Tehnici de nursing , recapirulare - C24 Examinarea radiologică a toracelui

Examinarea radiologică a toracelui

radiografia, radioscopia – pregătirea bolnavului

• Definiţii:

• Radioscopia – examinarea organelor la ecran. Dă o imagine dinamică asupra organelor examinate.
• Radiografia – fixarea imaginii radiologice pe filmul radiologic la un moment dat. Imaginea fiind fotografiată, ea se pretează la controale ulterioare mai amănunţite, putând fi interpretată şi de mai mulţi specialişti. Radiografia este o metodă statică de examinare.
• Tomografia – obţinerea imaginii radiografice a unui strat oarecare dintr-o parte a organismului. Această metodă evită greşelile de interpretare care ar putea rezulta din suprapunerea imaginii straturilor regiunii examinate cum se întâmplă în radiografia obişnuită.
• Radiofotografia – constă în fotografierea imaginii unui ecran fluorescent pe filme de dimensiuni reduse. Imaginile obţinute au un format de 7 x 7 sau 10 x 10 cm. Metoda serveşte în primul rând profilactic pentru depistarea activă şi precoce a bolnavilor de tuberculoză pulmonară, chist hidatic, cancer bronhopulmonar etc.
• Examenul scintigrafic pulmonar – constă din injectarea intravenoasă a unor particule marcate radioactiv şi detectarea externă a radiaţiei gamma emisă de acestea în urma distribuţiei şi localizării la nivelul sistemului arterio-capilar pulmonar. Avantajele de ordin fizic şi radio-biologic ale Techneţiului (T_c-^99m) au impus înlocuirea utilizării iodului şi a iridiului.
• Examenul bronhoscopic şi bronhografic – Metodă prin care se vizualizează lumenul endoscopic, fiind însoţită sau nu de administrarea de substanţă de contrast. Anestezia mucoasei bronşice suprimă reflexul de tuse şi implicit contrastul introdus în bronhii opacifiază arborele traheo-bronşic.
• Examenul prin rezonanţă magnetică – constă în introducerea pacientului în aparatul de explorare – magneton – declanşarea unui câmp magnetic printr-un impuls de înaltă frecvenţă, urmat de culegerea cu ajutorul unui detector a cantităţii de rezonanţă de pe fiecare punct al suprafeţei secţiunii, transmiterea lor în computer care construieşte unda de televiziune, aceasta formând imaginea corespunzătoare pe monitor. Faţă de tomografia axială computerizată, imaginea prin rezonanţă magnetică este superioară, existând posibilitatea de a efectua secţiuni în sens longitudinal, transversal sau oblic dacă este nevoie.

• Pregătirea psihică a bolnavului:

• Se anunţă bolnavul explicându-i-se condiţiile în care se face examinarea – cameră în semiobscuritate.
• Bolnavul va fi condus în serviciul de radiologie.
• Se explică bolnavului cum trebuie să se comporte în timpul expunerii filmului – va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se va face în apnee, după un inspir profund.

• Pregătirea fizică a bolnavului:

• Se dezbracă complet regiunea toracică – părul ling al femeilor se leagă pe creştetul capului. Se îndepărtează obiectele radioopace – lănţişoare etc.
• Se aşează bolnavul în poziţie ortostatică, cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse înainte – fără să se ridice umerii – în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul.
• Când poziţia verticală este contraindicată, se aşează bolnavul în poziţie şezând sau în decubit.

• Executarea examenului:

• În timpul examenului radiologic se ajută bolnavul să ia poziţii cerute de medic:
  • Incidenţa PA cu faţa spre ecran.
  • Incidenţa AP cu spatele spre ecran.
  • Incidenţa OAD cu faţa spre ecran, în unghi de 30⁰ şi umărul drept înainte.
  • Incidenţa OAS cu faţa spre ecran, în unghi de 30⁰ şi umărul stâng înainte.
  • Incidenţa OPD, cu spatele la ecran, în unghi de 30⁰ şi umărul drept spre examinator.
  • Incidenţa OPS cu spatele la ecran, în unghi de 30⁰ şi umărul stâng spre examinator.
  • Incidenţele laterale dreaptă şi stângă – mâinile vor fi ţinute deasupra capului.
  • Incidenţa în lordoză.
• Sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşurare pe un suport de scândură sau se suspendă în hamuri – pentru a nu se iradia persoana care-l susţine.

