Tehnici de nursing , recapitulare - C18 Administrarea insulinei

Administrarea insulinei

• Scopul tratamentului insulinic:

• Tratarea diabetului zaharat.
• Normalizarea nivelului glucidic în sânge.

• Căile de administrare:

• Calea subcutanată.
• Calea intravenoasă.

• Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:

• Flancurile peretelui abdominal.
• Regiunea externă a braţului.
• Regiunea anterioară a coapselor.
• Regiunea fesieră.
• Regiunea supra şi subspinoasă.
• Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:
  • Dimineaţa → flancurile abdominale.
  • Seara → coapsă.
• Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă, tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.

• Preparate de insulină:

• Humulin R regular insulină umană (ADN recombinat) → 10 forme de comercializare:
  • Regulară (R).
  • Regulară tamponată (BR).
  • Lentă (L).
  • Ultralentă (U).
  • Insulină 10% Regulară tamponată + 90% Insulină umană suspensie isophan (NPH-10/90).
  • Insulină 20% Regulară tamponată + 80% Insulină umană suspensie isophan (NPH-20/80).
  • Insulină 30% Regulară tamponată + 70% Insulină umană suspensie isophan (NPH-30/70).
  • Insulină 40% Regulară tamponată + 60% Insulină umană suspensie isophan (NPH-40/60).
  • Insulină 50% Regulară tamponată + 50% Insulină umană suspensie isophan (NPH-50/50).

• Iletin II Regular (insulină porcină purificată).

• Actrapid MC (insulină injectabilă neutră), Insulină Novo, Monocomponent (MC).

• Reguli de administrare:

• Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.
• Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.
• Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.
• Dozele de insulină se măsoară în unităţi.
• Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:
  • Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.
  • Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.
• Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină pe mililitru.
• Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.
• Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul de insulină folosit).

• Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.

• Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.
• Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la uniformizarea lichidului.
• Păstrarea se face la frigider la 4⁰C, ferită de căldură şi lumină.
• Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.
• Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.

• Stabilirea dozei necesare:

• Se fixează o doză individualizată funcţie de:
  • Tipul de insulină folosit.
  • Numărul de injecţii pe zi.
  • Intervalul dintre doze.
  • Modificările din alimentaţie.
  • Schimbarea programului de activitate.
  • Medicaţie complementară.
  • Exerciţii fizice, gimnastică.
  • Conduită terapeutică postnatală.

• Pregătirea dozei:

• Se spală şi se dezinfectează mâinile.
• Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale de administrare.
• Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie administrată.
• Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.
• Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se obţine doza necesară.

• Se scoate aerul şi se schimbă acul.

• Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.
• Amestecul se face înaintea injectării.
• Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.

• Injectarea insulinei:

• Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.

• Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.

• Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.

• Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei

• Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.

• Reacţii la insulină:

• Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin:
  • Doză prea mare de insulină.
  • Absenţa sau întârzierea meselor.
  • Exerciţii fizice şi activitate în exces.
  • Boală infecţioasă.
  • Tulburări de tranzit.
  • Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.
  • Boli endocrine.
  • Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.
  • Consum de alcool.
• Semnele hipoglicemiei:
  • apar brusc.
  • Transpiraţii, tulburări de somn.
  • Ameţeală.
  • Anxietate.
  • Palpitaţii.
  • Vedere neclară – în ceaţă.
  • Tremurături.
  • Vorbire neclară.
  • Foame.
  • Stare depresivă.
  • Agitaţie, iritabilitate.
  • Senzaţie de furnicături în mâini.
  • Mişcări nesigure.
  • Delir.
  • Cefalee.
  • Modificări comportamentale.
  • Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau tablete de glucoză.
  • Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.
• Hiperglicemie şi acidoză diabetică:
  • Prin doză insuficientă de insulină.
  • Nivel crescut de glucoză în sânge.
  • Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.
  • Febră.
  • Infecţii.
  • Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică) ameţeală, facies roşu, sete, pierderea cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică, glicozurie, respiraţie Kussmaul, tahicardie, deces.
• Lipodistrofia:
  • Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie cu depresiuni ale tegumentului şi ţesutului subcutanat, pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor.

Hiperglicemie	Hipoglicemie
Piele uscată. Respiraţie Kussmaul. Halenă acetonică. Pierderea lentă a cunoştinţei spre comă. Somnolenţă. Inapetenţă. Greţuri. Vărsături.	Tegumente cu transpiraţii reci. Piele umedă. Hipertensiune. Respiraţie normală. Pierderea stării de cunoştinţă. Mişcări nesigure. Ameţeală. Foame.

• Alergia la insulină:

• Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.

• Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul, respiraţie zgomotoasă, şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.