Ibolnavului agitat - psihic
- Sarcinile de urgenţă ale asistentei medicale în cazul unui bolnav agitat sunt următoarele:
- Anunţă imediat medicul prin intermediul colegelor, îngrijitoarelor sau al altor bolnavi asupra modificărilor survenite în starea bolnavilor, fără însă al părăsi.
- Linişteşte restul bolnavilor din salon.
- Caută să liniştească bolnavul agitat printr-o psihoterapie adecvată reţinându-l în pat, la nevoie cu forţa, dar totdeauna cu mişcări blânde, fără al contrazice.
- Îndepărtează toate obiectele din jurul bolnavului pentru a nu le sparge sau utiliza pentru lovire, prevenind astfel distrugerea şi lezarea bolnavului şi a celor din jur.
- Supraveghează cu atenţie comportamentul bolnavului, pentru a putea raporta medicului.
- Nu se va administra nici un tratament bolnavului până la sosirea medicului.
- Îngrijirea bolnavului agitat:
- Bolnavul agitat v-a fi izolat într-o rezervă mobilată numai cu strictul necesar. Rezerva trebuie să fie izolată pentru a feri bolnavul de excitaţiile mediului înconjurător.
- Camera să fie bine aerisită, ferestrele prevăzute cu gratii, cu obloane în caz că starea bolnavului reclamă acest lucru.
- Temperatura să fie între 180 şi 210 C.
- Prizele electrice trebuie să fie izolate, de la uşi să lipsească clanţa.
- Imobilizarea bolnavului:
- Imobilizarea trebuie făcută cu forţa la nevoie, fără a le cauza însă acestora prejudicii; în acest scop se recurge la:
- Cămaşă de protecţie confecţionată dintr-o pânză rezistentă, de forma unei cămăşi de copii, încheiată la spate, cu mâneci foarte lungi şi închise care se continuă cu şnururi puternice.
- Cearceafuri care se aşează peste torace şi se prind membrele superioare, şi cu altul se prin membrele inferioare.
- Chingi (bolnavul este legat de pat) – patru manşete se aplică pe membrele bolnavului (pe glezne şi deasupra articulaţiilor radio-carpiene) şi din două benzi late cu care se fixează corpul bolnavului de pat (una peste piept, sub membrele superioare, cealaltă deasupra genunchilor).
- Chingile nu vor fi prea strânse pentru a permite o bună circulaţie a sângelui.
- Imobilizarea manuală – prin forţă musculară – se face prin apăsarea pe articulaţiile umerilor, mâinilor, deasupra genunchilor.
- Imobilizarea bolnavilor deşi reprezintă un act violent, trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psihică a bolnavului.
- Tonul utilizat faţă de bolnavii psihici nu trebuie să fie ridicat chiar dacă acesta are accese de furie.
- Când bolnavul este cuprins de teroarea iluziilor şi halucinaţiilor nu trebuie niciodată contrazis.
- Atitudinea calmă şi blândă, dar hotărâtă poate contribui în mare măsură la liniştirea bolnavilor agitaţi, furioşi.
- Bolnavii în stare de agitaţie psiho-motorie pierd mari cantităţi de lichide şi săruri minerale prin transpiraţie şi tahipnee.
- După calmare li se va schimba lenjeria cu una uscată şi vor fi bine înveliţi.
- După internare, principala grijă a personalului medical este supravegherea extrem de atentă a bolnavilor cu catatonie şi cu stări de excitaţie psihomotorie prelungită, precum şi a celor cu negativism alimentar.
- Tuturor acestora trebuie să li se controleze frecvent funcţiile vitale, să li se asigure o igienă riguroasă corporală şi a încăperii, alimentaţia, scaunul şi diureza regulate.
- Asistenta medicală trebuie să cunoască bine reacţiile adverse ale medicaţiei, complicaţiile electroşocului pentru a le semnala imediat medicului.
- Dintre acestea, cel mai des întâlnite sunt tulburările neurologice cunoscute sub denumirea de sindrom neuroleptic. Acest sindrom apare după administrarea substanţelor neuroleptice şi constă din:
- Tulburări extrapiramidale (rigiditate, hipertonie plastică, akinezie, tremurături ale extremităţilor, facies amimic, diskinezii facio-buco-linguo-faringiene etc.).
