Tehnici de nursing , recapitulare - C34 : Resuscitarea cardio-respiratorie Stopul respirator - stop cardiorespirator , BLS SVB SUPORTUL VITAL DE BAZA

Resuscitarea cardio-respiratorie Stopul respirator - stop cardiorespirator

Definiţie.

• Oprirea respiraţie – stop respirator – şi oprirea inimii – stop cardiac – adică încetarea atât a funcţiei respiratorii, cât şi a funcţiei cardiace duc la stopul cardiorespirator care corespunde cu moartea clinică.
• Între moartea clinică şi moartea biologică a ţesutului nervos – ţesutul cel mai sensibil la lipsa de oxigen – există un interval de timp scurt de 30-90 secunde în care funcţiile vitale pot fi restabilite.
• Resuscitarea cardio-respiratorie → urgenţă vitală, imediată dezangajării victimei – ce urmăreşte prevenirea transformării morţii clinice în moarte biologică ireversibilă.

• Semne clinice.

• Oprirea mişcărilor respiratorii toracice şi abdominale.
• Absenţa pulsului la artera carotidă. Încetarea bătăilor inimii.
• Pierderea cunoştinţei.
• Paloarea tegumentelor.
• Midriază cu globii oculari imobili.

• Evaluarea rapidă a stării pacientului:

• Controlul pulsaţiilor cardiace (puls femural, puls carotidian).
• Controlul respiraţiei – semnul oglinzii; se va încerca ascultarea respiraţiei direct. Lipind urechea de toracele bolnavului. Se observă prezenţa sau absenţa mişcărilor respiratorii.
• Controlul reflexului pupilar. Culoarea tegumentelor. Existenţa cianozei.

• Primul ajutor şi reanimarea respiratorie. Reanimarea respiratorie se practică atât în stopul respirator, cât şi în cel cardiac.

• Eliberarea căilor respiratorii: gură, nas, orofaringe, apoi laringele, traheea, bronhiile.
• Diferite poziţii în care putem aşeza bolnavul: decubit lateral – oferă cea mai mare securitate pentru bolnav. Manevra este contraindicată în unele leziuni.
• Hiperextensia capului – având grijă să nu facă fractură de coloană cervicală superioară; se poate executa prin două procedee:

• Salvatorul aplică o mână sub creştet, iar a doua sub bărbia bolnavului şi împinge capul spre spate.

• Curăţarea orofaringelui şi aspiraţia secreţiilor:

• Aspirarea căilor aeriene.
• Introducerea pipei Gueddel.

• Tehnica respiraţiei artificiale:

• Respiraţie artificială directă → insuflare activă de aer.
• Respiraţie artificială indirectă → comprimarea ritmică a toracelui. Metodele au numai valoare istorică.
• Cea mai indicată tehnică pentru salvarea bolnavului este respiraţia artificială gură la gură sau gură la nas.

• Pentru respectarea timpilor folosiţi în resuscitarea cardiorespiratorie se foloseşte formula HELP-ME ceea ce înseamnă:

• H – Hiperextensia capului (cu sul sub umeri, în decubit dorsal).
• E – Eliberarea căilor respiratorii (se înlătură corpii străini secreţiile etc.).
• L – Luxarea mandibulei înainte (prin propulsie înainte se eliberează glota).
• P – Pensarea nasului.
• ME – Masaj cardiac + Extern.

• Respiraţia gură la gură:

• După această pregătire, salvatorul trage aer în piept (inspir profund).
• Îşi reţine respiraţia în apnee voluntară.
• Aplică repede gura larg deschisă, peste gura întredeschisă a victimei şi insuflă cu putere 500 ml aer din plămânii săi în căile respiratorii ale victimei.
• Salvatorul se ridică, face o nouă inspiraţie, apoi insuflă din nou aer în plămânii victimei, repetând această succesiune de 10-12 ori pe minut.
• În timpul insuflaţiei se îndreaptă privirea asupra toracelui victimei pentru a aprecia eficienţa respiraţiei.
• Uneori tehnica respiraţiei artificiale gură la gură nu poate fi aplicată din anumite motive:

• Gura victimei nu poate fi deschisă.
• Există leziuni care interesează cavitatea bucală
• Mandibula este fracturată.
• Gura salvatorului este mai mică decât gura victimei.

