Injecţia intravenoasă cuprinde 2 timpi:
Se spală şi se dezinfectează mâinile şi se îmbracă mănuşi de protecţie.
Se montează seringa şi se aspiră medicamentul şi se schimbă acul.
Se elimină aerul.
Se aplică garoul la aproximativ 10 cm deasupra locului puncţiei.
Se palpează locul puncţiei.
Se dezinfectează locul.
Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool.
Se cere bolnavului să-şi închidă şi să-şi deschidă de câteva ori pumnul şi să rămână apoi cu pumnul strâns.
Se puncţionează vena şi se pătrunde în lumenul ei cca. 1 cm.
Se verifică poziţia acului prin aspirarea sângelui în seringă.
Se desface garoul şi se cere bolnavului să deschidă pumnul.
Se injectează lent.
Se aplică o compresă pe locul puncţiei şi se retrage acul brusc, pe direcţie de introducere.
Se menţine compresa pe loc 3 minute şi nu se îndoaie braţul.
Se aşează bolnavul comod, în repaus.
Se ordonează materialele folosite.
Durere – la puncţionarea pielii.
Embolie gazoasă – introducerea de aer în cantitate mare , brusc, în sistemul vascular care poate duce la moarte.
Hematom.
Revărsat sanguin – prin străpungerea venei sau prin retragerea acului fără a ridica garoul (staza).
Tumefierea bruscă a ţesutului - revărsarea soluţiei injectate în afara venei.
Flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ. Sau prin injectare prea rapidă.
Valuri de căldură, senzaţiei de uscăciune în faringe – se impune injectarea mai lentă a medicamentului.
Injectarea paravenoasă a soluţiei – se manifestă prin durere accentuată, tumefacţie, necroză. Se raportează imediat medicului, se fac infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante.
Ameţeli, lipotimie, colaps – se întrerupe injectarea şi se anunţă de urgenţă medicul.
Hipotensiune pe cale reflexă – injectarea prea rapidă a soluţiei medicamentoase.
Embolie uleioasă – prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase – se produce decesul pacientului.
Paralizia nervului median – consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune neurolitică. Se administrează substanţe neutralizante.
Puncţionarea şi injectarea unei artere – produce necroza totală a extremităţilor: durere exacerbată, albirea mâinii, degete cianotice. Se întrerupe de urgenţă injectarea.
Dacă staza venoasă este prea lungă sau prea strânsă pacientul poate prezenta frison → se slăbeşte sau se detaşează garoul.
Dacă injectarea se va face prin ac-fluturaş este necesară scoaterea aerului din cateter înaintea puncţionării. Fluturaşul este ţinut de „aripioare”, se puncţionează vena şi se continuă tehnica injecţiei.
Cateterul intravenos – canulă flexibilă – este prevăzut cu mandren şi dispozitiv translucid pentru observarea picăturilor de sânge.
Nu se retrage mandrenul în timpul puncţiei venoase, ci când apare sângele la capătul translucid.
Nu se puncţionează vena după apariţia hematomului – se comprimă locul 3-5 minute.
Repetarea injecţiei în aceiaşi venă se face tot mai central faţă de puncţiile anterioare – niciodată mai jos.
Alegerea celei mai bune vene se face după aplicarea garoului.
Nu se face injecţie intravenoasă decât în poziţie decubit dorsal – niciodată în poziţie şezând.
