Administrarea oxigenului
- Definiţie:
- Corectarea deficitului de oxigen din organism.
- Cantitatea de oxigen utilizată în ţesuturi → 0,3 ml O2 % ml sânge.
- Scop:
- Terapeutic:
- Asigurarea aportului de oxigen necesar.
- Corectarea hipoxiei şi hipercapniei.
- Susţinerea funcţiei respiratorii.
- Indicaţii:
- Anestezie generală.
- Hipoxii:
- Hipoxie anemică – prin lipsa hemoglobinei.
- Hipoxie hipoxică – prin insuficienţă ventilatorie.
- Hipoxie histotoxică – prin blocarea fermenţilor respiratori la nivel celular.
- Hipoxie circulatorie – prin tulburări de circulaţie.
- Complicaţii postoperatorii.
- Lăuze.
- Nou născuţi cu suferinţe respiratorii şi circulatorii.
- Surse de oxigen:
- Staţie centrală de oxigen.
- Microstaţie.
- Bombă de oxigen de 300-10.000 l oxigen comprimat la 150 atm.
- Materiale necesare:
- Sursă de oxigen.
- Reductor de presiune.
- Manometru.
- Barbotor – umidificator (cu apă sau apă cu alcool 1/1).
- Sondă, ochelari, mască, cort de oxigen.
- Norme de protecţie:
- Fără grăsimi, cârpe grase, mâini unsuroase – pericol de explozie.
- Fără foc deschis în apropierea sursei de oxigen.
- Tubulatura şi aparatura folosită pentru oxigenoterapie – de culoare albastră.
- Se evită lovirea sau bruscarea sursei de oxigen.
- Fixarea tubulaturii se face vertical.
- Condiţii de administrare:
- Cu reductor de presiune.
- Oxigen barbotat.
- Administrare intermitentă pentru a nu deprima centrul respirator.
- Căi respiratorii dezobstruate.
- Metode de oxigenoterapie:
- Sondă nazală.
- Cateter nazal.
- Ochelari.
- Mască pentru oxigenoterapie.
- Cort de oxigen.
- Oxigenoterapie prin sondă, cateter nazal sau ochelari:
- Se măsoară distanţa de la tragus (lobul urechii) la nară.
- Se introduce sonda sau cateterul (cu orificii laterale) până în faringe, paralele cu palatul osos şi perpendicular pe buza superioară.
- Cateterul nazal se introduce pe nară sau prin pipă Guedel.
- Se fixează sonda cu leucoplast.
- Ochelarii se fixează după urechi şi au două sonde de plastic care pătrund pe nări. Sunt recomandate la copii şi bolnavi agitaţi.
- Se administrează cu debit de 12 l pe minut
- Oxigenoterapia prin mască:
- Masca pentru oxigenoterapie poate fi cu sau fără inhalarea aerului inspirat.
- Se fixează pe faţa pacientului acoperind gura şi nasul.
- Este greu de suportat de către pacient datorită hamului de etanşare.
- Se verifică scurgerea de oxigen şi se fixează debitul la 10-12 l pe minut.
- Se aşează masca pe faţa bolnavului şi se fixează cu curea în jurul capului.
- Oxigenoterapie prin cort:
- Bolnavul respiră într-un spaţiu limitat.
- Concentraţia de oxigen nu trebuie să depăşească 50%.
- Circulaţia aerului este deficitară, ducând la încălzirea bolnavului – necesită răcire cu gheaţă sau aparate răcitoare.
- Incidente şi accidente:
- Distensie abdominală prin pătrunderea gazului prin esofag.
- Emfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gâtului.
