiul (nu cu pensa sau stilet), îndepărtând ţesuturile necrozate sau contaminate.
- Se asigură hemostaza chirurgicală.
- Se îndepărtează corpii străini.
- Se suturează plaga plan cu plan şi se exteriorizează drenul prin plagă sau prin contraincizie.
- Se aplică pansament local.
- Se face profilaxia tetanosului cu ATPA.
- Se supraveghează 5 zile curba temperaturii, aspectul pansamentului, după care se îndepărtează firele de sutură. Se obţine cicatrizare primitivă.
- Se instituie antibioterapie la plăgile strivite, profunde sau contaminate.
Primul ajutor în angina pectorală
- Definiţie:
- Angina pectorală este o suferinţă miocardică determinată de un dezechilibru între necesitatea oxigenării inimii şi aportul coronarian.
- Manifestări:
- Durere – crize dureroase paroxistice, localizate de cele mai multe ori înapoia sternului cu iradiere în cazurile tipice în umărul stâng, braţul şi antebraţul stâng, până la ultimele 2 degete.
- Criza apare după efort, emoţii, mese copioase etc.
- Criza durează minim 2-3 minute, maxim 10 minute.
- Durata peste 30 minute → infarct de miocard.
- Durerea dispare spontan sau la administrarea de Nitroglicerină (sublingual).
- Anxietate.
- Senzaţia morţii iminente.
- Tratamentul crizei dureroase:
- Sedarea durerii – nitroglicerină sublingual sau pulverizată pe regiunea precordială.
- Comprese calde pe regiunea precordială.
- Introducerea mâinilor şi antebraţelor în apă caldă.
- Tratamentul între crize:
- Evitarea factorilor declanşatori cunoscuţi: efort fizic, frig, mese copioase, emoţii.
- Suprimarea tutunului şi cafelei.
- Sedative ale sistemului nervos.
- Asigurarea somnului de noapte – barbiturice, bromuri, Rezerpină, clorpromazină.
- Cură de slăbire pentru bolnavii obezi – reducerea grăsimilor din alimentaţie la 60-70 g pe zi.
- Vasodilatatoare – Miofilin, papaverină, nitroglicerină.
Primul ajutor în degerături:
- Definiţie:
- Degerătura şi îngheţarea generalizată = tulburări locale şi generale ale organismului prin acţiunea frigului, local sau general. Degerătura este o suferinţă a întregului organism.
- Cauze favorizante:
- Umezeală, vând, îmbrăcăminte strâmtă, anemie, tulburări circulatorii.
- Cauze determinante:
- Acţiunea îndelungată a frigului, expunere prelungită la frig.
- Cele mai expuse regiuni → picioare, mâini, nas, urechi.
- Clasificare:
- Gradul I – paloare, tegumente reci, senzaţie de furnicături, durere, somnolenţă, agitaţie, apatie, delir, eritem, edem, hipotensiune, bradicardie. Evoluţie în 7-10 zile spre vindecare spontană cu descuamare.
- Gradul II – după 24-36 de ore – flictene cu conţinut clar sau sanguinolent, edem. După 10-12 zile se detaşează flictena şi rămâne escara superficială → se vindecă fără cicatrice în câteva săptămâni.
- Gradul III – necroză interesând toată grosimea tegumentului, cu aspect negru, uscat, care se detaşează după 2-3 săptămâni, lăsând o ulceraţie ce se epitelizează în 2-3 luni.
- Gradul IV – gangrena uscată – uneori chiar până la os.
- Primul ajutor:
- Adăpostirea la temperatură de 5-100C şi identificarea gradului degerăturii.
- Se încălzeşte regiunea: prin contact direct cu căldura corpului (gradul I).
- Se dezbracă, se descalţă victima, se face dezgheţarea rapidă - gradul II,III,IV.
- Se scufundă extremităţile degerate în apă la 40-420C, timp de 15-20 minute.
- Se aplică pansament steril.
- Îngheţarea generalizată:
- Organismul se împarte din punct de vedere termic în două compartimente:
- Compartiment central → organele toracice, abdominale sistemul nervos central.
- Compartiment periferic → tegumentul, masa musculară, oasele
- Scăderea temperaturii centrale spre 280C produce modificări sistemice care evoluează în trei faze succesive:
- Fază de reacţie sau excitaţie hipotermică.