- Mioclonii.
- Crize epileptiforme însoţite de tulburări neurovegetative (hipotensiune arterială cu tendinţă la colaps, bradicardie, hipotermie, hipersudoraţie etc.).
Profilaxia bolilor cu transmitere sexuală
- Definiţie:
- Bolile transmise pe cale sexuală sau bolile venerice constituie un grup de afecţiuni cu o mare răspândire în masă.
- Cauze:
- Contracepţia a fost acuzată că favorizează transmiterea BTS.
- Dispărând teama de o sarcină nedorită a apărut o libertate sexuală mai mare care creşte afectarea BTS a unei populaţii mai largi şi mai tinere.
- Factorul principal îl reprezintă modificarea comportamentului sexual - numărul de parteneri, tipul partenerilor, vârsta primelor raporturi sexuale.
- Ignoranţa a dus la tendinţe de subapreciere a acestor boli care odată contractate şi netratate la timp, constituie pentru bolnav un mare pericol producând manifestări grave atât local cât şi general.
- În al doilea rând se poate produce sterilitatea, avortul, iar dacă naşterea se va produce în cele din urmă, copilul poate avea aceiaşi boală ca şi femeia, sau chiar poate prezenta manifestări de copil handicapat.
- Clasificarea:
- Boli venerice majore:
- Blenoragia, uretritele negonococice. Sifilisul, şancrul moale.
- Limfogranulomatoza benignă. SIDA.
- Boli venerice minore:
- Vegetaţiile veneriene, herpesul genital, scabia, pediculoza pubiană.
- Profilaxia.
- Profilaxia bolilor aparatului genital începe încă de la naştere, când nou născutei i se face profilaxia vulvitei.
- În cadrul igienei corporale se include şi igiena organelor genitale, necesară tuturor vârstelor şi obligatorie în primul rând fiziologic, ştiindu-se faptul că la nivelul organelor genitale se acumulează continuu secreţii ce trebuie îndepărtate, deoarece formează un mediu prielnic fixării şi dezvoltării microbilor patogeni.
- Aplicarea de măsuri preventive prin adoptarea unui regim de cruţare,
- Combaterea factorilor de risc genetici-constituţionali şi metabolici,
- Eliminarea factorilor de risc comportamentali,
- Atenuarea efectelor nocive ale factorilor de risc ambientali şi comportamentali,
- Controlului medical periodic în depistarea precoce a bolilor cronice.
- Controlului medical periodic în depistarea precoce a bolilor cronice
- Aplicarea tratamentului în stadiile incipiente pentru recuperarea biologică.
- Pledoarie pentru terapia igieno-dietetică, rolul său în recuperarea biologică.
- Igiena organelor genitale.
- Organele genitale se spală zilnic cu apă curată călduţă, de preferinţă fiartă şi răcită, folosind un săpun de toaletă moale, evitându-se introducerea sa în vagin, deoarece este iritant.
- După spălare se va folosi un prosop moale, uscat.
- Se poate utiliza pudra fină de talc, parfumată cu lavandă.
- Spălatul este indispensabil ori de câte ori este nevoie în zilele călduroase, după muncă fizică, sport, dans.
- Lenjeria destinată organelor genitale trebuie să fie lejeră, din bumbac, absorbantă, evitându-se cea din nylon.
- Igiena actului sexual.
- Se face toaleta normală a organelor genitale.
- Unele persoane folosesc după actul sexual spălătura vaginală cu irigatorul cu canulă, folosind substanţe acide în scop contraceptiv.
- Respectarea igienei intime de către ambii parteneri face inutilă spălătura vaginală după actul sexual.
- În caz de leucoree se face examenul bacteriologic şi examenul citologic.
- Igiena din timpul menstruaţiei.
- Prezenţa substanţelor specifice şi a sângelui menstrual cu miros fad trădează această stare la femeie, impunând măsuri de igienă specială.
- Se folosesc tampoanele din vată de celuloză înfăşurată în tifon hidrofil sau tampoanele de unică utilizare, care captează sângele scurs evitând contactul cu rufăria. Aceste tampoane se schimbă de mai multe ori pe zi.