• Îngrijirea bolnavului după examen:

• Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace. După terminarea examenului radiologic va fi condus la pat.
• Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat, data şi rezultatul.

explorări stintigrafice

• Definiţie:

• Scintigrafia este suma semnalelor produse de către emisia radioactivă detectată şi înscrisă în formă grafică.
• Orice organ poate fi investigat utilizând anumiţi izotopi radioactivi care sunt captaţi în mod selectiv de acel organ. Tumorile nu captează substanţa radioactivă şi atunci vor apare ca arii reci , uneori însă pot capta mai mult decât ţesutul înconjurător şi vor apare ca arii calde.
• Scanner-ele liniare sunt înlocuite aproape în totalitate de gamma camere care vizualizează un câmp mai larg şi în plus au capacitatea de stocare a informaţiilor, utilă pentru a obţine date despre activitatea acelui organ.

• Scintigrafia osoasă:

• Foloseşte ^99mTc (Techneţiu) legat de un complex fosfat şi este utilizată în special pentru a depista metastaze osoase (provenite de la tiroidă, rinichi, prostată). Imaginile sunt nespecifice şi trebuie diferenţiate de cele benigne care ar putea fi date de: boala Paget, fracturi osoase, leziuni osoase şi inflamatorii, osteoartrită, artrită reumatoidă, displazie fibroasă.

• Scintigrafia cu gallium – 6-7:

• Se utilizează pentru localizarea abceselor (mai vechi de 5-10 zile), a leziunilor inflamatorii cronice şi a metastazelor neoplazice. Se indică în special pentru limfomul localizat în mediastin.

• Scintigrafia creierului (^99mTc):

• Este un mod mai puţin sigur de a exclude metastazele cerebrale – astăzi înlocuite de CR scan şi RMN.

• Scintigrafia cordului:

• Ventriculografia cu ^99mTc:
  • Se folosesc eritrocite sau albumină serică marcată pentru a evidenţia modificări în contracţia musculaturii ventriculare, modificări de dimensiune şi formă a cavităţilor, a debitului cardiac şi a fracţiei de ejecţie. Pentru imagini tip MVGA (multigated acquisition) colectarea datelor este sincronizată cu o ECG pentru a crea o imagine dinamică a cordului.
• Scintigrafia cu ^99mTc pirofosfat
  • Izotopul concentrat în vene când miocardul a suferit alteraţii recente are sensibilitatea maximă la 24-72 ore după infarct.
• Scintigrafia cu Thallium-291:
  • Izotopul este captat de miocardul normal. O zonă de infarct acut apare caldă, zonele ischemice sau infarctizate apar reci în timpul efortului fizic, dar zonele ischemice revin la normal în repaus.

• Scintigrama ventilaţie / perfuzie (V. Q_scan)

• Foloseşte macroagregate de ^99mTc pentru a se obţine o imagine a perfuziei plămânului (Q_scan); ariile de hiperfuzie apar ca arii reci.
• Însă hipoperfuzia din pneumonie, TBC, chist sau colaps nu poate fi diferenţiată de embolie pe un Q_scan.
• Ca urmare se fac scintigrame de ventilaţie (V_scan) prin inhalare de xenon radioactiv ¹³³Xe sau Krypton (^81mKr).
• La pacienţi cu embolie pulmonară va apare un deficit pe Q scan însă V scan-ul va fi normal.

• Scintigrafia arborelui hepatobiliar

• Se foloseşte ^99mTc coloidal – pentru scintigramele hepatice; formaţiunile peste 2 cm în diametru, apar sub forma unor puncţii reci.
• Pentru scintigrama căilor biliare se utilizează ^99mTc – HIDA, substanţă care este excretată prin bilă.
• Vezica biliară nu apare în colecistite sau dacă canalul cistic este blocat.

