Spălătura vaginală
- Definiţie:
- Spălătura vaginală → introducerea în vagin a unui curent de lichid – apă sau soluţie medicamentoasă – care, după ce spală pereţii vaginali, se evacuează pe lângă canulă.
- Scop → terapeutic:
- Îndepărtarea conţinutului vaginal (normal sau patologic).
- Dezlipirea exsudatelor patologice de pe mucoasă.
- Dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale, ginecologice şi obstetricale.
- Reducerea proceselor inflamatorii.
- Calmarea durerilor.
- Material necesar
- Materiale de protecţie - paravane, prosoape, traversă, muşama.
- Materiale sterile - canulă, vaginală, irigator, vată.
- Materiale nesterile - stativ pentru irigator, bazinet.
- Medicamente - 2 l soluţie medicamentoasă(apă oxigenată, soluţie cloramină, permanganat de potasiu 1/20.000, oxicianură de Hg 1/4.000, sublimat 1%).
- Pregătirea bolnavei
- Se pregăteşte pacienta psihic, se anunţă şi se explică tehnica, necesitatea efectuării spălăturii.
- Se izolează patul cu paravan şi se protejează cu muşama şi aleză.
- Bolnava aşezată în poziţie ginecologică i se introduce bazinetul sub bazin, se spală organele genitale cu apă şi săpun, se acoperă regiunea vulvei cu un strat subţire de vaselină (pentru spălăturile calde).
- Efectuarea spălăturii
- Se spală şi se dezinfectează mâinile asistentei.
- Se aşează irigatorul la 50-75 cm înălţime faţă de simfiza pubiană.
- Se verifică temperatura soluţiei.
- Se reperează orificiul de intrare în vagin şi se deschide robinetul;
- Se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac posterior al vaginului.
- Se spală bine fundul de sac posterior şi apoi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului.
- Se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească, se pensează tubul şi se depune în tăviţa renală.
- Îngrijirea bolnavului după tehnică.
- Se usucă regiunea genitală cu vată şi prosop.
- Se îndepărtează materiale folosite.
- Se ajută pacienta să se îmbrace.
- Se aşează comod în pat.
- Se aeriseşte salonul.
- Se examinează lichidul de spălătură, care poate conţine: flocoane de mucus, puroi, cheaguri de sânge.
- Se trimite la laborator la solicitarea medicului.
- Reorganizarea locului de muncă.
- Se spală instrumentarul folosit, se dezinfectează materialele şi se pregătesc pentru sterilizare.
- Se îndepărtează deşeurile.
Spălătura gastrică
- Definiţie:
- Spălătura gastrică → vacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei exsudate de substanţe străine depuse.
- Spălarea gastrică este o măsură terapeutică care trebuie aplicată înainte, mai ales în primele 4 ore de la indigestia alimentului.
- Scop:
- Terapeutic.
- Evacuator.
- Contraindicaţii:
- Perioada dureroasă a ulcerului gastric.
- Cancer gastric.
- Intoxicaţii cu substanţe caustice.
- Hepatite cronice.
- Materiale necesare:
- 2 şorţuri de cauciuc sau material plastic.
- Sondă gastrică Faucher.
- Sticlă cu diametru de 20-25 cm.
- Cană metal sau sticlă de 5L, cu apă la temperatura 25-26°C.
- Recipient pentru captarea lichidului evacuat.
- Pâlnie.
- Prosoape.
- Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului
- Se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea efectuării tehnicii.
- Bolnavul este rugat să coopereze, să urmeze întocmai instrucţiunile primite.
- Se aşează bolnavul pe un scaun cu spetează, cu spatele cât mai drept.
- Se îmbracă bolnavul cu unul din şorţuri pentru protejarea hainelor.
- Dacă bolnavul prezintă proteză dentară mobilă, aceasta se îndepărtează.
- Se aşează tăviţa renală sub bărbia bolnavului pentru a capta saliva, solicitându-l s-o menţină în această poziţie.
- Tehnica spălăturii gastrice:
- Spălarea pe mâini cu apă şi săpun.
- Asistenta va îmbrăca celălalt şorţ şi îşi va pune mănuşile.
- Sonda se umezeşte pentru favorizarea alunecării prin faringe şi esofag.
- Asistenta se aşează în dreapta bolnavului fixându-i capul cu mâna stângă, ţinându-l între mână şi torace.
- Cu mâna dreaptă, se apucă extremitatea rotunjită a sondei întocmai ca pe un creion.
- Se cere bolnavului să deschidă gura larg, să respire adânc şi se introduce capătul sondei cât mai aproape de rădăcina limbii, invitând bolnavul să înghită.
- Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem capătul liber al acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii şi se îndepărtează sonda.
- Odată ajunsă în stomac , se adaptează la capătul sondei o seringă Guyon, plină cu apă potabilă. Apa se introduce în stomac şi apoi se va aspira conţinutul gastric (pentru determinări toxicologice de laborator).
- Se coate seringa şi se adaptează o pâlnie prin care se toarnă apă călduţă (la care se poate adăuga o lingură de sare şi o suspensie de cărbune medicinal 4-6 linguri la un litru de apă).
- Se introduce odată 300-500ml şi se provoacă vărsătura prin mişcarea tubului în sus şi în jos. Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid, urmată de extragerea acestuia, până se ajunge la o cantitate de 3-5 litri.
- Se extrage sonda printr-o mişcare hotărâtă, dar cu precauţie.
- Îngrijirea bolnavului după tehnică:
- Clătirea gurii cu un pahar apă călduţă.
- Se şterg mucozităţile de pe faţă şi de pe bărbie.
- Se îndepărtează tăviţa renală şi şorţul de cauciuc.
- Se aşează bolnavul comod în pat.
- Reorganizarea locului de muncă:
- Se spală instrumentele folosite, se dezinfectează şi se dau la sterilizare.
- Accidente şi incidente:
- Când apare senzaţia de vomă şi greaţă se înlătură sonda indicând respiraţie profundă.
- Sonda poate pătrunde în laringe – apare tusea, faciesul bolnavului se cianozează – se îndepărtează imediat sonda.
- Sonda se înfundă cu resturi alimentare – desfundarea se face prin insuflare de aer.
- Se pot produce bronhopneumonii de aspiraţii.