• Respiraţie gură la nas:

• Ca tehnică se păstrează în linii mari timpii de lucru descrişi la metoda dură la fură.
• Mandibula este susţinută cu palma, iar salvatorul aplică gura pe nasul victimei, introducând pe această cale serul din plămânii victimei.
• Cu obrazul, salvatorul acoperă gura bolnavului. La sugari şi la copiii mici este posibilă simultan respiraţia artificială gură la gură şi gură la nas, deci salvatorul va putea cuprinde cu gura sa nasul şi gura copilului.
• Se recomandă ca atât în cazul respiraţiei gură la gură, cât şi în respiraţia gură la nas, să se acopere regiunea peribucală sau perinazală cu o compresă, batistă sau tifon.
• Se va evita hiperventilaţiei, deoarece salvatorul care execută respiraţia artificială poate, prin hiperventilaţie să aibă vertije sau chiar stop respirator.

• Alte metode de respiraţie artificială.

• Respiraţia artificială poate fi executată şi prin:
• Respiraţie gură la mască.
• Respiraţie gură la sondă.
• Gură la pipă → canula Guedel se introduce spre fundul cavităţii bucale cu vârful orientat în sus, în contact cu bolta palatină până la peretele posterior al faringelui unde se răsuceşte încărcând baza limbii şi trăgând-o înainte pentru a preveni asfixia.
• Respiraţie cu aparate simple, portabile (balon Ruben, trusă Ambu, trusă Ranima).

• Efectuarea masajului cardiac extern:

• Se aplică fără a întrerupe respiraţia artificială.
• Se aplică pe faţa anterioară a sternului în treimea inferioară, podul palmei, mâinii stângi, cu degetele răsfirate în sus, peste care se aşează podul palmei drepte – în acelaşi fel.
• Se execută scurt, energic, ritmic – 60 compresiuni pe minut, apăsând sternul în aşa fel ca să se deprime cu 6-8 cm la adult (2 cm la sugar).

• De reţinut!

• Instalarea respiraţiei poate să întârzie după ce inima îşi reia activitatea în urma masajului cardiac extern.
• Chiar dacă bolnavul îşi reia activitatea respiratorie, este interzisă ridicarea lui din poziţia orizontală.
• Un singur salvator execută 2 insuflaţii şi 10 compresiuni.
• Doi salvatori efectuează alternativ 5 compresiuni + 1 insuflaţie.

• Eficienţa resuscitării cardio-respiratorii.

• Eficienţa ventilaţiei artificiale se apreciază prin:
• Apariţia pulsului la vasele mari (carotidă, femurală).
• Dispariţia midriazei, reapariţia refluxului la lumină.
• Recolorarea tegumentului.

• Complicaţii:

• Dacă poziţia capului victimei nu este corectă, aerul insuflat poate lua calea digestivă, provocând dilatarea stomacului şi creând pericol de vărsături cu inundarea căilor aeriene.
• Căderea limbii şi ineficacitatea insuflaţiilor.
• Fracturi costale – mai ales la bătrâni.
• Fracturi sternale.
• Înfundări toracice.
• Hemotorax, pneumotorax.
• Ruptura aortei ascendente.

• Tratament:

• Adrenalină 3-4 ml 1/10.000 / 1 fiolă 1‰ diluată în 10 ml apă distilată.
• Clorură de calciu 10%.
• Droguri antiaritmice.
• Defibrilatoare pentru defibrilare electrică a inimii.

