Spălătura vezicală
Definiţie:
- Prin spălătura vezicii urinare se înţelege introducerea unei soluţii medicamentoase prin sondă sau cateter prin uretră în vezica urinară.
Scop terapeutic:
- Îndepărtarea exsudatelor patologice rezultate din inflamaţia pereţilor vezicii.
- Pregătirea în vederea unor explorări (cistoscopie, pielografie).
- Executarea unor procedee terapeutice prin sondă.
Pregătirea puncţiei:
- Materiale de protecţie – muşama şi traversă, , prosoape.
- Materiale sterile – 2 sonde Thieman, Nelaton sau sonde cu o singură cale unidirecţionale. Casoletă cu tampoane de vată, mănuşi de cauciuc 2 pense hemostatice. Seringă Guyon, medii de cultură.
- Materiale nesterile – tăviţa renală, bazinet.
- Medicamente – ser fiziologic, ulei de parafină steril, Oxicianură de Hg 1/5000, soluţie de spălătură 1 litru, soluţie Rivanol 01.2%, Nitrat de Ag 1-4‰.
Pacienta – pregătirea fizică şi psihică:
- Se anunţă şi se explică necesitatea tehnicii.
- Se protejează cu muşama şi aleză.
- Se aşează pacientul în poziţie ca pentru sondaj vezical.
- Se acoperă lăsând liberă regiunea genitală.
- Se aşează bazinetul şi se efectuează toaleta organelor genitale externe.
Tehnica:
- Se începe cu sondajul vezical
- După evacuarea vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon sau un irigator şi se introduc 80-100 ml soluţie, fără să se destindă vezica.
- Se retrage seringa şi se lasă să se scurgă lichidul introdus, capătul sondei, aşezându-se pe o compresă.
- Se repetă operaţia până ce lichidul evacuat este limpede.
- Se notează în foaia de observaţie.
- Extragerea sondei se face după pensarea orificiului extern prin aceleaşi mişcări în sens invers.
Îngrijirea ulterioară a pacientei:
- Se îmbracă şi se aşează comod în pat.
- Se va supraveghea în continuare.
Observaţii:
- Tehnica se execută în condiţii de perfectă asepsie a materialelor şi a manevrelor.
- Sonda se poate astupa prin cheaguri de sânge; se destupă prin insuflare cu aer sau ser fiziologic.
- Tehnica se execută cu prudenţă pentru a preveni complicaţiile: hemoragii, traumatisme, infecţii.
Regimul alimentar în hepatita infecţioasă
- Regimul va fi alcătuit şi în raport cu perioada evolutivă a bolii.
- În prima săptămână:
- Regimul este desodat sau hiposodat.
- Se vor da: compot, sucuri de fructe, dulceaţă, marmeladă, biscuiţi, lapte, iaurt, brânză de vaci proaspătă, pâine prăjeli.
- Din a doua săptămână:
- Se vor adăuga: ouă moi sau ochiuri în apă, unt proaspăt, carne slabă (pui, viţel, vacă) sau peşte slab (ştiucă, şalău) pregătite rasol, cu adaos de ulei şi lămâie, soteuri de legume, morcov ras.
- În săptămâna a treia:
- Se trece către un regim alimentar complet, rămânând excluse: conservele, mezelurile, sosurile cu rântaş, grăsimile, condimentele nocive, alcoolul, legumele bogate în celuloză.
- În formele severe:
- Se exclud proteinele, permiţându-se numai glucidele, de preferinţă sub formă lichidă.
- În funcţie de toleranţa gastrică, alimentaţia orală se reduce la minimum (eventual numai administrare de lichide cu linguriţa) şi se va recurge la alimentaţia parenterală.
- Prin hidratarea pe această cale se asigură aproximativ 3000 ml de lichid în 24 ore prin perfuzii intravenoase cu glucoză 10-20% şi 5%, fructoză 20%.
