Tehnici de nursing , recapitulare - C5 Reguli generale de administrare a antibioticelor

Reguli generale de administrare a antibioticelor

• Definiţie:

• Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care introduse în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor.
• Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.
• Chimioterapice → sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism.

• Efect:

• Bactericid – distrug agentul patogen.
• Bacteriostatic – opresc dezvoltarea agentului patogen.

• Scopul administrării:

• Distrug microbi.
• Împiedică dezvoltarea microbilor.

• Ritmul de administrare:

• Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente în sânge pentru acţiune continuă asupra agenţilor patogeni.
• Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:
  • În infecţii acute → germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de administrarea trebuie să fie cât mai frecvent.
  • În infecţiile subacute şi cronice → germenii se înmulţesc încet = ritmul de administrare poate fi mai lent.
• Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 zile).
• Exemple:
  • Penicilina cristalină → 3,4, 6 ore.
  • Sulfamidele → 4, 6, 12 ore.
  • Cloramfenicol, tetracicline → 6,12 ore.
  • Streptomicina → 12 ore.
  • Gentamicina → 8,12 ore.
  • Biseptol → 12,24 ore.

• Forma de prezentare:

• Drajeuri.
• Capsule operculate.
• Sirop.
• Soluţii injectabile.
• Unguente.

• Căile de administrarea:

• Calea orală → tablete, caşete, capsule, prafuri, siropuri.
• Calea parenterală – intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii cristaline).
• Perfuzii.
• Intrarahidian – se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.
• Percutanta.
• Calea mucoaselor – unguente, pudre.
• Calea respiratorie – instilaţii, aerosoli.
• Calea rectală – suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.

• Doza de antibiotic:

• În administrarea orală → se împarte numărul tabletelor sau capsulelor sau capsulelor la numărul prizelor.
• În administrarea intramusculară → se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat, deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.
• Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi împărţită conform orarului de administrarea în doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore
• Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.

• Alegerea antibioticului:

• Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.
• În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea antibiogramei – din urină, sânge, lichid cefalorahidian.

• Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:

• Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.
• Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l scoatem prin aspirare.
• Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
• Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în seringă.
• Se retrage acul şi se schimbă.
• Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil – extragerea soluţiei se face după dizolvare completă.

• Reguli de administrare a antibioticelor:

• Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.
• Aplicarea locală trebuie evitată → are efect foarte puternic sensibilizant.
• Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceiaşi seringă.
• Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.
• Soluţiile uleioase se încălzesc la 37⁰C înaintea administrării.
• Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.
• Administrarea pe cale orală se face după masă.
• Nu se administrează tetraciclină la copiii mici → lezează mugurii dentari.

• Complicaţii:

• Stări toxice.
• Stări anafilactice.
• Stări nefrotoxice.
• Anemii.
• Leucopenii.
• Agranulocitoză.
• Lezarea mugurilor dentari la copii mici.
• Tendinţă la hemoragie.
• Dismicrobisme prin administrare necontrolată.
• Infecţii nosocomiale.
• Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.
• Sensibilizarea personalului medical.

• Rolul asistentei medicale în administrarea antibioticelor:

• Observarea apariţiei inapetenţei, greaţă, vărsături, dispnee, nelinişte, hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburări vizuale, micoze, tranzit accelerat.
• Testează sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (în cazul penicilinei foloseşte soluţie 1000 U/ml) şi notează rezultatul testului în foaia de observaţie a bolnavului.
• Atenţie! Şocul anafilactic poate apărea şi sub IDR.

• Observaţii:

• Streptomicina nu se absoarbe la nivelul mucoase digestive.
• Calea subcutanată nu se utilizează pentru administrarea antibioticelor din cauza resorbţiei neregulate.
• Antibioticele administrate oral distrug flora microbiană intestinală, motiv pentru care se asociază cu complex de vitamină B.
• Personalul medical va purta mănuşi de cauciuc şi mască de tifon în timpul administrării antibioticelor. Pot apărea dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme, alergii.
• http://cursuriamg.22web.org/?p=88