• Îngrijiri după restabilirea funcţiei cardio-respiratorii → în secţii ATI:

• Supraveghere continuă 24 ore.
• Perfuzii hipertone, diuretice → pentru prevenirea edemului cerebral.
• Combaterea acidozei cu soluţii perfuzabile bicarbonatate.
• Oxigenoterapie.

• Observaţii:

• Oprirea respiraţiei este urmată la câteva minute de oprirea circulaţiei – a inimii.
• Oprirea inimii este urmată la câteva secunde (30 secunde) de oprirea respiraţiei. Deci stopul cardiac este un stop cardio-respirator şi necesită obligatoriu resuscitarea ambelor funcţii.
• Este mai importantă prevenirea stopului cardiac decât tratarea lui.
• Tulburările respiratorii şi circulatorii trebuie recunoscute şi tratate de urgenţă.
• Nu se abandonează respiraţia artificială în favoarea masajului cardiac extern → ambele sunt la fel de importante.

• Semne sigure de moarte:

• Traseu electrocardiografic plat 60 de minute.
• Pupile dilatate persistente. Cornee opacă.
• Pete tegumentare cadaverice.

• 
  

  BLS SVB SUPORTUL VITAL DE BAZA

  
  

  Evaluarea primara

  
  

  Starea de constienta

  
  

  Pentru aprecierea starii de constienta se va urmari raspunsul victimei la stimuli auditivi, vizuali si durerosi, incercand sa se stabileasca un dialog cu aceasta, zgaltaind-o usor de umeri sau ciupind-o. Daca victima nu raspunde si nu reactioneaza inseamna ca este inconstienta si se va trece la evaluarea respiratiei si circulatiei.

  
  

  Respiratia

  
  

  Verificarea respiratiei se face:

  
  

  • privind: miscarile pieptului in timpul respiratiei

  
  

  • ascultand: zgomotele respiratorii, cu urechea apropiata de gura si nasul victimei

  
  

  • simtind: la apropierea obrazului de nasul si gura victimei se poate simti cum iese aerul.

  
  

  Circulatia

  
  

  Pulsul poate fi apreciat la nivel carotidian sau periferic. Cel mai usor se apreciaza pulsul carotidian: la nivelul bazei gatului (la nivelul arterei carotide) de o parte si de alta a cartilajului tiroid, insa niciodata nu se palpeaza pulsul la ambele carotide in acelasi timp. Pulsul periferic se apreciaza la nivelul arterei radiale, pe fata mediala a antebratului. Unele ghiduri de prim ajutor, afirma ca palparea pulsului nu este esentiala, si ca daca pacientul nu respira si nu raspunde la stimuli se pot incepe manevrele de RCR.

  
  

  Atitudinea dupa evaluare

  
  

  Daca nu se detecteaza pulsul si victima nu respira se anunta serviciul 112 si se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie: respiratie artificiala si masaj cardiac in raport de 2:30. Dupa 10 cicluri se reevalueaza starea victimei.

  
  

  Daca victima respira si are puls va fi asezata in pozitia laterala de siguranta, se va apela 112 si se va supraveghea victima pana la sosirea echipei de salvare.

  
  

  Pozitia laterala de siguranta

  
  

  Se ridica bratul victimei la 90 de grade cu antebratul flectat pe brat in unghi drept; bratul opus va fi trecut peste torace si asezat cu fata dorsala a mainii pe fata opusa a victimei astfel incat la intoarcerea in lateral a victimei acesta sa vina sub cap; de asemenea membrul inferior care vine deasupra va fi flectat, astfel incat corpul victimei sa se sprijine pe genunchi; capul se aseaza in hiperextensie si se deschide gura.