- Tremurături, tahicardie, tahipnee, tensiune arterială crescută.
- Temperatura periferică scade cu cca. 100C faţă de cea centrală.
- Fază de hipotermie paralitică.
- Temperatura centrală scade sub 350C.
- Astenie musculară, hiporeactivitate, somnolenţă, bradicardie, bradipnee.
- Mobilizarea victimei poate produce moartea rapidă prin mobilizarea sângelui periferic care determină scăderea temperaturii în compartimentul central.
- Fază de comă hipotermică – ce se termină prin deces.
- Somnolenţă, apatie, comă.
- Temperatura centrală scade sub 30-280C.
- Moartea albă – se produce prin fibrilaţie ventriculară şi stop cardiac.
- Primul ajutor în îngheţarea generalizată:
- Se opreşte pierderea de căldură.
- Se administrează ceai fierbinte, în prize dese.
- Se instituie resuscitarea cardio-respiratorie (HELP-ME) dacă s-a instalat stopul cardio-respirator.
- Se transportă cât mai urgent la spital – cu mobilizări minime.
- Tratamentul în spital:
- Combaterea durerii.
- Reîncălzirea în apă la 40-420C.
- Prevenirea infecţiei prin administrarea de antibiotice.
- Profilaxia antitetanică.
- Reechilibrare hidroelectrolitică şi volemică.
- Pansament steril pe plaga degerată.
- Observaţii:
- Se atenţionează pacientul asupra tratamentului îndelungat.
- Se interzice mobilizarea sau masarea regiunilor degerate pe timpul transportului.
- Nu se administrează substanţe vasodilatatoare, anticoagulante sau alcool.
- Nu se fac frecţii. Nu se fac frecţii cu zăpadă.
- Reîncălzirea se face progresiv.
- Nu se aplică pomezi.
BANDAJAREA
- Definiţie:
- Este o metodă de fixare a pansamentului cu ajutorul unei feşe din tifon, de lungimi şi lăţimi diferite, în funcţie de mărimea şi caracterul plăgii sau regiunii afectate.
- Reguli pentru o înfăşare corectă:
- Faşa se ţine în mâna dreaptă, capătul liber în mâna stângă.
- Faşa se conduce de la stânga la dreapta.
- Turele de faşă nu trebuie să facă cute.
- Faşa trebuie să permită circulaţia sângelui – să nu fie prea strânsă, dar nici prea largă.
- Conducerea feşei se face pe sensul circulaţiei venoase (de întoarcere).
- Se evită mişcările inutile ce pot produce dureri.
- Fixarea prin nod nu trebuie să jeneze.
- Se începe şi se termină cu ture de fixare.
- Caracterele unui bun bandaj:
- Să fie elastic, suficient de strâns.
- Să fixeze pansamentul.
- Să imobilizeze segmentul.
- Să asigure cicatrizarea.
- Să fie executat blând.
- Să fie estetic.
- Realizarea turelor de fixare:
- Se aplică oblic, sub pansament, cca. 20 cm faşă.
- Se intersectează cu o tură circulară.
- Se răsfrânge colţul feşii şi se suprapune încă o tură circulară.
- Modalităţi de conducere a feşei:
- Faşă circulară → turele se suprapun (gât, torace, articulaţia pumnului).
- Faşă în spirală → turele şerpuiesc, acoperind cu o treime turele precedente (gambă, antebraţ).
- Faşă în forma cifrei 8 → se începe cu ture de fixare, se trece oblic peste articulaţie şi se conduc deasupra articulaţiei alte ture circulare, se revine oblic sub articulaţie intersectând prima diagonală; se încheie cu ture de fixare (cot, picior, mână).
- Faşa în spic de grâu → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, faşa se conduce în 8, fiecare tură acoperind cu 1/3 sau 2/3 tura dinainte. Se termină cu ture de fixare (degete, regiunea inghinală, scapulo-humerală etc.).
- Faşa în evantai → se fac turele de fixare deasupra articulaţiei, iar turele următoare se conduc din ce în ce mai puţin oblic ajungând circular la mijlocul articulaţiei, după care se desfăşoară în sens invers, oblic (cot, genunchi etc.).
- Bandajarea pe regiuni:
- Capul → capelina.
