Tehnici de nursing , recapirulare - C39 :Administrarea medicamentelor la copil , Ingrijirea copilului cu convulsii ,Ingrijirea copilului cu diaree

Administrarea medicamentelor la copil
  • Condiţii:
  • Administrarea medicamentelor se face funcţie de vârstă.
  • Atitudinea trebuie să fie adecvată – de colaborare cu copilul.
  • Se urmăreşte prevenirea intoxicaţiilor accidentale.
  • Administrarea medicamentelor pe cale orală:
  • Medicamentele se dau sub formă de pulberi, pisate.
  • Corectarea gustului neplăcut se face prin adaus de zahăr, miere, lichide cu gust plăcut sau înglobate într-un aliment păstos.
  • Se aşează copilul în poziţie decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau poziţie şezând la copilul mic.
  • Se imobilizează cu blândeţe şi răbdare.
  • Se ia linguriţa (5g) sau lingura (15 g) cu medicamentul pregătit şi se deschide gura prin stimularea buzelor sau prin comunicare verbală.
  • Se introduce linguriţa aproape de baza limbii şi se varsă conţinutul cu grijă să intre pe calea digestivă.
  • Se retrage linguriţa şi se urmăreşte deglutiţia medicamentului.
  • Se face controlul cavităţii bucale.
  • În caz de aspirare accidentală a medicamentului administrat, se întoarce copilul în decubit ventral şi se aplică tapotări uşoare pe toracele posterior.
  • NU se toarnă conţinutul în timpul inspirului.
  • NU se dau tablete, drajeuri, comprimate nepisate la copilul sub 3 ani.
  • Administrarea medicamentelor prin injecţii:
  • Se preferă injecţiile intramusculare.
  • Se explică copilului de ce i se fac injecţii – fără a-l ameninţa sau speria. Injecţia nu este o pedeapsă.
  • Se aşează copilul în decubit dorsal.
  • Se vorbeşte blând.
  • Se imobilizează copilul şi se execută injecţia.
  • Nu se pregăteşte injecţia în faţa copilului.
  • Administrarea supozitoarelor:
  • Asistenta se spală pe mâini, se dezinfectează şi îmbracă mănuşi de protecţie.
  • Dezbracă copilul şi observă regiunea perianală – observând leziuni, urme de fecale, infecţii etc.
  • Se sigură igiena regiunii perianale a copilului.
  • Se pregăteşte supozitorul, se despachetează şi se lubrefiază cu ulei de vaselină.
  • Se aşează copilul în decubit lateral, în decubit dorsal cu picioarele flectate pe abdomen sau culcat pe abdomen pe genunchii asistentei sau mamei.
  • Se depărtează fesele copilului şi se introduce supozitorul complet în orificiul anal.
  • Se strâng fesele între police şi degetele mâinii circa 1 minute – pentru a favoriza ridicarea supozitorului în rect.
  • Se supraveghează reacţiile copilului urmărind evitarea evacuării supozitorului.
  • Administrarea intravenoasă a medicamentelor:
  • Se spală şi se dezinfectează mâinile. Se îmbracă mănuşile de protecţie.
  • Se pregătesc materialele necesare.
  • Se încarcă seringa.
  • Se alege locul favorabil puncţiei (vene epicraniene, vene de la plica cotului, vena pedioasă, vena jugulară etc.).
  • Se imobilizează copilul cu blândeţe.
  • Se execută puncţia venei şi se injectează medicamentul.
  • În cazul perfuziei, imobilizarea copilului se face astfel:
  • Pentru braţ sau picior – se fixează cu atelă.
  • Pentru venele epicraniene – se înfaşă braţele pe lângă corp.
  • Se fixează un colac de cauciuc sub capul copilului.
  • La indicaţia medicului, copii agitaţi pot fi sedaţi înainte pentru a preveni accidentele de tehnică.
  • Observaţii:
  • Înaintea administrării medicaţiei se verifică foaia de observaţiei sau recomandările medicului.
  • Se verifică ambalajul şi specificaţiile pentru medicamentul ce trebuie administrat.
  • Se verifică termenul de valabilitate.
  • Se verifică doza.
  • Nu se administrează medicamente cu modificări de miros, aspect, culoare, gust, ambalaj deteriorat.
  • Se supraveghează copilul şi se observă reacţiile alergice sau de intoleranţă.
  • NU se lasă medicaţia la îndemâna copiilor.
Ingrijirea copilului cu convulsii
  • Definiţie:
  • Convulsiile sunt contracţii musculare ritmice, involuntare, tonice sau clonice, în accese (crize), însoţite cel mai adesea de pierderea cunoştinţei.