  
  

  Tehnica de resuscitarea cardiopulmonara (RCR)

  
  

  Succesiunea respiratie - masaj cardiac trebuie sa fie:

  - 2:30 - 2 insuflatii urmate de 30 compresii toracice ;

  
  

  A (Airway) - Eliberarea cailor respiratorii

  
  

  Se verifica si se elibereaza caile aeriene astfel:

  
  

  • se face hiperextensia capului: apasand cu o mana pe frunte se impinge capul pe spate si cu cealalta mana ridicand barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide larg caile aeriene superioare

  
  

  • se face subluxatia mandibulei si se deschide gura

  
  

  • se verifica daca exista corpi straini care obstrueaza caile respiratorii: proteze dentare, dinti cazuti etc. si se indeparteaza.

  BLS SVB SUPORTUL VITAL DE BAZA

  
  

  
  

  De retinut!

  
  

  In cazul unui traumatism, cand se suspecteaza o posibila fractura a coloanei cervicale, nu se va face hiperextensia capului.

  
  

  B (Breathing) - Respiratia gura la gura

  
  

  Respiratia artificiala sau respiratia „gura la gura" se efectueaza astfel:

  
  

  • victima fiind in decubit dorsal (culcata pe spate) pe un plan dur, cu capul in hiperextensie si gura mentinuta deschisa

  
  

  • salvatorul (in genunchi langa victima daca aceasta este pe sol sau in picioare daca e pe un pat) penseaza nasul victimei si tragand aer in piept se apleaca asupra victimei si aplicand gura etans peste buzele victimei expira cu putere 2-3 secunde; daca sunt prezente leziuni la nivelul cavitatii bucale atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, in timp ce gura va fi acoperita ermetic cu mana - aceasta fiind respiratia „gura la nas"

  
  

  • o respiratie eficienta determina ridicarea peretelui toracic.

  
  

  -actual se folosesc niste piese intermediare intre victim si salvator , batista salvatorului , balon etc.

  
  

  C (Circulation) - Masaj cardiac

  
  

  Masajul cardiac consta in compresii aplicate la nivelul sternului inferior:

  
  

  • se plaseaza podul palmei la 2 degete superior de apendicele xifoid (cosul pieptului) iar cealalta palma deasupra acesteia

  
  

  • cu coatele in extensie (bratele intinse) se comprima toracele cu putere, ritmic, cu o frecventa de 80-100 compresii pe minut

  
  

  • la fiecare compresie sternul trebuie sa se deprime cu 5 cm.

  
  

  Resuscitarea cardiopulmonara (RCR) la copil

  
  

  Manevrele de RCR se pot aplica si la copil, insa cu anumite particularitati legate de varsta copilului. In acest sens se diferentiaza 2 grupe de varsta: copilul sub 1 an (sugarul) si copilul intre 1-8 ani. Peste 8 ani manevrele de resuscitare se realizeaza ca si la adult.

  
  

  La copil se incepe cu 5 respiratii si se efectueaza RCR timp de 1 minut inainte de a solicita ajutorul la 112 (daca exista 2 salvatori unul poate apela 112).

  
  

  Respiratia artificiala

  
  

  La sugar (copil sub 1 an) ventilatia artificiala consta in respiratie gura la "gura si nas" (se aplica buzele peste buzele si nasul victimei).

  
  

  La copilul peste 1 an se face tot „respiratie gura la gura" ca si la adult.

  
  

  Masajul cardiac

  
  

  Masajul cardiac la sugar se face prin aplicarea unor compresii toracice cu o frecventa de peste 100/minut, la nivelul sternului, la aproximativ 1 deget sub linia care uneste mameloanele, fie cu 2 degete (degetele II si III) fi cu ambele police (degetul mare de la ambele maini) in timp ce celelalte degete inconjura toracele. O compresie toracica eficienta realizeaza depresia peretelui toracic cu 1,5-2,5 cm.

  
  

  La copilul peste 1 an, masajul cardiac se face ca si la adult, dar cu o singura mana si comprimand toracele cu o frecventa de 100/minut, compresii care trebuie sa deprime sternul cu 2,5-3,5 cm.