• Scintigrafia tiroidei (se face cu ⁹⁹Tc – pestechanate sau ¹²⁵I)

• În asociere cu testele funcţiei tiroidiene şi cu echografia, este o metodă utilă pentru diagnosticarea adenoamelor hiperfuncţionale a unui adenom Plummer (noduli toxici unici sau multipli), depistarea bolii Graves), al unei guşe multinodulare sau a ţesutului tiroidian ectopic (în special după tiroidectomie).

• Scintigramele renale

• ¹³¹I – Hippuran – este excretat aproape complet la o trecere prin rinichi.
• ^99mTc – DMSA – în special pentru vizualizarea corticalei renale; captarea este neregulată şi redusă în pielonefrită cronică, uropatia obstructivă, tumorile şi chisturile apar ca defecte de umplere.
• ^99mTc – DMSA – investigarea funcţiei renale; pentru studiul perfuziei; pentru estimarea ratei de filtrare glomerulară şi evaluarea sistemelor colectoare.

• Scintigrafia testiculelor

• Se foloseşte ^99mTc pentru a diferenţia o orhită de o torsionare.

• Scintigrafia corticosuprarenalei

• Cu ⁷⁹Se – colesterol se pot localiza tumorile → sindrom Conn sau Cushing
• Nu se poate diferenţia un feocromocitom care împreună cu metastazele tumorilor suprarenale se vizualizează cu ajutorul metio-dobenzil-guanidinei.

• Scintigrama leucocitelor

• Cu ajutorul leucocitelor din sângele periferic, marcate radioactiv (cu iridium sau techneţiu) se pot localiza şi monitoriza activităţi inflamatorii; se folosesc pentru a se depista abcese ascunse.

• Scintigrafia tiroidiană

• Definiţie:
  • Folosirea izotopilor radioactivi care se fixează în organul examinat determinând o hartă a organului.
• Scop:
• Stabilirea diagnosticului.
• Observarea modificărilor anatomice.
• Observarea evoluţiei organului.

• Materiale necesare:
  • Mănuşi, şorţ de protecţie.
  • Halat.
  • Rezervoare de Pb.
  • Pipete automate.
  • Măşti cu fibre speciale.
  • Aur 198
  • Roz Bengal
  • Albumină umană.
  • Iod 131.

• Pregătirea bolnavului.
  • Pregătirea psihică
    • Bolnavul va fi pregătit din punct de vedere psihic înlăturând emoţia şi neliniştea care pot falsifica rezultatul.
  • Pregătirea fizică
    • Cu 3 zile înainte de examinare bolnavul primeşte regim sărac în proteine.
    • Se va odihni mult, evitând efortul fizic, va fi ferit de emoţii.
    • Nu va lua medicamente sedative sau excitante, iar în sera zilei din ajunul examenului nu va consuma nimic şi nu va fuma.
    • Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit.
    • Somnul din noaptea dinaintea examenului trebuie să fie liniştit.
    • Transportul bolnavului la sala examinare se va face cu căruciorul. Bolnavul va sta 30 minute în repaus (decubit dorsal) înainte de probă.
    • Bolnavii ambulatorii vor sta în repaus cel puţin 1 oră.

• Tehnica:
  • Se administrează per os 30-50 icro Ci Iod 131 sub formă de NaI.
  • După 2-3 ore, eventual 24 ore se efectuează scintigrama. Bolnavul este culcat în decubit dorsal. I se reperează suprafaţa glandei tiroide, după care contorul este adaptat la aparatul de înscriere care parcurge în cazuri patologice anumite porţiuni din glandă.
  • Explorarea funcţională a glandei tiroide cu iod radioactiv este contraindicată în: graviditate, anemii, nefropatii, insuficienţă cardiacă gravă, sindrom hemoragic.

• Îngrijiri după tehnică:
  • Bolnavul va fi ajutat să se îmbrace, va fi condus la salon şi instalat comod în pat.
  • Se notează examenul în foaia de observaţie.

• Interpretarea rezultatelor:
  • Imaginea obţinută în densităţi de semne, linii şi puncte pe hârtie sau film scintigrafic.

• Incidente şi accidente
  • Lipsa de fixare a substanţei datorită unor leziuni distructive sau înlocuirea ţesutului normal, realizează imagini lacunare în abces, chist sau tumori.