  • Cauze:
  • Febră.
  • Hipocalcemie.
  • Hipoglicemie.
  • Hipomagneziemie.
  • Hipercaliemie.
  • Edem cerebral acut.
  • Meningite.
  • Encefalice.
  • Tumori.
  • Intoxicaţii medicamentoase.

  • Tipuri de convulsii:
  • Convulsii febrile – în primele 24 h de la apariţia febrei. Nu se dă Acalor.
  • Convulsii organice – care ţin de o patologie. Nu se face tratament profilactic, ci numai tratamentul bolii de bază şi tratamentul de urgenţă al convulsiilor.
  • Convulsii metabolice – ţin de dezechilibre metabolice (hipoglicemie, hipocalcemie etc.) la care se urmăreşte prevenirea sau corectarea prin administrarea intravenoasă a  substanţelor corectoare.
  • Convulsii epileptice – caracterizate prin abcese paroxistice, necesită tratament de specialitate.

  • Manifestări:
  • Debut brusc.
  • Copilul devine imobil, cu privirea fixă, îşi pierde cunoştinţa, cade din picioare.
  • În faza tonică (durează ½-1 minut) musculatura este contractată, maxilare încleştate, globi oculari ficşi, apnee.
  • Faza a treia, clonică (1-2 minute → 10-15 minute sau 1 h) se caracterizează prin contracţii generalizate ritmice, mişcări sacadate ale capului, musculaturii feţei, membrelor, mişcări violente ce fac copilul să cadă din pat, limba este muşcată şi apară saliva sangvinolentă, respiraţie zgomotoasă.
  • În faza a patra, de rezoluţie, contracţiile încetează, musculatura devine frască, copilul îşi revine, dar este confuz, obosit, somnoros, dezorientat.

  • Conduita de urgenţă:
  • Transport cât mai urgent la spital.
  • Se asigură pat cu rezemători laterale.
  • Poziţie decubit lateral pentru a nu-şi aspira saliva.
  • Se interzic ciupiturile, pălmuielile, strigătele.
  • În febră se dau antitermice fără cofeină sau Acalor (Paracetamol, Aminofenazonă).
  • Nu se fac împachetări reci.
  • Se recomandă băi reci de la 370 C la 330 C.
  • Se administrează Diazepam cu efect anticonvulsivant.
  • Se fac recoltări biochimice pentru determinări de glicemie, uree, ionograma etc.

  • Îngrijirea generală:
  • Se asigură o ambianţă liniştită, fără zgomote.
  • Se împiedică autotraumatizarea.
  • Se culcă bolnavul pe pat cu capul într-o parte.
  • Se previne muşcarea limbii introducând un depărtător, o piesă din cauciuc sau material textil între dinţi.
  • Se împiedică ştrangularea, desfăcând haina la gât, cravata etc.
  • Se aspiră secreţiile oro-faringiene.
  • Nu se fac manevre de resuscitare.
  • Nu se administrează oxigen.
  • După criză se face toaleta parţială şi se asigură lenjerie parţială.
Ingrijirea copilului cu diaree

  • Definiţie:
  • Diareea → modificarea scaunului printr-o consistenţă scăzută, însoţită de creşterea numărului de scaune zilnic şi urmată de tulburări în absorbţia apei şi electroliţilor din tubul digestiv.
  • La sugar scaunele diareice pot fi: lichide, semilichide, mucogrunjoase, mucosanguinolente, combinate.

  • Cauze:
  • Greşeli alimentare (supraalimentaţie sau subalimentaţie lactată).
  • Alergii alimentare (la laptele de vacă).
  • Infecţii ale tubului digestiv (cu virusuri, bacterii, paraziţi, ciuperci etc.).
  • Administrare de antibiotice (tetraciclină).
  • Diareea prandială a sugarului alimentat la sân datorită refluxului gastro-colic.
  • Diaree de inaniţie la distrofici.

  • Manifestări:
  • Modificarea scaunelorsemilichide, lichide, mucogrunjoase, 3-6 scaune pe zi până la 10 15 scaune pe zi în cazurile grave, emisie explozivă.
  • Colici abdominale – manifestate prin frecarea picioarelor şi agitaţie.
  • Vărsături în toate cazurile.
  • Apariţia sindromului de deshidratare acută – SDA.
  • Apetit diminuat – anorexie.
  • Eritem fesier – datorită scaunelor acide, în număr mare.
  • Meteorism abdominal (balonare) în forme grave, toxice.
  • Febra – de etiologie infecţioasă – lipseşte în formele uşoare. Dacă aportul de lichide este scăzut apare febra de sete.
  • Greutatea – la început staţionară, scade apoi 5-8% din greutatea corporală iniţială. În toxicoză greutatea scade brusc, rapid între 10-15%.
  • Coprocultura pozitivă.
  • Ionograma serică modificată.