- Baia se face în ortostatism, la duş, cu apă călduţă. Femeia nu va face eforturi fizice mari, sport, dans.
- Igiena alimentaţiei va consta în evitarea condimentelor şi a băuturilor alcoolice, ce au acţiune congestivă şi scad sentimentul de pudoare favorizând relaţiile sexuale întâmplătoare. În timpul ciclului menstrual se interzice contactul sexual.
- Educaţia pentru sănătate:
- Cuprinde acţiuni care au scopul de a promova sănătatea, de a preveni boala, de a ajuta persoana să dobândească mai multă autonomie, de a asigura continuitatea îngrijirilor din spital la domiciliu.
- Creşte stima de sine a unei persoane, pentru că-i permite să-şi asume responsabilităţi mai mari faţă de propriei persoană.
Îngrijirea bolnavilor cu hemoragie digestivă superioară
- Definiţie:
- HDS (hemoragie digestivă superioară) - Sângerarea care are loc în esofag, stomac, duoden şi jejunul proximal, exteriorizându-se în special prin vărsătură (hematemeză – de aspectul zaţului de cafea) şi/sau prin scaun (melenă – scaun negru, lucios, moale ca păcura).
- Manifestări:
- În hemoragiile digestive mici
- Slăbiciune.
- Transpiraţii reci.
- Vedere în ceaţă.
- Hipotensiune arterială.
- Lipotimie.
- În hemoragiile digestive masive
- Paloare intensă.
- Polipnee.
- Anxietate.
- Extremităţi reci. Sudori reci.
- Puls rapid şi filiform.
- Sete intensă.
- Greţuri.
- Adinamie.
- Hipotensiune.
- Tendinţă de pierdere a cunoştinţei.
- Obiective de îngrijire:
- Oprirea hemoragiei.
- Normalizarea tensiunii arteriale.
- Colorarea fiziologică a tegumentelor.
- Liniştirea bolnavului şi aparţinătorilor.
- Igienă corporală.
- Hidratarea corespunzătoare.
- Prevenirea şocului hemoragic.
- Păstrarea cunoştinţei.
- Normalizarea respiraţiei şi pulsului.
- Oprirea vărsăturilor.
- Alimentaţie adecvată şi adaptată.
- Intervenţii:
- Repaus strict la pat în decubit dorsal, fără pernă, chiar în Trendelemburg în hemoragiile digestive masive.
- Supravegherea funcţiilor vitale. Se interzice orice efort fizic.
- Colectarea sângelui eliminat de bolnav într-un vas şi prezentarea lui medicului.
- Curăţarea gurii bolnavului cu capul aşezat într-o parte.
- Perfuzii cu ser glucozat 5%, ser fiziologic.
- Se recoltează sânge pentru determinarea hematocritului, hemoglobinei, numărului de hematii.
- Se recoltează scaunul în vederea punerii în evidenţă a sângelui (reacţia Adler).
- În stări grave – azotemie, ionogramă, rezervă alcalină, teste de coagulare.
- Aplicarea de pungă cu gheaţă pe regiunea epigastrică.
- Transfuzii de sânge – izogrup, izo-Rh.
- Medicaţie hemostatică – vitaminele C, K, Venostat, trombină, gluconat de Ca, Adrenostazin).
- Perfuzie cu substituenţi de volum Macrodex (Dextran 70), Dextran 40, ser glucozat, ser fiziologic.
- Sedative – Fenobarbital, Diazepam.
- Aspiraţie gastrică pentru evacuarea sângelui. Evacuarea stomacului.
- Spălături cu apă de la gheaţă – cu scop hemostatic.
- Alimentaţia:
- Se suprimă alimentaţia orală în prima zi.
- Bolnavul prieşte numai lichide reci, cu linguriţa şi bucăţele de gheaţă eventual lapte rece în cantităţi mici (20-30 ml), din oră în oră.
- A doua zi sunt permise 12-14 mese compuse din 150-200 ml lapte, regim hidrozaharat.
- A treia zi – supe mucilaginoase, griş cu lapte, pireuri de legume, creme, budinci, ou moale, carne slabă de vită sau pasăre, legume fierte (raţia calorică în 5-7 zile de 1500-2000 calorii).
Îngrijirea bolnavilor cu hemoragie digestivă superioară