- Ochii → monocular sau binocular – prin ture succesive oblice şi orizontale.
- Nasul → praştie.
- Bărbia şi buzele → căpăstru.
- Bandajarea gâtului → circular.
- Ceafa → circular.
- Abdomenul → circular cu feşe late.
- Sânii → bandaj în spică.
- Membrul superior → umărul şi axila în 8, braţul şi antebraţul în spirală, cotul în evantai, palma în 8, degetele în spic.
- Membrul inferior → coapsa şi bazinul cu spică simplă sau dublă, genunchiul în evantai sau 8, glezna în 8.
- Alte mijloace de fixare a pansamentului:
- Basmaua → dreptunghiulară, triunghiulară, în patru colţuri.
- Eşarfa.
- Bandajul în T (perineu).
- Ţesături tubulare elastice.
- Materiale adezive – Galifix.
Primul ajutor în ÎNŢEPĂTURI DE INSECTE, MUŞCĂTURI
DE ANIMALE
- Muşcături şi înţepături:
- Zgârieturi de pisică → boala ghearelor de pisică – infecţie ganglionară.
- Înţepături de insecte → albine, viespi, bondari etc.
- Muşcături de păianjen.
- Muşcături de şarpe.
- Muşcături de animale → câini, pisici, lilieci, veveriţe, vulpi, şobolani etc.
- Muşcături de animale → măsuri de urgenţă:
- Se spală plaga cu apă şi săpun sub jet de apă 5 minute.
- Se aplică bandaj steril sau pânză curată.
- Transport urgent la spital.
- Profilaxie antirabică.
- Înţepături de insecte:
- Manifestări:
- Reacţie locală – edem, eritem.
- Durere.
- Prurit.
- Arsură.
- Şoc anafilactic.
- Măsuri de urgenţă:
- Se îndepărtează cu grijă acul fără a stoarce punga cu venin.
- Se spală zona cu apă şi săpun.
- Se aplică comprese reci, gheaţă.
- Se administrează un antihistaminic – Feniramin, Tavegyl, Romergan etc.
- Reacţia alergică la înţepături de insecte:
- Edem masiv şi rapid.
- Erupţie urticariană.
- Tuse cu şuierături.
- Prurit intens.
- Dificultate în respiraţie.
- Crampe gastrice.
- Spaimă.
- Colaps.
- Stare de inconştienţă.
- Tratament de urgenţă:
- Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii – eventual traheostomie de urgenţă.
- Aplicare de garou în cazul localizării înţepăturii la membre – se aplică lejer, la 5-10 cm mai sus de înţepătură.
- Comprese reci, cu gheaţă.
- Transport urgent la spital.Poziţie declivă.
- Muşcătura de păianjen:
- Manifestări:
- Roşeaţă, edem şi durere vie la locul muşcăturii.
- Transpiraţii.
- Greaţă, posibil vomă.
- Crampe abdominale, crampe musculare.
- Senzaţie de constricţie toracică şi dificultate în respiraţie.
- Măsuri de urgenţă:
- Se menţin permeabile căile respiratorii.
- Se aplică măsuri de resuscitate cardio-respiratorie.
- Aplicare de gheaţă local.
- Transport urgent la spital în poziţie declivă.
- Muşcătura de şarpe veninos:
- Manifestări:
- Durere intensă, edem rapid.
- Decolorarea pielii în jurul muşcăturii.
- Vedere în ceaţă, greaţă, vărsături.
- Stare de slăbiciune, convulsii.
- Şoc, dificultate în respiraţie.
- Măsuri de urgenţă:
- Se menţin căile respiratorii permeabile.
- Se linişteşte victima.
- Se aplică garou constrictiv dacă muşcătura este localizată la nivelul mâinii sau piciorului.
- Imobilizarea segmentului afectat.
- Incizie la locul muşcături 3-6 mm adâncime, dar nu mai mult de 12 mm lungime.
- După incizie se face sucţiunea veninului (nu trece bariera mucoasei digestive) cu gura sau cu o pompă, timp de 30 minute, după care se clăteşte gura.
- Nu se aplică comprese reci sau gheaţă.
- Se acoperă rana steril.
- Se transportă urgent la spital.
- Se injectează ser antiviperin.
- Se aplică tratamentul şocului.