  • Îngrijirii:
  • Asigurarea condiţiilor de mediu:
  • Asigură cameră curată, aerisită.
  • Se sigură suficiente schimburi de corp şi de pat pentru a menţine copilul în perfectă stare de igienă.
  • Se fac băi călduţe.
  • Se verifică la intervale scurte de timp prezenţa emisiei de fecale şi se curăţă şi schimbă copilul murdărit.
  • Se observă aspectul scaunului.
  • Prevenirea şi îngrijirea eritemului fesier:
  • Tegumentele regiunii fesiere se pot irita repede şi intens datorită scaunelor frecvente şi acide.
  • Se efectuează după fiecare scaun toaleta regiunii şi se aplică unguente cu amidon, jecolan, ulei de floarea soarelui, fiert şi răcit etc.
  • NU SE APLICĂ PUDRĂ! Usucă tegumentele şi accentuează iritarea.
  • Supravegherea copilului:
  • Se observă scaunul, meteorismul abdominal.
  • Se observă semnele de deshidratare – facies toxic, pliu cutanat persistent.
  • Se recunosc semnele colapsului – prăbuşire tensională, pierderea cunoştinţei, tegumente reci, palide, transpiraţii, vene colabate.
  • Se măsoară funcţiile vitale şi starea de conştienţă.
  • Se observă apariţia erupţiilor cutanate.
  • Se recoltează scaun pentru examene bacteriologic şi coprologic.
  • Se fac recoltări în conformitate cu recomandările medicului.
  • Corectarea tulburărilor electrolitice:
  • Se asigură hidratare orală sau prin perfuzii.
  • Se face periodic bilanţul hidric.
  • Alimentaţia:
  • Tratamentul dietetic decurge în patru etape: dietă hidrică (alimentară), alimentaţie de tranziţie (nelactată), realimentare, trecere sau revenire progresivă la alimentaţie normală.
  • La copiii care nu varsă se poate administra oral: supă de morcov până apar scaune legate (cca. 24 h), mucilagiu de orez (5%), dietă de mere crude rase (la copii peste 1 an).
  • La sugarul care varsă se dă dietă hidrică câteva ore (ceai), apoi se reia treptat alimentaţia. Se preferă aliment medicament – preparat dietetic lactat (lapte acidulat etc.).
  • Principii:
    • Realimentarea se face progresiv.
    • Preparatul introdus se măreşte cantitativ progresiv.
    • Revenirea la alimentaţia normală se face în 4-5 zile.
    • Tratament dietetic eficace → tranzit normal.
  • Schemă de realimentare pentru un sugar de 2 luni:
    • Primele 12 h – 500 ml Gelsol în mai multe prize.
    • Următoarele 12 h – 400 ml supă morcov 50% în mai multe mese.
    • Ziua a II-a – 7 x 1 minut supt + 100 ml supă morcov.
    • Ziua a III-a – 7 x 2 minut supt + 90 ml supă morcov.
    • Ziua a IV-a – 7 x 3 minut supt + 80 ml supă morcov.
    • Ziua a V-a – 7 x 5 minut supt + 60 ml supă morcov.
  • NU SE DĂ APĂ SIMPLĂ!
  • Cantitatea totală de lichide = 150-200 ml / kg corp / 24 h.
  • La copii mari dieta poate include brânza de vaci înlocuită treptat cu alimentaţia obişnuită.
  • Tratament:
  • Se administrează antibiotice pe cale orală (Colimicină, Negramicină) – timp de 5-7 zile.
  • Se tratează vărsăturile cu Fenobarbital injectabil intramuscular.
  • Se combate febra cu antitermice.
  • Pentru scaunele lichide se administrează Carbonat de Ca pulbere.

  • Complicaţii:
  • Stomatită.
  • Distrofie.
  • Infecţii diseminate.
  • Sindrom de deshidratare acută.

  • Observaţii:
  • În cazurile foarte grave hidratarea se face prin perfuzie.
  • Alimentarea sugarului sub 6 luni se poate face şi cu Humana H 15%.